Magnificul Prunariu de România

Mai 1981. Se apropia absolvirea liceului pentru tinerii care începuseră clasa I pe 15 septembrie 1969. Undeva în România, la Școala generală nr. 3 din Piatra-Neamț, în clasa doamnei învățătoare Maria Pricop, se întâmpla ceva aproape de neînchipuit. La orele de Dezvoltarea vorbirii copiii povesteau despre Neil Armstrong, Edwin „Buzz” Aldrin și Michael Collins, echipajul misiunii Apollo 11, care dusese primii pământeni pe Lună. Pasul-salt al lui Armstrong s-a transmis în direct la TVR, în dimineața zilei de 21 iulie. Visul început de Iuri Gagarin mergea mai departe și înflăcăra imaginația copiilor. Meritele lui Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer în preluarea și popularizarea aventurii spațiale americane, ca acțiune oficială unicat în fostul Bloc comunist, e păcat să nu fie amintite. În anii următori, în România au fost primiți cu onoruri astronauții Charles Conrad, Alan Bean și Richard Gordon (Apollo 12) și Eugene Cernan (Apollo 17), ultimul pământean pe Lună.

Pe 14 mai 1981, o rachetă purtătoare lansată de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan urca spre stația orbitală Saliut-6 echipajul misiunii Soiuz 40. Alături de comandantul Leonid Popov, de origine ucraineană, se afla un tânăr ofițer și inginer aeronave, născut în orașul Stalin. Așa s-a numit Brașovul pentru o vreme. Tânărul care avea atunci 28 de ani este Dumitru Dorin Prunariu, el devenind al 103-lea om din lume care a zburat în spațiu.

La bordul Saliut-6 i-au întâmpinat Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh, ultimul echipaj al stației. Cei doi au petrecut în spațiu 74 de zile, 17 ore, 37 de minute și 23 de secunde. Popov și Prunariu, între 14 și 22 mai, numai 7 zile, 20 de ore, 41 de minute și 52 de secunde.

Misiunea Soiuz 40 a făcut parte din programul Intercosmos iniţiat de URSS şi a constat în selectarea de cosmonauţi-cercetători din ţările Pactului de la Varşovia, ce urmau să participe alături de cosmonauţi sovietici la misiuni în spaţiul cosmic. România a mai trimis în spaţiu, până în 1989, echipamente ştiinţifice complexe, plasate la bordul a 19 sateliţi şi două staţii orbitale sovietice.

Fotografiile de mai jos, făcute la bordul Saliut-6, ne sunt oferite de Adrian Bănuță de la Revista Știință & Tehnică.

Împlinirea a 40 de ani de la primul și singurul zbor al unui român în spațiu nu s-a bucurat de atenția oficială cuvenită din partea Statului. Cam la fel s-a întâmplat, de pildă, în 2020. Se cuvenea să fie, însă n-a fost Anul Trianon, căci la Tratatul de la Trianon cuprinde adevăratul act de naștere al României Mari.

Dramatic cu totul este că visul participării noastre la cucerirea spațiului cosmic, măcar în proximitatea Pământului, a luat o pauză pe durată nedeterminată. România nu mai are drept de vot la Agenția Spațială Europeană din simplul motiv că, de ani de zile, niște unii de la București – cu capul nu în nori, ci bine înfundat sub pământ! – n-au mai achitat cotizația. O sumă derizorie la nivelul unui stat, care se poate recupera în numai o lună din stârpirea contrabandei cu țigări.

O parte din visul copiilor de clasa I din 1969 s-a împlinit în 1981. Visul celor fascinați de zborul primului român în spațiu, după 40 de ani, e gata epuizat. Dar astăzi ne bucurăm – e ziua de naștere a lui Dumitru Dorin Prunariu. Împlinește 69 de ani. La mulți ani, Excelență!

Viorel COSMA