Cuvioasa Parascheva n-a stresat pe comuniști

„Cu stânga nici cruce nu poți să faci, darămite să conduci o țară” – Petre ȚUŢEA

Catedrala Mitropolitană din Iași are, la intrarea principală, 33 de trepte, pe care localnicii le-au numit „trepte ale disperării”. Motivul? În decursul istoriei, destui pelerini veniți s-o prăznuiască pe Sfânta Cuvioasă Parascheva urcau pomenitele trepte în genunchi și coate. O făceau pentru ca efortul, cheltuiala, umilința să le aducă ceva în schimb, o minune din partea Cuvioasei. Să le dea sănătate, că au boli incurabile. Înțelegere în familie, că viața e grea. Să reușească fata la Medicină, că e frumoasă și deșteaptă. Să moară dușmanii, că prea și-au luat nasul la… Curios sau nu, Cuvioasa Parascheva n-a enervat pe comuniști, deși aceștia susțineau că religia este opiu pentru popor. Mai mult, sărbătoarea Sfintei Parascheva era între puținele tolerate de regimul comunist. Care sunt explicațiile? Deductiv, sunt ușor de arătat. Sfânta Parascheva era protectoarea Moldovei și a săracilor. Deci nimic anticomunist. Dimpotrivă, dorințele Cuvioasei au parfum de stânga. Și ar mai fi ceva, sărbătoarea creștină de la Iași, din 14 octombrie, era dublată, ca și hramurile bisericilor, de târguri și iarmaroace, unde gospodarii adevărați cinsteau și vinul nou. În această situație mai are rost să aprindem spiritele? După căderea comunismului, Sfânta Parascheva a devenit un amestec de sărbătoare religioasă, hram și carnaval la care se duc și oamenii suferinzi și oameni sănătoși tun care n-au nicio problemă cu religia creștină. Paradoxal, în anii electorali, puteți vedea pe scările Mitropoliei din Iași tot felul de politicieni. Dacă sunt credincioși? Nu știu să facă nici cruce, vin să-și mărească capitalul politic. Vor mai sus! Ce face făcătoarea de minuni, Cuvioasa, după ce le citește bilețelele fierbinți? Îi taxează după merite, pe unii îi promovează, pe alții îi retrogradează. Îi trimite la munca de jos.

Puțină istorie

În fiecare toamnă, pe 14 octombrie, Iașul studenției noastre de mult apuse devine Mecca creștinilor de pretutindeni. 14 octombrie înseamnă ziua în care creștinătatea ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. De ce în această zi? Pentru că pe 14 octombrie 1641, Vasile Lupu, domnitorul Moldovei din acea vreme, a adus (pe multe pungi de aur) Moaștele Cuvioasei de la Constantinopol în capitala Moldovei, Iași. Au fost „găzduite” de Bisericuța din spatele Bibliotecii Universitare, apoi la Biserica „Trei Ierarhi”, mai târziu la Mitropolie. Din păcate, Cuvioasa n-a avut parte de liniște nici pe pământul ospitalier moldav. În 1888, un călugăr a uitat aprinsă o lumânare lângă racla Sfintei. Toată noaptea focul a mocnit, au ars paraclisul și racla, însă trupul Sfintei a rămas neatins. După nefericita întâmplare, racla Cuvioasei a fost mutată la Catedrala Mitropolitană. Dar „aventurile” Sfintei nu s-au terminat. În primăvara anului 1944, când Armata Roșie amenința Iașul cu „eliberarea”, Cuvioasa a dispărut din calea ocupanților. De ce? Se știe, bolșevicii fac alergie când aud de Biserică și Dumnezeu. În consecință, moaștele Cuvioasei au ajuns la Mănăstirea Ciorogârla, de lângă București. Pe 27 octombrie 1944, sfintele moaște sunt așezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarab în catedrala din Capitală, fiind apoi readuse la Catedrala Mitropolitană din Iași, pe 26 noiembrie 1944.

Iașul, capitala ortodoxiei românești

Sfânta Parascheva, cunoscută în popor și sub denumirea de Sfânta Vinere sau Vinerea Mare, atrage în octombrie în „dulcele târg” un mare puhoi de credincioși. De pe tot cuprinsul țării. Anul trecut, pelerinii veniți de la sute de kilometri distanță au avut surpriza neplăcută să nu mai găsească niciun loc de cazare în tot municipiul. Credincioșii care nu și-au făcut din timp rezervări au fost direcționați la 50 de kilometri de centrul orașului, la pensiuni din Vaslui. „Din păcate, nu mai avem nicio cameră liberă în această perioadă. Rezervările s-au făcut încă din prima parte a anului”, a motivat reprezentantul unui hotel din centrul Iașului. Urmarea? Cei „fără” s-au descurcat cum au putut: au tras la neamuri ieșene, și-au amintit de foști colegi de facultate sau au făcut nani sub cerul liber pe maidanul de la Râpa Galbenă și, de ce nu, în curtea Mitropoliei. Despre ce discută pelerinii care nu pot dormi de emoții? Despre credința în Dumnezeu. Despre tradiții, obiceiuri, superstiții, boli. Pentru a atinge racla argintie cu moaștele Cuvioasei, credincioșii așteaptă cu răbdare zile întregi. Evident, indiferent de hachițele vremii. După unele calcule aproximative, în fiecare oră, trec prin fața raclei peste 1.000 de credincioși. Primăria Iași, ospitalieră permanent, oferă în fiecare an pelerinilor condiții normale de viață. Îi servește cu sărmăluțe, colaci, un pahar de vin, bere. Miile de sarmale sunt făcute de funcționarele de la primărie. A devenit o tradiție ca Primăria să ofere pelerinilor o masă cu bucate modeste. Au fost și situații dificile în anumiți ani. În 2018, când în România au fost depistate peste 900 de focare de pestă porcină, pelerinii n-au păpat sarmale cu carne de porc. Autoritățile au luat măsuri drastice. La intrarea în Iași, reprezentanții DSV au montat covoare cu dezinfectant, în fața cărora au pus limitatoare de viteză. Și pesta porcină s-a speriat. Ce i-a nemulțumit pe cei mulți, pe credincioși? Prea mulți politicieni în curtea Mitropoliei. Prea mulți jandarmi și polițai. Probabil că, în anul electoral 2024, vor fi și mai mulți. De ce nu se înțelege că la 14 octombrie, punctul „fierbinte” al Iașului unde Eminescu a visat „luceferi pe cer” este Mitropolia? Aici trebuie să existe permanent: evlavia, puritatea și bucuria. Atât! Politica în Parlamentul României, stimabililor, vorba nu știu cui. Nu mai lăcrimați teatral lângă Sfintele Moaște.

Răbdare, răbdare, răbdare

După ce racla cu Sfintele Moaște e scoasă din catedrală se formează coada de credincioși care întinde pe kilometri întregi. Ce spun credincioșii ce așteaptă ore sau zile întregi? „Am mari emoții. E pentru prima dată când vin. Mă rog pentru sănătate”, spune o femeie trecută de miezul vieții. „Mă rog pentru copii, că sunt plecați afară”, completează alta. Un cerșetor olog stă pe iarbă cu mâna întinsă spre pelerinii trecători, are o pâine albă alături din care rupe din când în când. Doi porumbei albi, flămânzi, ciugulesc și ei din pâine, în frățietate cu amărâtul fără picioare. Pelerinii trec și își fac cruce. Scena descrisă a fost văzută și de fratele basarabean Grigore Vieru, când a venit la Iași și trăia visând la unirea cu România. „Vin la Cuvioasă de 14-15 ani și m-am simțit bine tot timpul”, a zis un bărbat cu figură de șofer taximetrist. Pensionarii Gabriel Mocanu, de 77 de ani, din Focșani și Elena Săbiuță, de 74 de ani, din Piatra Neamț „deschid” pelerinajul de la Iași de câțiva ani buni. „Noi venim și suntem primii aici de mai mult timp. Când mi-e dor de Iași, vin. Acolo, în catedrală, e altceva. Aici este răbdare, răbdare, răbdare. Aceasta este răbdarea în credință. Mă rog pentru toată lumea, să fie pace, să fie sănătate și mă rog și pentru cei care nu vin aici. Dacă te rogi numai pentru tine, nu ai făcut nimic” (Sursa – Ziarul de Iași). „De 13 ani stau așa (n.r. – în rând). Cum vreți să facem ceva pentru Cuvioasă, cum să ne ajute dacă noi nu ne ostenim? Asta e osteneala noastră, răbdarea!, a subliniat inimoasa noastră pietreancă.

Alte vremuri, altă șaretă

„De când eram copil, la Iași, de Sfânta Parascheva, făceau pelerinaj oameni de la țară din zona Moldovei. Moaștele Cuvioasei se scoteau în curtea Mitropoliei, unde oamenii se înghesuiau ca să-i ceară Sfintei să facă o minune pentru ei sau pentru familia lor” (Sursa – Monitorul de Iași). Evident, cele 33 de trepte ale Mitropoliei au fost călcate și de actorii mari ai istoriei. Și de regele Mihai, și de regina Ana, se înțelege, după prăbușirea comunismului. Mai precis, pe vremea primarului Simirad, regretatul matematician de prestigiu. Cum au fost primiți la Iași foștii suverani? Nu putem spune extraordinar. Pesediștii au intrat în fibrilații. Nu știau clar ce vrea fostul monarh. Când monarhiștii au devenit vocali, situația s-a deteriorat. S-a calmat atunci când cei doi suverani s-au împărtășit la Mitropolie și au părăsit țara. În conjunctura descrisă, primarul Simirad, amfitrionul Sărbătorilor de la Iași, a fost o gazdă admirabilă. Tot admirabil a fost și atunci când au venit la Iași prințesa Margareta și Radu Duda, normal la părinții actorului. Atunci, Ion Iliescu n-a mai acuzat că „guvernanții actuali  ling tălpile fostului suveran”. De ce? Pentru că toată lumea vede: vântul democrației bate tot mai republican. Monarhiștii s-au împuținat.

În prag de sărbătoare

Nemțenii au iubit dintotdeauna orașul de pe malul Bahluiului, pentru că a fost și este capitala culturală a Moldovei. Acolo au tocit cursurile dificile de la facultate rostite în amfiteatre de profesori vestiți. Așa au ajuns „oameni mari”, „domni”, „tovarăși cu munci de răspundere”. Pentru absolvenții de facultate și astăzi, orașul cu Teiul Sfânt al lui Eminescu înseamnă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Institutul Politehnic, Medicina și Farmacia, Agronomia… Și de ce nu, Teatru „Vasile Alecsandri”, unde celebrul actor Miluță Gheorghiu interpreta inegalabil pe Chirița în provincie. Cine nu l-a văzut pe Miluță pe scândura naționalului în travesti, păcat că a fost student. Mai ales că Tempul Thaliei se afla situat în fața Căminului studențesc „Mihai Eminescu”, nr 29 bis. Între nemțeni și ieșeni au existat legături vechi, permanente. Pe vremea Foametei Mari din ’46, ieșenii au adus la noi moaștele Cuvioasei Parascheva, să ne aline clipele grele pe care le trăiam. Au fost expuse două zile și două nopți în Biserica „Sf. Nicolae” din Poiana Teiului, fiind însoțite de un episcop și mai mulți preoți. Cel puțin, așa ne narează Grigore Caraza, în cartea sa „Aiud însângerat”, Ed. Conta, 2010. Cum de la întânirea de la Poiana Teiului a trecut cam multișor timp, n-ar fi rău să mergem la Iași să revedem sicriul argintat al Cuvioasei Parascheva. Mergem. Vă este frică de Covid-19? Fiți forțoși, ca actualii politicieni! Suntem virusați din ’44 de când au venit rușii peste noi, cu tancurile.

Dumitru RUSU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 510, săptămâna 14 – 20 octombrie.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *