Vaccinăm, Măria ta, vaccinăm ...

Sunt unul dintre cei ce a făcut statistică în facultate, dar nu cu mouse-ul, ci cu creionul, astfel că am habar despre ceea ce vrea să însemne un număr, dar și despre efectele acestor numere când sunt lăsate să umble bezmetice printre neuronii compatrioților. În urma bombardamentelor mediatice cu astfel de acareturi aritmetice, ne-am trezit că folosim suta și mia, de parcă ar fi scobitori. Acceptăm că e un element de persuasiune să-i pomenești cuiva că îl aștepți de o mie de ani după ce l-ai invitat de sute de ori, însă dacă o faci zilnic este limpede că ceva din mansardă a luat-o pe miriște, ori, ar zice altul, ai un interes. Partea din urmă este cea mai validă în ultima vreme, pentru că suntem copleșiți cu cifre ce mă duc la regretul că n-am investit într-o firmă de pompe funebre, la câți contemporani au încheiat socotelile cu societatea civilă. În speranța că acest biznis fatal se va reduce simțitor, merită sancționată contribuția celor ce ne conduc pentru frica indusă și persuasiunea cu care speră să ne scape de pandemie. Nu se mai pomenește nimic despre prevenție, ci numai despre panaceul universal, moartea covidului, vaccinul.

Astăzi, știut fiind faptul că aglomerațiile sunt vectori de infecție, autoritățile favorizează astfel de procese, lăsând lumea să se bulucească în voie. După marea relaxare tip Litoralul pentru to(n)ți, a venit valul patru, primit șovăielnic, ca nu cumva electorul sensibil să se supere și nu dea votul. S-a dat undă verde la pupatul moaștelor, la pelerinaje și la multe altele, ba mai mult, cei vaccinați aproape că au voie să se pupe pe gură, ca să moară de ciudă cei nevaccinați, care se pupă la fereală. În paralel, apar de peste tot medici, somități, fel de fel de guru care zic verzi și uscate, de-ți vine să pleci în bejenie pe la vreo mănăstire unde să nu mai auzi de nici unele, nici de covizi, nici de vaccinuri. Una peste alta, s-a creat o imensă fractură socială între cei ce s-au și cei ce nu s-au vaccinat, la care s-au asociat atribute legate de educație, Șoșoacă, ciumă roșie, lepre liberale.

Dar, ia să dăm timpul un pic în spate. Ce vedem? Vaccinarea a fost susținută de o campanie ce a crescut în agresivitate, ceea ce denotă un interes. C-o fi el unul altruist, ori unul financiar, nu contează, s-a făcut prost. S-a început cu povești soft ce condiționau îmbrățișarea apropiaților de imunizare. S-a trecut la condiționarea participării la evenimente, un pas minor spre recompensă, care a venit repejor cu bonuri de masă, zile libere și chiar bani. Dacă nu a mers, stai, frate că mai avem! Și astăzi se vorbește deja de obligativitate, condiționarea dreptului la muncă ce situează această campanie la limita drepturilor omului garantate prin Constituție. Rămâne de văzut dacă cifrele vor arăta scăderile preconizate sau vom fi dat proba de admitere pentru vreo dictatură cu față umană.

Un lucru îmi este limpede. Nu s-a făcut apel la responsabilitatea omului, lucru ce trebuia apăsat din start. Neseriozitatea comunicării în condițiile pandemiei este tot o crimă, pe care nimeni nu o revendică. Ceea ce avem azi este rodul diletantismului, a prostiei și lipsei coeziunii în momente de criză. Avem de arătat cu degetul spre un președinte pentru care Constituția este o broșură și un premier pornit să ne arate că are mușchi aidoma bombardierilor din spatele tastaturii. Mai punem miniștri care și-au dat cu stângu-n dreptu, ca să ne oprim la fețele bisericești ce-și apără sărăcia și nevoile și neamul. Calea spre responsabilitate, educația, a rămas de căruță. Suntem la al doilea an compromis ca și calitate, ce se adaugă deceniilor de reforme din fundul livezii, aduse de tot felul de imbecili ce se chinuiau să nu înjure limba română sau să numere stelele din stema Europei. Cei ce sădesc primele semințe ale demnității, imaginii de sine și implicit a responsabilității sunt marginalizați și tratați ca elemente ce nu aduc profit. Dascălii. Să-i coborâm din politică și să-i ducem la catedră. Acesta ar putea fi vaccinul pentru multe generații.

Pe mai încolo.

GD Patraucean