Când lumea moare programat, minciuna „nobilă” devine o crimă contra umanității – un nou rechizitoriu marca Piperea

Profesorul şi avocatul Gheorghe Piperea şi-a câştigat şi consolidat pe drept renumele de om caree denunţă şi dovedeşte ravagiile produse de statul român împotriva sănătăţii şi vieţii noastre la adăpostul plandemiei. Cu argumente. Răsturnările de situaţie şi dezvăluirile groaznice din ultima vreme despre „intimităţile” înţepării planetare cu nişte seruri experimentale pun şi ele în cu totul altă lumină pe cei care, asumându-şi riscuri uriaşe, au îndrăznit să demonteze făcătura de la bun început.

Un text proaspăt şi amplu, publicat pe contul personal de Facebook, duminică dimineaţa, întregeşte colecţia sa de rechizitorii sănătoase. În preluăm integral, cu acordul autorului. (Viorel COSMA)

Crizele repetate pe care ni le livrează păpușarii lumii, crize care, mai nou, se suprapun și se potențează reciproc, într-un cerc vicios malefic, ne obligă la o viață mai puțin obișnuită, ieșită din tipare. Suntem forțați să mărșăluim într-un tunel și să ne îndreptăm către ceea ce pare a fi luminița de la ieșire, cu toate că, de fapt, este farul locomotivei care vine cu viteză de pe contra sens.

Rândurile de mai jos se adresează și cititorilor obișnuiți ai acestor pagini, dar sunt destinate spre studiu în special „eroilor”, elitelor auto-mandatate, „inteligenților” care văd numai înapoiați dincolo de cușca în care s-au pus la adăpost în cel mai pur stil medieval și enoriașilor cultului scientologic covidùl. E o invitație la introspecție onestă sau la o privire în oglindă, un pic mai atentă decât de obicei.

Unele ziare au publicat, la sfârșitul lunii august 2021, niște cifre de Institutul Național de Statistică referitoare la reducerea populației României prin „spor natural negativ”, adică, prin număr de decese anuale mai mare decât numărul nașterilor (notă – oximoronul „spor negativ” nu îmi aparține și nu este un joc de cuvinte, ci o expresie consacrată a statisticienilor…).

În anul 2020, rata mortalității a fost în România de 13,4 la mie (1,34%), numărul cumulat al deceselor fiind de aproape 300 de mii. Notă – nu știu care este numărul cetățenilor români la care se referă acest indice, întrucât pare că, pentru INS, suntem mai mulți de 20 de milioane. Dar asta e o altă discuție.

În altă ordine de idei, numărul mediu al deceselor zilnice a fost, în 2020, de 700, cu salturi în perioadele de trecere la sezonul rece sau umed. Numărul deceselor crește în acele perioade întrucât sunt mult mai multe boli respiratorii care duc, din nefericire, și la decese, mai ales prin acutizarea unor boli cronice, preexistente.

În raport de 2020, vom observa că, la nivelul lui 1989, rata mortalității generale era de 10 la mie (1%). În decurs de 32 de ani, rata mortalității în România ne apare ca fiind crescută cu nu mai puțin de 34%. Asta în condițiile în care modalitatea de finanțare a sistemului sanitar s-a schimbat fundamental față de perioada comunistă – statul mai finanțează din taxe și impozite doar programe naționale de sănătate, medicamentele, tratamentele și îngrijirile sanitare fiind finanțate din contribuțiile cetățenilor și ale angajatorilor. În perioada pandemică s-au adunat la bugetul Casei Naționale de Sănătate circa 15 miliarde de euro anual, iar Statul roman a pompat suplimentar în sistem, din credite extrem de scumpe, alte 4 miliarde de euro anual. Ce s-o fi întâmplat cu acesți bani nu știm încă (dl. Arafat a decretat că vinovații de furturi, conflicte de interese, corupție și malpraxis medical vor fi căutați după pandemie, deci trebuie să mai așteptăm vreo 7-8 ani ca să știm), dar putem bănui. De exemplu, peste un milion de pacienți au fost ținuți dincolo de porțile spitalelor în 2020, întrucât sistemul s-a concentrat pe „lupta” contra pandemiei, adică pe o singură boală infecțioasă. Mai știm că spitalele, în anul 2020, decontau de la CNAS facturi de 64 de mii de lei pentru „îngrijirea și tratamentul” unei singure persoane, asimptomatice, timp de 7 zile, cu pastile care au costat 32 de lei – cazul de care vorbesc este notoriu, hipermediatizat, și s-a întâmplat anul trecut, la un spital din Câmpina.

Să mai adăugăm și că, în raport de perioada de dinainte de 1989, cetățenii României au acces, de mai mult de 20 de ani, la spitale și clinici private. Cu toate acestea, mortalitatea a crescut, în 32 de ani, cu 34%.

În tot acest timp, singurul discurs public referitor la sistemul de sănătate a fost „lipsa finanțării”. Această pentru că plămada („nu sunt bani”) este de mult fixate pe ogorul feudalilor sistemului. Este motivul pentru care, la zi, discursul oficiale este „nu sunt bani de paturi la ATI” și, întrucât sunt paturi puține, vinovați de aglomerarea secțiilor ATI sunt cei care nu se injectează la foc automat cu nenumăratele doze din „superbul” ser. Evident, când va fi devenit necesar, sloganul curent va fi modificat din mers, ca să corespundă plămădelii de pe zisul ogor al fedualilor sistemului.

De la început și până în prezent, „justificarea” tuturor măsurilor restrictive de drepturi și libertăți luate în starea de urgență sau de alertă a fost necesitatea de a nu sufoca spitalele cu un mare număr de bolnavi în acelați timp. Așadar, lupta pandemică nu este pentru salvarea oamenilor, ci pentru salvarea sistemului sanitar feudal românesc.

De când a apărut acest narativ, nimeni, niciodată, nu a mai vrut să știe că, înainte de 14 martie 2020, spitalele erau sufocate de un mare număr de bolnavi în același timp, pe motive de boli respiratorii cauzate de sezonul rece sau umed și că spitalele intrau, periodic, în carantină, pe motiv de gripă sau pe motiv de alte boli infecțioase. Iar cifra deceselor era tot de 700 de persoane pe zi, cu „vârfuri” în sezoanele gripale.

În tot acest timp al eroicei „lupte” contra pandemiei, spitalele s-au transformat în case ale suferinței și disperării, căci oamenii mor acolo intubați și incinerați, restul fiind terifiați de ideea de a ajunge în spital, iar suporții media nu precupețesc niciun efort în „nobilul” lor țel de a amplifica teama și a umple cu frică și disperare subconștientul omului, pentru a fi mai vulnerabil la bolile pe care, altfel, le-ar putea gestiona mult mai eficient. Medicamentele necesare au fost eliminate din farmacii, iar medicii de familie au fost ținuți la distanță de pacienți, desi ar fi avut un rol esențial în prevenție si, deci, în stoparea afluxului de bolnavi care au sufocat spitalele cu fiecare val pandemic care a venit.

În treacăt fie spus, la americani, rata mortalității este de 8 la mie. În mod cu totul șocant pentru unii, 4 la mie dintre americani mor din cauza unor boli respiratorii. A se observa că vorbim, totuși, de cel mai scump și cel mai avansat tehnologic sistem de sănătate din lume.

În continuare, vă invit să faceți o a doua categorie de comparații.

În anii 2020-2021, ani pandemici, s-au înregistrat 55 mii de decese ale unor pacienți CU cou – vid (iar nu DE cou – vid). Dintr-un total de 600 de mii de decese în doi ani… Notă – din nenorocire pentru cetățenii români, nici măacar nu știm sigur dacă aceste decese au fost cauzate de cou – vid, întrucât doi miniștri ai sănătății au spus, oficial și asumat, că cifrele pandemice au fost falsificate.

Comparativ, anul trecut au decedat de cancer 60 de mii de persoane (mai mult de 80% dintre aceștia au decedat într-o perioadă mai mică de un an de la depistare, deci, mulți dintre ei, cu zile …), iar din cauze asociate cu poluarea, 34 de mii; de boli cardio-vasculare au decedat 120 mii; nu știe nimeni, pentru că nu avem astfel de statistici, câți oameni mor annual din chimicalele, plasticul și cimentul pe care le ingerăm odată cu alimentele și băuturile, câți mor din cauza suplimentelor alimentare sau a substanțelor de body sculpting (pe care le vedem în 90% dintre reclamele de la tv sau radio) ori din cauza neutralizării în timp a efectelor antibioticelor pe care le ingerâm la liber (notă – nu este vorba doar de antibioticele pe care le cumpărăm din farmacie, ci mai ales de antibioticele cu care sunt burdușite animalele de carne, consumată forțaț, sub presiunea minunatelor politici publice alimentare, care interzic alimentația naturală și economia de subzistență, tradițională, din porc, vacă, oaie, capră, păsări și legume crescute în curte).

Întrebare de filosofie a politicilor de sănătate publică, a așa-zisului „bine comun”: au avut și acești oameni dreptul la sănătate și la viață sau nu?

Poate că orientarea și canalizarea întregii cantități de energie și bani către o singură boală, ignorându-le pe celelalte, a determinat uitarea acestor oameni, poate că i-a obligat să se descurce singuri, ca în junglă sau în evul mediu – oare influencerii și aplaudacii statuilor pandemice își pun astfel de întrebări vreodată? În afară de a ne spune că ne așteaptă pe noi (cei ce ne punem astfel de întrebări, încercând să tragem lumea somnambulă de mânecă) cu lumânări la ATI și că pământul în care vom fi depozitați de Crăciun e înghețat și rece, „doctorii” de la tv care fac apologia „superbului” ser își mai pun și astfel de întrebări existențiale?

Oare am uitat de alte boli infecțioase, cum ar fi hepatita B, tuberculoza, salmoneloza, botulismul, toxoplasmoza etc., cu care pot fi infectați paznicii de la mall și ospătarii care ne cer codul QR pentru a permite accesul în templele lor?

Dar de infecțiile intraspitalicești (nozocomiale) – se mai preocupă cineva? Înainte de a face spectacol (și de a devia atenția de la efectele fatale ale „imunizării” artificiale) din demonizarea clinicilor de presiune hiperbară, nu ar fi cazul, totuși, să vedem de ce omul merge să se trateze de o boală la spital și iese de acolo cu picioarele înainte, contaminat fiind cu E – coli sau cu alte nenoriciri micronice din spitalele României? Notă – citiți în cartea mea din 2015, Parakletos, secțiunea care se intitulează „pitalele infractoare din România” – veți înțelege despre ce vorbesc. Sau amintiți-vă episodul bebelușilor trimiși într-o lume mai bună de improvizațiile electrice din unele spitale. Sau recentele 14 cazuri de incinerare la ATI.

În psihologia și economia comportamentală contemporane se vorbește despre „chanelling”, care înseamnă canalizarea voinței, primul pas către fabricarea consimțământului (manufactured consent, după expresia din 1981 a lui Noam Chomsky). Când ești înscris pe un canal, nu mai poți devia de la traseu, când ești în cutia de confort, nu mai vezi decât prin mica fantă de lumina care ți-a fost lăsată, mărinimos, la dispoziție. Când ești înconjurat de întuneric, nu mai vezi decât ceea ce îți permite lanterna sau farul. Când ești la mare depărtare, nu mai vezi decât ceea ce îți arată binoclul.

Populația, de frică, este acum ca într-un tunel. Nu mai vede, nu mai simte, nu mai raționează, nu mai acționează decât într-un singur fel – orientat către ieșirea din tunel sau orbecăind după un punct de sprijin ori după o portiță de ieșire. Dacă i se arată ca soluție, ca lumină de la capătul tunelului, distanțarea socială, munca sau educația online, masca, codul QR, semnalizarea virtuții și violența juridică, verbală ori chiar fizică împotriva celor nesupuși, lumea se va agăța de acest pai sau fir de păr. Dar nu e nimic științific, rațional aici. Totul este irațional. Totul e religie new age. Totul e medieval. Totul e supus dictonului „crede și nu cerceta”. Totul este amăgire, pentru că o criză atât de prost planificată și menținută în viață nu este decât antrenamentul pentru celelalte crize, mult mai bine planificate și mult mai grave sub raportul ființării pe Pământ a lui homo sapiens.

Cine fabrică frica, cine manufacturează consimțămâtul? Evident, suporții media: televiziunile și radiourile mainstream, presa scrisă colaboraționistă, sistemele de socializare pe internet (mai numite și „social media”, desi nu mai au nimic socializant în ele, ci doar cenzură și segregarea a lumii pe bule, grupuri, echipe, partizanate, ideologii etc.). acești suporți media mint, dezinformaează, cenzurează și manipulează în modalitatea cea mai grosieră, concentrând toată emoționalitatea și voința irațională a bieților oameni băgați cu forța în tunel pe o singură boală și pe o singură categorie de decese, care sunt întotdeauna de cou – vid, pentru nesupuși, și de orice altă boală, pentru cei supuși și „imunizați”. Notă- recent, presa a scris că fundația „filantropică” a lui bilgheiț a sponsorizat cu cca 400 de milioane de dolari presa mainstream, pentru a zice de bine despre pandemie și „imunizarea” natural. Ridicolul suprem a fost atins ieri de Reuters, care a încercat să îl scoată la vopsea pe bilgheiț, căruia îi scăpase porumbelul, supând că „imunizarea” nu a mers bine și că trebuie pus altceva în loc. Reuters a apelat la celebrii (dar necunosctuții de nimeni) fac checkers, care au stabilit că afirmați a fost scoasă din context.

Cândva, Jean – Claude Junker, ex-președinte al Comisiei Europene, spunea că, „atunci când lucrurile devin grave, trebuie să îi minți”. Este, oarecum, „filosofia” de bază, în panemie, a „marilor” lideri politici europeni – Macron, Merkel, Boris Johnson, van der Leyen, Biden. Și a idolilor falși ai pandemiei – Fauci, bilgheiț, Arafat eiusdem farianae. Și a marilor producători de „imunizare” artificială, care au făcut și vor face mulți ani de acum încolo continente de bani din această înscriere a noastră forțată pe canalul cu un singur sens din tunel – faizer tocmai ce a cerut justiției americane să îi permită să dezvăluie secretele și minciunile deținute acum sub patent pentru anul 2076. Este ideologia minciunii “nobile” – pentru binele comun, pentru binele mai mare, este acceptabil să minți în chestiuni de mai mica importanță.

Dar când lumea moare programat sau ca pagubă colaterală a acestei ideologii, minciuna „nobilă” devine o crimă contra umanității. Cei ce o propagă, cei ce o aplaudă, cei ce o impun cu titlu de semnalizare a virtuții sau cu titlu de bici al legii, sunt complici. Nu mai este vorba de o teorie, ci de un adevăr al conspirației criminale, cu mulți și ne-inteligenți complici, care nu își mai dau seama de biasurile sau disonanțele cognitive în capacana cărora au căzut, devenind personaje ale piesei Dineu cu proști.

În vremuri excepționale, oamenii obișnuiți pot face lucruri extraordinare. Mai valoroase decât faptele eroilor de serviciu.

Hai Liberare!

Gheeorghe Piperea

PS Unele cuvinte sunt scrise greșit din intenția de a evita cenzura algoritmilor feisbuc.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *