Din câte sunt lăsate să umble bezmetic prin peisajul mediatic de la noi, deducem că ne îndreptăm spre o nouă versiune a unui precedent detestat și pe lat și pe dungă, asocierea liberalilor cu formațiunea condusă de Ciolacu, care are exclusivitatea verbului din debutul poeziei Cățeluș cu păru creț, la pachet cu urarea dinamoviștilor la adresa Stelei. Sigur asta mai puțin contează, pentru că în parlament important este votul și nu de care parte a organului ești, când e vorba de rușinoasa manoperă. Mai mult, am zice că perioada tulbure se apropie de un final în care președintele bine făcut poate pleca la schi cu sentimentul datoriei împlinite. A scăpat de cei ce salvează patria sau calul troian prin care neomarxismul a intrat în perimetrul mioritic cu o blană de dreapta, garnisită de meritocrație și verticală până la naivitate când vine vorba de patrie, popor, națiune. Realitatea a arătat că băieții de la USR mai au încă de mers pe trotinete până la limuzina cu șofer, portofoliile deținute meteoric fiind destul de șifonate în procesul verbal de predare – primire.
Din toată nenorocirea asta politică grefată pe frica indusă de pandemie am dedus o gravă erodare a încrederii publice în cei aleși, fapt normal pentru situațiile de criză, zice cartea, dar unică la noi, în condițiile în care personajele iconice ale vieții politice au pus serios umărul la treaba asta, dând dovada deplină a lipsei coloanei vertebrale când vine vorba de mesaj și principii. Azi declari una, mâine alta sucită la 90 de grade, intermediară pentru rotirea deplină de 180, care bulversează definitiv și absolut pe oricare cetățean turmentat bântuit de întrebarea legitimă și de notorietate – da`, eu cu cine votez? Hâc! La rigoare, puneți-vă în locul oricărui liberal onest, care mai ieri defila cu săgeata în vânt și azi trebuie să se pitească, să nu fie în cătarea organului atât de utilizat în Kama Sutra în caz că greșește ținta și nu nimerește vreun social democrat. Trist, nu-i așa?
Însă peste toate, trebuie să remarcăm graba de a încropi un executiv, cu ce avem sau nu, spre gospodărirea cu dibăcie a miliardelor din PNRR, pleașcă istorică care aduce a plan Marshall, numai că de data asta se povestește și de dat, nu numai de încasat. Sigur, ceea ce contează pe Dâmbovița este doar operați „și cu “, că madam Kovesi are treabă prin Europa, cei de la noi sunt mai sfioși când le arăți cașcavalul, nu în ultimul rând, să fie bine, să nu fie rău. Cum useriștii au dat din casă că le-ar conveni contractele de consultanță, deloc neglijabile ca valoare specifică ( cam vreo 10 miliarde), restul dreptei nu a avut de ales decât să meargă mai departe cu cei ce știu ce, de unde, cum și cu ce, ca să nu rabde de foame lângă deontologii descriși magistral de Creangă „ … lapte acru-n călimări, chiu și vai prin buzunări“.
Așadar, să fie frăție cu cine știe, nu cine trebuie, chit că din asta vom constata o înmulțire a nevertebratelor politice, de ambele părți ale eșicherului politic, până la momentul în care vom da cu stânga-n dreapta și vom merge înainte pe calea de mijloc spre un viitor de AUR, ghidați de organul ce nu și-a atins scopul programat. Evident, din ce în ce mai puțini.
Pe mai încolo.
GD Patraucean
