Cu înțelepciune și modestie, două dintre trăsăturile sale definitorii, pe lângă cea fundamentală care se numește Caracter, bine racordat fiind în continuare la tumultul vieții publice și profesionale, dar retras cu discreție, Seniorul Ion Strătilă împlinește 80 de ani pe 18 noiembrie. Mai devreme, în primăvară, pe 29 aprilie, purtător și luptător pentru impunerea unui pachet de principii și valori comune în viață, afaceri și societate, Luigi Bodo a marcat aceeași aniversare. Parcă ieri, în mai 1993, sărbătoream 20 de ani de la fondarea Rifil Săvinești, prima companie mixtă, cu capital străin din Europa de Est.
Tandemul Ion Strătilă – director general și Luigi Bodo – director comercial, după Revoluția din decembrie 1989, au făcut din identitatea Rifil un fenomen național.
Echipa de conducere executivă dominată de venerabilii Cetățeni de Onoare ai municipiului Piatra-Neamț a marcat atât de profund viața societății pietrene și nemțene încât lipsa recunoștinței devine o pierdere planificată în aceste vremuri.
“Este greu de crezut că fără dăruirea celor doi, fără nota personală dată, implicarea companiei în toate componentele reprezentative sau sensibile ale comunității ar fi luat proporții de religie locală. A-i judeca, a-i aprecia exclusiv pentru că «au dat» este incorect și nedemn. Ei și Rifil a făcut mai mult. Au cultivat și crescut valorile, au dezvoltat o cultură corporatistă și au impus standarde de performanță de invidiat, totul pornind de la responsabilitate și profesionalism. De aici – nu din altă parte – vine responsabilitatea socială manifestată prin diversele și generoasele contribuții publice. Rifil putea să nu dea, dar a ales să fie un model”, scria mesagerulneamt.ro, pe 17 iunie 2015, sub titlul Dreptate pentru Seniorul Ion Strătilă. Urma procedura administrativă de acordare a titlului de Cetățean de Onoare. Consiliul Local îl uitase. Noroc de insistențele Asociației „Nicu Albu” și demersurile politico-administrative tăioase ale profesorului Mihai Obreja.
Apropiații sinceri și cinstiți ai lui Ion Strătilă știau că nu a făcut o pasiune pentru acest titlu. Îl primiseră fără vreun merit destui figuranți care ne mai și fac de râs peste tot.
În același text din iunie 2015, se sublinia că, după 2006, odată cu reorientarea politică a primarului Gheorghe Ștefan, acordarea binemeritată a titlului era imposibilă. Asta în condițiile în care Ion Strătilă este și astăzi cel mai respectat liberal din Neamț.
La acea vreme, rugat să comenteze proiectul întârziat de reparație de onoare, a spus următoarele: „După mine, n-ar trebui… La vârsta asta plângi mai ușor, mă emoționează. Dar aveți dreptate, e cam târziu”.
Câteva zile mai târziu, pe 23 iunie 2015, pe același mesagerulneamt.ro, după acordarea titlului, ca mărturie a unei ședințe, apărea concluzia: Seniorul Ion Strătilă a onorat Consiliul Local Piatra-Neamț. Din cei 21 de consilieri locali pietreni prezenți, la adăpostul votului secret, se găsiseră doi să voteze împotrivă. Doar că nu votul, atunci, a fost subiect de grijă, ci prezentarea discursului de acceptare.
Cei de față au văzut un Ion Strătilă topit de emoții, cu voce tremurândă, care abia își stăpânea lacrimile. În esență, tot Excelența Sa a avut cuvinte de recunoștință. A urmat un elogiu inconfundabil din partea profesorului Gheorghe Dumitreasa. A amintit, printre altele, ceea ce mulți uită: Ion Strătilă era o figură importantă și înainte de Revoluție.
Cu 20 de ani în urmă, în 2001, la aniversarea de 60 de ani, cineva a exprimat regretul că Seniorul Strătilă nu a ajuns senator, în 1996, când a candidat din partea Partidului Liberal ’93 pentru Alianța Națională Liberală. Și acel cineva a închinat pentru cel care va rămâne senatorul inimilor noastre. E un titlu care nu se acordă pe voturi. Și nici pe interes.
De-a lungul anilor, Ion Strătilă a fost vânat cu insistență pentru opinii, declarații și interviuri. Presiunea vieții curente în țara noastră, așa cum e viața, așa cum e țara, obligă la amintiri din zicerile politice ale sărbătoritului. Poate ajută, poate inspiră. Vin dintr-un context special, din toamna anului 2014. Era în vremea când făcea o sinceră și autorizată radiografie a liberalismului:
„În ultimii 6-7 ani am asistat la o cădere accentuată a liberalismului din zona noastră. S-a datorat și unor factori care au favorizat această chestiune, cum a fost de exemplu trădarea lui Stolojan și a celor din jurul lui, care a creat o degringoladă în PNL. În același timp, PNL – în județul Neamț, că de aici vorbim, dar eu aș îndrăzni să spun că și la nivel de țară – a avut mai multe sincope în activitate, legate de dominația PDL, care nu era condus de Emil Boc, ci de domnul Băsescu. Obișnuința lui de a distruge tot ce ar putea să influențeze într-un fel activitatea partidului pe care îl crease el și care era foarte ascultător a condus la apariția unor foarte firave opoziții, ca să zic așa, în județ, atât în Consiliul Județean, cât și în consiliile locale. Și la Piatra Neamț, și la Roman, dincolo de o slabă reprezentare, nu s-au făcut micile intervenții pe care ar fi putut să le aibă consilierii. Chiar dacă vota unul singur împotrivă, dar justificat, trebuia lucrul ăsta să se vadă undeva. Din păcate nu s-a văzut. Pentru marea majoritate, de la județ până la comune, a venit această amăgire, cu banii pentru diverse lucrări. Au rezolvat ceva pentru comunitate, dar au rezolvat ceva pentru niște persoane. Liberalii corecți știu că eu nu m-am bătut pentru persoane. Le mulțumesc pentru aprecieri.”
„Politica a degenerat. Atunci, inclusiv oamenii noștri din PNL au crezut că cel mai bine e să te faci frate cu dracul până treci puntea.”
„Eu cred – spun lucruri mari și luați-o ca pe o chestiune zisă de unul care nu mai este în inima politicii – că pot reveni, dar cu foarte mare greutate și cu o analiză atentă a ceea ce oferă mediul intelectual din județ și oamenii de bună credință, care se găsesc inclusiv în mediul rural. Ei ar putea, din considerente nu personale, ci pentru comunitatea în care trăiesc, să se bage în politică. Pot interveni activ, după părerea mea, nu numai declarativ, nu numai pornind de la principiile liberalismului. Pornind de la necesitățile care înseamnă dezvoltare economică prin forțe proprii, asanare a tâmpeniilor (nu greșelilor, ci tâmpeniilor!) care se fac în politica locală și, în general, în politica națională. Vedeți, mass-media de la ora actuală, care sunt supradimensionate, din păcate – sunt și excepții aici – iau în considerare problemele de can-can, de bârfă. Oamenii, dacă vin acasă obosiți, preferă să se uite la o emisiune distractivă.”
„Politicienii și-au făcut un renume foarte rău în țară. Au fost ajutați de multe oportunități în acest sens. Oamenii preferă să se uite la altceva, să-și descrețească frunțile, să nu se mai gândească la alte griji. E foarte greu să lămurești pe cineva să intre în politică, după ce vezi că, în ultimii 10 ani cel puțin, ceea ce s-a făcut în materie de respectare a unor uzanțe, a unor obiective foarte clare legate de fiecare partid, de aparteneța lor la chestiuni definite sub raport politic cu ceilalți, se transformă în subiect bulevardier. Nu pot să creeze decât indiferențe, ca să nu zic scârbă în rândul populației, încât să nu mai fie interesată de politică. Oameni care ar fi putut sau ar fi vrut să facă ceva s-au dat deoparte. Nu-i cazul meu, n-aș vrea să-mi găsesc eu scuze. Eu am alte motive.”
„Am mai spus, viitorul liberalismului nu-l văd decât ținând cont de momentul 2003-2004. Tinerii care chiar voiau să facă ceva, care pricepeau ce vor să facă, trebuie înlocuiți de tineri care vor să facă ceva de natură liberală. Dacă se va face într-un partid național liberal, e foarte important ca ei să știe pe cine aleg în conducerea partidului. Din păcate, o parte din tinerii din 2003-2004 au migrat la PDL, alții au fost obligați să plece de tot.”
„Nu pot să uit ce am făcut în 1996, în județ, cu PL ’93 și Alianța Națională Liberală. Dacă realizam pragul electoral pe țară, eu eram senator și domnul Marinel Burduja deputat. Toată campania am făcut-o cu tineri, cu elevi de liceu majori și studenți entuziaști. Ei credeau că trebuie să schimbăm ceva în țară și schimbările trebuie făcute cât mai des.”
„Eu mai știu multe de la PNL, când era în combinație cu PSD. Nu s-a umblat, nu s-a luptat decât pentru găsit posturi în administrație, pe cine să pună, cum să pună. Las la o parte bârfele auzite, cât costa un post. Fapt este că în pozițiile câștigate de PNL au apărut niște persoane care nu spuneau nimic în favoarea noului. Trebuie să fie cineva care să te cucerească de la început ca să poți să crezi în el. Nu s-a întâmplat. Eu mă uit la prefecții care au fost pe-aici, la conducători de instituții. Am ajuns ca în perioada lui Emil Constantinescu, pentru care am un respect cu totul aparte, cu găsirea cadrelor aproape pe stradă. Era luat și întrebat dacă nu vrea să fie specialistul nostru. Atunci a fost o greșeală de strategie și de punere în practică a unor principii sănătoase. Dincoace, principiile nu mai sunt sănătoase. Auzisem acum doi ani că, pentru un post la nu știu ce instituție județeană, era o «taxă» – dai atâta și te punem acolo -, indiferent dacă ăla știa sau nu ceva din domeniul respectiv. Vorbesc de USL în ansamblu. A continuat până la ieșirea PNL de la guvernare. Decizia asta a creat o mai mare degringoladă. Unii se obișnuiseră cu munca aia călduță pe care o aveau. Credeau că au și putere, dar putere avea de regulă cel care-i numea acolo. ”
„Domnul Ion Strătilă a făcut ca Rifil să se nască a doua oară, alături de domnul Luigi Bodo. A făcut ca numele Rifil să fie respectat de salariați, colaboratori, instituții și întreaga lume. Îi port și îi purtăm un respect deosebit, un respect necondiționat” – Valerica Leonte, director general Rifil.
Viorel COSMA
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 515, săptămâna 18 – 24 noiembrie.
