Interviu cu Vlad Angheluţă, directorul DAS Târgu Neamţ, fost prefect al județului
– În care dintre funcțiile pe care le-ați deținut până în acest moment v-ați regăsit cel mai mult?
M-am regăsit în toate. Să ştiţi că nu mi-am dorit niciodată funcţii care să nu se plieze pe structura studiilor mele, pe structura mea profesională. Îmi place administraţia publică şi toate locurile unde am lucrat îmi sunt şi mi-au fost dragi în egală măsură. Din toate posturile pe care le-am deţinut până acum, am căpătat foarte multă experienţă şi, mai ales, maturitate în luarea unor decizii. Faptul că am făcut o facultate de management m-a ajutat mult, având în vedere că toate funcțiile pe care le-am avut au fost de conducere şi coordonare. Indiferent de public sau privat, managementul se practică pe aceleaşi principii. Dacă ai reuşit să-ţi îndeplineşti misiunea cu resursele pe care le-ai avut la dispoziţie, înseamnă că ai avut succes.
– Care a fost cel mai mare compromis pe care l-ați făcut în cariera profesională și politică?
Compromisul poate avea atât conotaţie pozitivă, cât şi negativă. A face compromisuri nu înseamnă neapărat că te poţi şi tu compromite. Chiar dacă faci mici compromisuri, important este ca tu să nu te compromiţi. În situaţia ideală, toţi trebuie să facem compromisuri, să găsim calea de mijloc în relaţiile noastre personale sau profesionale. Problemele apar atunci când renunţi la nişte principii sănătoase sau când te laşi călcat în picioare. Din punct de vedere profesional, nu fac mai mult decât permite legea, de exemplu: o scurtare de termen de rezolvare la o cerere, a nu căuta nod în papură, flexibilitate în întocmirea dosarelor beneficiarilor. Dacă norma este permisivă, folosesc acest lucru în folosul celor care apelează la serviciile noastre. Politic, atât cât am fost implicat, nu am ajuns la nivelul la care să trebuiască să fac compromisuri urâte. Şi nici nu voi face vreodată compromisuri care să mă compromită. Pe mine sau familia. Niciodată.
– Care ar fi cel mai mare reproș pe care vi l-ați putea face?
Poate că am fost şi sunt o fire prea deschisă şi de multe ori atac frontal problemele din administraţia publică care ar necesita mai mult tact, chiar dacă de fiecare dată am argumente. Îmi place să cred că toţi cei cu care profesional am avut diferenţe de opinii au înțeles că nu a fost nimic personal în abordările mele. Şi chiar nu am nimic personal cu nimeni. Încerc doar să-mi fac treaba cât mai bine şi să-i angrenez şi pe ceilalţi în luarea deciziilor cele mai bune.
„Când statul va oferi servicii de calitate iar privatul va fi corect la plata obligaţiilor, vom ajunge la un echilibru”
– Ştiu că sunteți un pasionat și practicant al tenisului de câmp. Ce alte pasiuni mai are fostul prefect al județului?
Tenisul de câmp este o mare pasiune. L-am descoperit relativ târziu, acum vreo 9 ani, dar a devenit pentru mine un mod foarte plăcut de petrecere a timpului liber. Împreună cu un grup de oameni extraordinari am înfiinţat şi o asociaţie sportivă care a reuşit să organizeze turnee de mare succes, cunoscute atât în judeţ, cât şi la nivel regional şi naţional. Încurajăm toţi tinerii din oraş să înveţe acest sport şi ne bucurăm să îi avem alături de noi. După moartea tatălui meu, apicultor cu vechime în oraş, am moştenit familiile de albine şi am reînvăţat să le port de grijă. Pentru mine este un hobby deosebit care îţi dă multe satisfacţii. Mă poartă cu gândul la clipele frumoase petrecute alături de tata şi mă încarcă pozitiv de fiecare dată când am de făcut ceva în stupină.
– Aveți destulă experiență administrativă și politică. Totodată și notorietate. Chiar nu luați în calcul o candidatură la o funcție publică?
După cum ştiţi, în 2012 am candidat la funcţia de consilier local din postura de candidat independent. Apoi, am mai fost pe listele PSD la alegerile parlamentare din 2016 şi ultima dată din nou candidat independent la Consiliul Local în 2020. Toate astea fiind zise, e previzibil că voi mai candida şi în viitor. Probabil, a treia candidatură la alegerile locale va fi cu noroc.
– În ce condiții ați candida la funcția de primar la Târgu Neamț, dacă vi s-ar propune?
Condiţia cea mai importantă este ca familia şi prietenii apropiaţi să mă susţină. Fără suportul lor, e un demers imposibil. Apoi, trebuie să am alături unul din partidele importante sau o alianţă. Din postura de independent este foarte greu să exerciţi funcţia de primar. O spun din experienţa unor candidaturi la funcţia de consilier local în două rânduri de alegeri dar şi din evenimentele administrative din judeţ la care am asistat de-a lungul anilor de la Prefectură. Apoi depinde şi de conjunctura politică de peste trei ani. Eu cu domnul primar Harpa am o relaţie solidă şi corectă, bazată pe respect şi cuvânt. Şi nu în cele din urmă, şi poate cel mai important este să simt concetățenii cu care vorbesc că îşi doresc un prototip de primar asemănător profilului meu uman şi profesional. Funcţia de primar se câştigă prin luptă grea, ştiu, dar dacă se întrunesc condiţiile de mai sus, este foarte posibil să mă vedeți candidând.
– Aţi lucrat o perioadă şi în mediul privat. Ce diferențe există între sistemul privat și cel de stat?
Am lucrat 13 ani în privat şi 8 în cel public. Sistemul de stat este privit de multe ori ca o piedică pentru privat, prin reglementările încâlcite şi impredictibilitate. Privatul pe de altă parte încearcă, pe cât poate, să nu plătească impozite şi taxe. Când statul va oferi servicii de calitate, iar privatul va fi corect la plata obligaţiilor vom ajunge la un echilibru benefic pentru bunăstarea tuturor. Până atunci, luptăm cu tot felul de prejudecăţi şi progresul va fi foarte lent în multe domenii care ne afectează viaţa de zi cu zi. Asemănarea dintre sisteme este că folosesc aceleaşi tipuri de resurse: umane, financiare, informaţionale, tehnologice. O diferenţă majoră este viteza de reacţie. Decizia unui privat va fi tot timpul mult mai rapidă decât cea a autorităţilor, cu excepţia situaţiilor de urgenţă unde statul are toate pârghiile legale. Apoi mediul privat este tot timpul orientat spre profit, pe când statul are criterii de funcţionare mai extinse şi mai complexe – importante fiind componenta socială şi rolul de reglementare.
– O curiozitate. Ca om care a lucrat în privat aţi ales totuşi să vă înrolați politic la PSD, un partid cel puţin teoretic de stânga. Aveți vreo explicație?
Prietenii pe care i-am susţinut la alegerile locale din 2012 au câştigat din partea PSD. Cu oamenii de atunci sunt în foarte bune relaţii şi acum. A fost un pas absolut normal să fac parte din echipa lor. La rândul meu, am fost propus şi sprijinit în funcţiile deţinute la judeţ de către organizaţia locală PSD. Dacă este să vorbim de partid de stânga, în perioada cât am fost prefect, în guvernarea Ponta s-au luat cele mai liberale măsuri pentru mediul economic şi toate au fost benefice. Eu întotdeauna în viaţă am ales oamenii, echipa. Calitatea umană şi profesională. Nu neapărat o siglă sau un brand.
„Aş face toate demersurile ca atât Cetatea Neamţului, cât şi Casa Creangă să revină în subordinea Consiliului Local”
– Să facem un exercițiu de imaginație. Care ar fi prima măsură pe care ați lua-o în prima zi de primar al orașului Târgu Neamț?
Haideţi să vă spun două măsuri pe care le-aş lua. Prima este să mă asigur că înlocuirea conductei de aducţiunea a apei de la Preotești va fi finanţată cât mai repede posibil. A doua măsură: aş face toate demersurile ca atât Cetatea Neamţului, cât şi Casa Creangă să revină în subordinea Consiliului Local. Cele două obiective sunt ancore puternice pentru turismul local şi ar aduce venituri substanţiale bugetului oraşului.
– Ce anume sau cine v-a marcat sau schimbat viața la un moment dat?
În primul rând, port recunoştinţă părinţilor. Ei sunt cei care m-au modelat în cei 7 ani acasă şi nu numai. Mi-au marcat viaţa mai mult decât o pot eu descrie în cuvinte.
– Dacă ar fi să naufragiați pe o insulă, cu care dintre următorii v-aţi dori să fiţi: Daniel Harpa sau Ionel Arsene?
În scenariul întrebării dumneavoastră, eu cred că atât Daniel Harpa, cât şi Ionel Arsene sunt conducători suficient de pricepuţi şi experimentaţi încât să nu eşuăm. Dar dacă ar fi vreodată în dificultate şi eu voi fi acolo lângă ei, pot şi eu cu siguranţă să fac la rândul meu ceva încât să nu ajungem niciodată naufragiaţi. Bărbaţii cu mentalitate de învingător nu vor naufragia niciodată. Ei învaţă din eşecuri.
Ciprian Traian STURZU
Un comentariu
Privatul de la pesede…