”Ca producători de animale, am fost considerați hoți!”

În ultimii ani, România şi-a reconfirmat statutul de a doua forță cerealieră din Europa, după Franța. A exportat numai anul trecut 23 milioane de tone grâu, după ce în anii anteriori a ținut capul de afiș la producția de porumb. Cu toate acestea, România nu reușește să depășească starea de exportator de produs brut și să dezvolte semnificativ capacitățile de procesare a materiilor prime, cifrele fiind în acest sens semnificative, dacă ne raportăm la ce există și potențial.

Un sector, care are mare nevoie de susținere importantă, este zootehnia. Acest domeniu ar putea deveni o forță, dacă statul chiar și-ar dori asta. Zootehnia are nevoie de fonduri, de stimulente, de inițiative, care să ajute și să impulsioneze activitatea micilor producători. Fondurile, fie guvernamentale sau europene se obțin foarte greu și cu cerințe care, de foarte multe ori, nu pot fi onorate. Bunăoară, zonele montane, ca și cele de podiș, din estul județului, beneficiază de un potențial vegetal formidabil, dar nepus în valoare. De aceea, numărul de animale (bovine, ovine, caprine) scade de la un an la altul, cu toate că suprafețele cu pășuni sunt concesionate până la ultima palmă. Pentru ca micii producători să-și poată dezvolta baza materială – mici fabrici de lactate, carmangerii, abatoare – au nevoie de sume importante de bani la care majoritatea covârșitoare nu au acces. Singura soluție este ca producătorii să se adune, să se asocieze și să înființeze cooperative agricole. Nu în stil sovietic sau românesc de după 1950, ci echitabil, în funcție de aportul material și financiar al fiecăruia.

„Mesagerul de Neamț” încearcă un studiu de caz exact în zona lui Nechifor Lipan, zonă a crescătorilor de animale, care știu această meserie în cele mai mici amănunte. În prezent, în comuna Borca, sunt doar cinci producători care vor să se asocieze și să-și dezvolte activitatea. Regretul este că sunt prea puțini, însă, este un început pentru a demara o activitate în comun. Doi gospodari din comună au păreri bine consolidate cu privire la situația crescătorilor de animale și a soluțiilor pentru supraviețuirea acestei îndeletniciri în zona de munte.

”Statul nu se implică”

Ion ANASTASIE (Florea), producător individual: ”La cerințele actuale, fără asociere, cred că nu se va putea face nimic. Este nevoie de o cooperativă a micilor producători agricoli. Fără asociere, producătorul mic, de la munte, nu o să facă mare lucru. Suntem producători mici, cu producții de așa natură și nu o să facem față individual. Clientela noastră este îmbătrânită, iar cei tineri nu prea mai consumă produsele noastre. Suntem, deocamdată, trei producători și ne-am orientat spre fonduri europene, care se vor da în viitor. Din câte am înțeles, în viitor se vor da fonduri doar la aceste cooperative. Și asta, dacă statul este interesat ca noi să producem, să mergem înainte și să existăm. Până la urmă, vrem să promovăm satul românesc, cu produsele și tradițiile lui. Vom trăi noi frumos și bine, dar aici este o muncă grea, iar eforturile sunt foarte mari. Am 35 de bovine, la care se adaugă vreo 70-80 de oi. Important este să menținem stânele, pentru că nu se știe cam cât vom mai beneficia de subvenții. La Borca mai suntem doar câțiva care mai avem stâni. La fondurile europene, individual am încercat ceva, dar suntem condiționați de prea multe cerințe și condiții. Unele chiar nu-și au rostul, dar, vorba aia, sunt trecute să fie acolo. Sunt trecute acolo de cineva care, probabil, face obiectul meseriei lui, dar nu al nostru. Sau poate nici măcar habar nu are. Dacă omul are animale, are grajd și vrei să-l dezvolți, să-l ajuți, nu se procedează așa. Dacă statul nu investește, nu are grijă și nu creează condiții, pârghii ca producătorul să se dezvolte, zootehnia din zona montană va muri. Tu trebuie să mergi pe o anumită cărare, pe un drum, pentru că asta știi să faci”.

”La 100 de porci, trebuie 20 de angajați”

Petrică TĂNASE, producător agricol: ”Sunt unul dintre puținii producători individuali de cașcaval de pe Valea Bistriței și încă mai produc. Nu muncim degeaba, dar nici avere nu facem. Dacă nu tânjești la mult, este bine și așa. Am 30 de bovine, iar vara cresc porci. Dacă tot veni vorba, dacă la 5 porci vor o carte de muncă, atunci să vină ei să crească porcii, cei care au dat acea lege. Se justifică această treabă? Dar acei porci produc venit, măcar pentru impozitul la salariul minim pe economie? În aceste condiții, trebuie să plătesc 100 milioane lei vechi pe an, pentru a angaja un om doar la 5 porci. După ce sacrific porcii și îi vând, cât adun de la ei, ca să plătesc 100 milioane lei impozit la stat, plus salariul? Asta ca să nu mai spun și de alte impozite. Eu plătesc la stat, dar nu mai am de unde să dau salariul omului care a muncit la ei. Dacă am 100 de porci, îmi trebuie 20 de oameni angajați. Este o tâmpenie totală, iar noi avem pretenții ca statul să ne ajute și să creștem animale. Un porc are nevoie de adăpost, de hrană. De unde? Oricum, creșterea porcilor nu este o afacere, dar în urma producerii cașcavalului rezultă zerul, ca subprodus, pe care îl dau la porci. Nu mă îndur să-l arunc”.

”Unii concesionează doar pentru subvenții”

Cei doi producători, plus un partener, Mihai Dahon, sunt o prezență importantă la multe manifestări ale producătorilor din țară. Ei confirmă că produsele de Borca sunt căutate.

Petrică TĂNASE: ”Produsele sunt foarte căutate, dar promovarea acestora este făcută de noi trei: Ion Anastasie (Florea), Petrică Tănase și încă unul, Mihai Dahon. La suprafața de pășune din comuna Borca este foarte puțin. Mergem împreună cu reprezentanții GAL Ceahlău peste tot. Din păcate, unii au concesionat terenurile doar ca să primească subvenții. Câți dintre cei care au concesionat terenurile fac producție? Vreau să vină oricine și să vadă ce am făcut noi în 10 ani. Avem un patrimoniu natural excepțional, dar nu ne ajută nimeni”.

Ion ANASTASIE (Florea): ”Noi reprezentăm, din acest punct de vedere, comuna Borca peste tot în țară. Ceilalți, nimic! Să presupun că au 10-15-20 ha. Pe mine nu mă interesează ce face cu terenul cel care îl concesionează, dacă își achită redevența. Eu vin să văd dacă terenul este intact. Noi, în virtutea a ceea ce vrem să facem, avem nevoie de primărie. Pentru că, dacă vrem să facem o făbricuță de brânză, ne trebuie teren, pe care îl are doar comuna. De aceea, noi 3 ne-am gândit să facem o cooperativă. O să mai găsim 2, pentru că ne trebuie minimum 5 producători. Mai mult, noi creștem animale, dar nu avem puncte de sacrificare. Ar fi nevoie și de o carmangerie, cu punct de sacrificare. Pentru așa ceva ne trebuie doar ștampila de la DSV. Unii spun că merge și așa, dar uite că nu se mai poate. Apoi, știm cu toții cât de periculoase sunt alimentele care vin de afară. Nu a căutat nimeni să ajute și să promoveze produsele românești. Ca producători de animale, am fost considerați hoți. Lumea nu este conștientă și nu-și dă seama de ceea ce se petrece și ceea ce mănâncă. Legile care se emit trebuie date în favoarea fermierului, a omului care crește animale”. (Rep.)