Dom` general, pe loc repaus!

Pe lângă Mercurul retrograd al lunii ianuarie, asemănător zilei de luni în care suntem mai apatici decât prevede legea, ne-am trezit bântuiți mediatic de tenis, politică și prețuri, în locul unei ciorbe numai bună pentru dres, mană cerească pentru ficații noștri, supuși încă unui asediu culinar în contul sărbătorilor pe vechi. Și dacă-i tot ca lunea, recapitulând epopeea lui Djokovic la Melbourne, observăm că totul s-a terminat destul de previzibil, conform zicalei noastre, mai tânără decât Gânditorul de la Hamangia – unde-i lege, nu-i tocmeală. Nu știm dacă Nole a învățat ceva din treaba asta, dar sigur și-a făcut o idee despre breasla din care face parte și pe cine poate suna să bea o bere, dacă are poftă. Da-i treaba lui.

Revenind la oile noastre, unde ziceam că triada ce ne guvernează merge după ceasul binefăcutului, na, că s-o spart un cauciuc pe dreapta, și (tehnic vorbind) trebe scos cricul, cheia de roți, scoate roata găurită, adu rezerva, pune-o la loc, ca să mergem înainte și să nu mai stăm pe loc încă vreo trei luni. Numai că, gaura din roata națiunii e taman teza de doctorat a premierului, care a fost luată la răspăr de un priceput și o strigat din toți rărunchii: Evrika! Ete plagiatu`. Dacă cei de la USR au rostit în cor – Hopaaaa! – cei din coaliție și-au proptit palmele pe frunte, cu excepția celor ce țineau ceva în mâini. Iaca, dandana. Toți deontologii de dreapta îi crucificau pe cei mușcați de buba asta, na, că unul de-al lor o călcat alături și-acuma trebuie dres busuiocul cumva. Cotroceniul nu prea are ce face, că președintele a taxat plagiatorii cu obligația de a se da la o parte de unde se află. Cum a mai călcat odată pe bec cu improvizația de la guvernare, o întoarcere ca la Ploiești, l-ar fi pus pe Johannis la aceeași masă cu Rareș Bogdan, notoriu în datul cu stângu-n dreptu` și-n piruete declarative, de nu mai știe nimeni cu cine se pupă și pe cine scuipă. Mai mult, zilele trecute, instituția pomenită a ieșit la rampă cu mențiunea că atitudinea față de plagiatori nu se schimbă, chit că e vorba de domnul gheneral. Poftim, belea.

Așa că, pentru a se clarifica cât mai grabnic și să nu împartă soarta cu Djokovic, domnul Ciucă și-o trimis lucrarea la comisie, s-o verifice și să dea verdictul. Manopera asta este făcută de o comisie din învățământul superior militar și rezultatul nu va întârzia să apară, ca-n cazul civililor, peste un an. Așteptăm, deci.

Pe de altă parte, treaba asta, cu doctoratele luate la răspăr și studiile îndoielnice ale celor aleși, duhnesc a făcătură și se impune o întrebare firească: nu sunt verificați la acte cei ce candidează? Pentru că, pe exemplul de față, dacă rezultatul investigației iese cu plus, domnul Ciucă trebuie să facă pasul spre viața civilă și începe altă taragăneală cu alegerea altui premier, evident mult mai integru la încheieturi, fără găuri în evoluție, drept și unanim acceptat de președinte. Ori asta costă vreo câteva luni bune, cu un interimat puțin credibil și … se duc naibii paralele de la Europa, că nimeni nu-i atât de prost să lase atâta amar de bănet pe mâinile cuiva care azi este, mâine nu-i. O presiune în plus pe occipitalul comisiei care va trebui să dea un rezultat conform necesităților momentului.

Dar, nu în ultimul rând, pentru ce ne mai doare capul de doctoratul unora când benzina-i aproape șapte lei? O ieftinește vreun titlu academic, vreun masterat luat pe genunchi ori o licență la mâna a doua? Nu cred. Așa că, hai frumușel la treabă, că armata-i lungă. Pe mai încolo! (G.D. PATRAUCEAN)