Prelansarea producţiei 98% DECIZIA CORECTĂ, purtătoare a peceţii Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ şi beneficiară a unei cofinanţări de reţea din partea Administraţiei Fondului Cultural Naţional, a generat controverse şi un scandal de pomină spre finele anului 2020. Zisul spectacol era anunţat pe site-ul TT ca „o invitaţie la reflecţie pentru societatea românească, unde tema sexualității adolescenților este încă tabu la nivel familial și școlar, deși statisticile plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de sarcini nedorite în rândul minorelor”.
Punând în centru situaţia şi profilul unei fete de 17 ani, care rămâne însărcinată, în ciuda protecţiei de 98% asigurate de prezervativ, terenul de dezvoltare a naraţiunii e garantat de grav, dureros şi… generos. Dacă ţii măsura. Altfel, expandarea subiectului, înţeleasă ca dilatare şi deformare prin întindere, împănată cu excese de pretins limbaj contemporan, devine penibilă. Şi monstruoasă, pe alocuri.
Netranşate decisiv după premiera on-line din 13 noiembrie 2020, controversele şi scandalul intraseră uşor într-un soi de adormire. Ca dinaintea clasării „spectacolului”. Ispravei de atunci, însă, i s-a administrat un viguros proces de reîncălzire, de revitalizare. La TT, sub conducerea heptacoloră a Gianinei Cărbunariu şi oblăduirea pădurii tutelare de la CJ Neamţ, comandate de Ionel Arsene, nu mai miră absolut nimic din ce se operează în legătură cu opera de consacrare a teatrului fără teatru. Aţi uitat? Cine nu e în stare să scrie un interviu, un reportaj, o anchetă publicabilă în condiţii decente, dar e bine racordat la anumite reţele, bagă dramaturgie neo-paralelă cu orori numite teatru-interviu, teatru-reportaj, teatru-anchetă. Corurile reunite de activişti şi antreprenori civici şi „culturali”, se ştie, funcţionează de minune, calcă totul în picioare dacă te opui. Linşajul public de anvergură neomarxistă, cu accente feis-buciste şi LGBTQ+, e a doua natură a acestor indivizi.
Aşa se face că, în numele unei (re)premiere în trei acte, pe 14, 15 şi 16 ianuarie, randamentul prezervativului – cuplat (hiperbolic, parabolic, asimptotic, etc.) în titlu cu inexistenta şi imposibila decizie corectă – a evoluat pe viu în faţa celui public plătitor de bilete (cam scumpe) la TT. Programarea unei reprezentaţii de Ziua Culturii Naţionale a căzut ca o pălitură de osândă.
Primele schimburi de replici rezonabile se consemnează cam după un ceas de la debutul „manifestării”. Ce dilatare, ce deformare?… Textul Andreei Tănase, după proaspăta verificare de punere în scenă, are o veritabilă coloană nevertebrală. E de o superficialitate antologică! Bine spunea în Mesagerul de Neamţ, în 2020, regretatul poliţist, ziarist, scriitor şi om de cultură, care a fost Cristian Timofte: „Deşi, dacă sunt bine făcute, unele spectacolele pentru tineri pot fi lesne apreciate şi de cei din alte generaţii. Nu şi acesta. Iar prologul şi scena următoare, până se urneşte naraţiunea, sunt atât de banale, îmbibate cu atâtea clişee noi (pare un paradox, dar clişeele noi sunt la putere), aproape recitate, ca la o brigadă artistică de amatori, încât este destul de greu să mai vezi, pe parcurs, prestaţii actoriceşti adevărate, naturale, în ciuda unui text oarecum naturalist, fără pic de umor, de persiflare şi autopersiflare, specifice acelui mediu creat în piesă, o dramă ca o comandă socială”.
În contrapondere, minunaţi în reconfirmarea dăruirii lor, actorii din distribuţie – cu o excepţie aşteptată! – mor pe scenă cu rolul în cuvinte. Reuşesc nu doar să nu se facă de râs, ci câştigă aplauze cu esenţă de sinceritate. Mai rar aşa ocazie de a vedea cum rahatul ia vigoare de bici.
Câteva remarci sunt în deplin acord cu spiritul istoric al TT. Cătălina Bălălău, în rolul Iza, efectiv străluceşte încă o dată. Ceea ce nu surprinde şi aminteşte cunoscătorilor cum – pe fond de ambiţie a fostului director Liviu Timuş, cu mintea şi inimile larg deschise, după un casting istoric ţinut la capăt de ianuarie 2016 – a fost invitată să se alăture trupei TT. Te înclini, aplauzi, te înclini şi aplauzi măcar pentru că a uitat să plece de la Piatra-Neamţ. Paul Ovidiu Coşovanu (în rolul Tudor) e definitoriu pentru bici, el având amplitudinea de salvator de roluri. O laudă aparte cade spre tânăra Paula Niculescu (Dida). Să preiei rolul puternicei Aida Avieriţei (altă achiziţie excepţională din „lotul” 2016) e o încercare asupritoare. I-a reuşit. Şi le-a reuşit. (Excepţia aceea pomenită, ca un dezacord de care nu mai scăpă TT, e Dragoş Ionescu. Vocea-i enervantă şi urletele-i obositoare din fiece rol îl încadrează la personificarea unei mineriade).
Trăgând iute o linie, se reţin iute rahatul şi biciul. Conturul cu lumină magenta dintr-o bucată de decor, desenând un vagin, trompe şi ovare, tot iute apasă. Se încadrează hiperbolic, parabolic, asimptotic, etc. în mandatul cu tuşe fuck, suck, dick, lick al Cărbunăriţei.
Hai liberare!
Viorel COSMA
FOTO: Teatrul Tineretului
98% DECIZIA CORECTĂ
text: Andreea Tănase
regie: Elena Morar
costume și asistență decor: Ileana Zirra
decor: Diana Miroșu
regizor tehnic: Lucian Damian
video design: Ana Cârlan
asistent regie: Emanuel Becheru
fotografii: Marius Șumlea
afiș: Benedek Levente
Distribuția:
IZA: Cătălina Bălălău
DIDA: Iulia-Paula Niculescu
MAMA: Nora Covali
TATĂL: Dragoș Ionescu
TUDOR: Paul-Ovidiu Coşovanu
DOCTORIȚA: Cătălina Eșanu
CAMI: Corina Grigoraș
ALEX: Emanuel Becheru
VICTOR: Florin Hrițcu
