Probleme rusești, soluții rusești

Am refuzat să mă erijez într-un analist al cavalcadei de fapte, acte și situații ce se derulează în ultima vreme prin tot ce înseamnă media vorbită, tipărită sau digitalizată, pentru simplul motiv că-mi lipsesc foarte multe elemente dintr-un fundament serios pentru judecăți cât de cât pertinente. Și nu numai mie. Până azi, tot ce s-a petrecut la ruși a fost relatat mult după momentul zero și aș începe cu numărul celor uciși în colectivizarea de acolo, dezvăluit publicului larg de Brucan, imediat după `89, apoi despre catastrofa de la Cernobîl din `86, despre care am reușit să-mi fac o părere după 2000 încoace, ca să nu mai vorbesc despre incidentele cu cecenii care nu erau gata relatate de media internațională și aceștia zăceau deja cu datele personale legate la degetele mari de la picioare în vreo morgă din Moscova sau din altă parte. Probleme rusești, soluții rusești, punct.

Isteria actuală, cu potențiala mobilizare a celor apți de a merge la oaste, cu vaietele la prezumtive nenorociri, bașca evocarea ororilor din ultimul război mondial, este alimentată cu bună știință de o așa zisă presă făcută pe genunchi sau din așternut, de oameni certați cu minimele rigori de limbă și deontologie, ca să ce? O să râdeți. Pentru trafic. Lumea dă cu click-ul pe nenorociri de se înroșesc serverele și de solicitare, dar și de rușine că avem atâția utilizatori slabi de înger (a se citi tâmpiți), care reacționează la orice cretinătate zămislită de neuronii celor ce ne conduc sau poartă encefalul ca ornament. Acuma să știți, că și ei au o scuză. Cum fac greșeala să iasă în spațiul public, se trezește câte-o duduie blondă care întreabă imediat: Domnu` cutare, va fi război? Și domnu` cutare, ca să scape de alte întrebări la fel de cretine, dă și el ceva din vestibulul gândirii, ca peste câteva minute să apară pe monitoare extrase din spusele `mnealui ce trimit oamenii să cumpere saci de făină, cantități semnificative de orez și fasole, care, la o adică, tot sunt de folos că vine Postu` Mare.

Proasta informare de care avem parte, ne face mai mult rău și stau să mă gândessc dacă nu cumva lipsa acesteia ne-ar face mai mult bine. Când spun asta mă gândesc la lipsa știrilor despre covid din cap de coloană, în ultima vreme, care coincide cu o deja trâmbițată relaxare a măsurilor sanitare, chit că numărul celor pozitivi SARS-CoV-2 depășește binișor zece mii. Zilnic. Cu vreun an și ceva în urmă, mai era puțin și băteam geamurile-n cuie la câteva zeci de infectați și acuma? Veselie generală. Sunt peste zece mii de cazuri. Serios? Unde? Presa nu scrie. Adică scrie, dar este undeva la subsol, cine mai are răbdare să citească și acolo? Gata. Pandemia nu mai există.

Există numai întrebarea: intră sau nu rușii în Ucraina? Și uităm că ei sunt acolo de ceva vreme, că doar nu li s-o năzărit ucrainienilor din cele două regiuni să se desprindă de Kiev, numai așa de moft. Se vor dezlipi și gata. Câinii latră, caravana trece. Imaginați-vă că și Putin știe asta, ba chiar a verificat-o când a anexat Crimeea. S-a oprit lumea? Nu. Repet: probleme rusești, soluții rusești. Nu ne interesează. Cu atât mai puțin și declarațiile bine-făcutului de la Cotroceni și ale ministrului Aurescu care sancționează „puternic“ ceea ce s-a petrecut deja. Din birou, ca să dea bine.

Pe mai încolo. (GD PATRAUCEAN)