Kudy ty ydesh? (Unde mergi, în ucrainiană)

Pe vecinii țării tale nu-i alegi tu, cetățene. Îi alege istoria. Dacă aceasta e generoasă, bine! Dacă nu, e jale. Se pare că noi, românii, ne-am cam pricopsit. Proximitatea Rusiei imperiale ne-a cășunat numai necazuri. Prezența lui Ivan Turbincă la graniță nu ne-a îngăduit prea multe momente de liniște. Abil politician, Ștefan cel Mare a înțeles situația și s-a căsătorit cu Evdochia din Kiev. Evident, a fost o căsătorie politică, bazată pe alianțe. Cărturarul Dimitrie Cantemir n-a fost prea isteț în diplomație. Aliindu-se cu Petru cel Mare (Romanov) împotriva turcilor a pierdut și Moldova, și libertatea. S-a refugiat în brațele țarinei și a scris cronici valoroase. S-a impus apoi Regulamentul Organic care a fost considerat prima Constituție românească de factură rusească. La școală am învățat că, la Răsărit ne învecinăm cu cea mai întinsă țară de pe Terra, numită URSS. Că ocupă cam 1/3 din suprafața locuibilă a planetei noastre. Alt paradox auzit de înaintașii noștri? N-o să credeți! În toate situațiile, când am câștigat un război alături de muscali, ni s-a furat o bucată din pământul țării. Dovezi? După războiul ruso-turc din 1806-1812, la care au participat și românii, Alexandru I, țarul Rusiei, ne-a luat Basarabia, pământ românesc, l-a transformat în gubernie, l-a rusificat la sânge. N-a uitat însă să-l decoreze pe Tudor Vladimirescu pentru eroism și credință. Așa arată perfidia rusească. Ce, ultimul rege, Mihai I al României, n-a fost decorat de sovietici și apoi detronat tot de ei? Alt exemplu? În războiul de independență din 1877-1878, românii s-au comportat eroic, nu și rușii. Recompensa muscalilor? Ne-au luat trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail și Bolgrad, retrocedate după războiul Crimeii. Ce am primit în loc? Dobrogea, vechi pământ românesc, Delta Dunării și Insula Șerpilor. Sub cizma cui se află acum această insulă știți. Concluzia? Dintotdeauna, rușii au gândit imperial, și pe vremea lui Petru cel Mare și pe vremea actualului țar, Putin. O statistică veche, interzisă cândva, ne arată că pământul strămoșesc a cunoscut ocupația rusească 153 de ani în Basarabia, 48 de ani în Bucovina de Nord și Ținutul Herței, 43 de ani în Insula Șerpilor… Păcat că nu știm data documentarului. Da’, de ocupația rusească după ultima conflagrație mondială vă amintiți? A durat 14 ani (martie 1944-august 1958).

Molotov: „Bucovina este ultima parte care lipsește dintr-o Ucraină unificată”

23 august 1939, Moscova. Se perfectează „concubinajul” dintre nazism și comunism, dintre cei doi fuhreri, Hitler și Stalin. Pactul de neagresiune germano-sovietic (Ribbentrop-Molotov) a deschis „poarta războiului”. A făcut posibilă decizia Germaniei de a ataca Polonia la 1 septembrie. Sistemul de la Versailles era „ucis și îngropat” pentru agresiunea fascistă în Europa. Dar Pactul de neagresiune avea și un protocol adițional secret. Stabilea zonele de influență în care cei „doi mari” puteau să se miște. Art. 3 al Protocolului secret precizează interesul crescând al Uniunii Sovietice pentru Basarabia, în timp ce Germania își manifesta „lipsa totală de interes politic” față de acest teritoriu. Practic, ne dădeau pe mâna sovieticilor. A urmat nota ultimativă privind, atenție!, cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Problema se punea tranșant, ori, ori. Evacuarea „pașnică” sau război. Conflictul armat părea de neocolit. Sovieticii concentrează pentru intimidarea românilor, pe malul stâng al Nistrului, 40 de divizii, 30 de regimente, 14 brigăzi și 4 divizioane de artilerie. Istoria se repetă. Amenințările făcute de Putin ce au precedat invazia Ucrainei, s-au făcut în secolul trecut, la granița cu România. Și atunci, și acum se aștepta ordinul de trecere. Atenție, rușii nu uită niciodată că am trecut Prutul în 1944 și am ajuns la Cotul Donului. N-am fost isteți ca finlandezii care s-au oprit la granița adevărată.

Când ambasadorul german la Moscova, von Schulenburg i-a atras atenția lui Molotov că Bucovina n-a aparținut niciodată rușilor, nici măcar Rusiei Țariste, ministrul sovietic a răspuns, cu tupeu de procuror: „Bucovina este ultima parte care lipsește dintr-o Ucraină unificată”. Mai mult, are o populație majoritară ucrainiană și ar reprezenta despăgubirea pe care trebuie să o plătească România pentru cei 22 de ani de ocupație a Basarabiei (?!?). Ați auzit? Este o corecție… Despre Ținutul Herța, locul de baștină a lui Gheorghe Asachi, figură luminoasă a culturii românești, nu s-a discutat, pur și simplu, s-a ocupat. Azi, când moș Vasile din Herța vine în România la neamuri, grănicerii ruteni îl întreabă: „Cuda idiși?”. Și moșul dă pașaportul și răspunde: „Merg acasă!”. Soldații nu mai pricep nimic. Cum să pleci din Herța, de acasă și să mergi tot acasă, „dincolo”, la ”fasciști”? Aici ar putea da explicații numai marele Stalin care a ciopârțit Basarabia pe bucăți: două ajunse la ucrainieni… Categoric că Protocolul adițional secret era un Pact de agresiune. De ce? Prin el proiectau invazia Poloniei răsăritene, a Țărilor Baltice, atacarea Finlandei, agresiunea împotriva României. Agresiunea împotriva noastră fusese programată pentru 6 decembrie 1939, după înfrângerea „rapidă” a Finlandei. Cum înfrângerea Finlandei nu s-a realizat într-o săptămână, cum sperau sovieticii, „executarea” României s-a amânat pentru vara lui 1940.

Molotov: ”Între România și Rusia nu există litigii teritoriale. Au fost. S-au încheiat în 1940”

În vara tragică a lui 1940, când bolșevicii cu stea în frunte ne-au ocupat prin ultimatum Basarabia și Bucovina de Nord, dar și Herța, că așa au poftit ei, un grup izolat de jefuitori au ajuns sub zidurile Putnei, unde se odihnește Ștefan cel Mare. Un căpitan de artilerie român, indignat de obrăznicia muscalilor a îndreptat tunurile din dotare împotriva lor și i-a spulberat. Gestul curajos al ofițerului român ne-a scutit de a merge cu pașaport la cripta Marelui Ștefan. Și uite așa, întâmplător sau poate cu ajutorul vecinilor, au rămas dincolo de hotarele României: Basarabia, Bucovina de Nord, Herța, Transnistria, Insula Șerpilor…

lenin si stalin - Kudy ty ydesh? (Unde mergi, în ucrainiană) — Lenin şi Stalin

La 11 septembrie 1944, la Convenția de armistițiu de la Moscova, Molotov a fost clar. Arborând o oboseală trucată, versatul politician a spus: „Între România și Rusia nu există litigii teritoriale. Au fost. S-au încheiat în 1940”. Numai că atunci România a primit un ultimatum, asemănător cu cel dat de țarul Putin statelor NATO. Putea confunda un diplomat de talia lui Molotov noțiunea de tratat cu cea de ultimatum? Nu. Se pare că Lenin avea dreptate când spunea că bolșevismul va fi un pericol când va trece granițele Rusiei. A trecut? Drăguții soldați euro-asiatici pozează cu degetul pe trăgaci și astăzi la granițele Ucrainei. Paradoxal sau nu, posibilii dușmani nu sunt în zenitul gloriei, sunt slavi ca și rușii. Ucraina înseamnă Rusia de margine, de graniță. De ce s-a supărat Maica Rusia pe ucraineni? Îi curtează insistent Unchiul Sam, cu cei 1.000 de soldați americani veniți în România.

Nici Marele Urs n-a fost insensibil față de Ucraina în vremurile bune. A „umflat-o” cu teritorii smulse din Polonia, Ungaria, România. La ora actuală, Vladimir Zelenski, actorul în rol de președinte al Ucrainei, a uitat de românii din țărișoara lui. A promis la un miting ajutor rușilor, maghiarilor și tătarilor, dar pe români… Răutăcioșii vorbesc despre un „genocid lingvistic”. Exagerează?

Cândva, demult, demult, un mare istoric Gheorghe Brătianu a scris într-o lucrare niște vorbe celebre: „vecina cea mai bună a României la ora actuală este Marea Neagră”. Din păcate, zicerea istoricului astăzi nu mai are valabilitate. Istoria e bolnavă. Pontul Euxin e brăzdat în lung și în lat numai de vase fioroase de război. În fruntea zgomotoaselor manevre se află Maica Rusia care vrea să arate potentaților adversari că este ce a fost. Ce cântă bravul soldat, apărătorul Federației Ruse? „Cu Rusia pe veci, numai cu ea până la moarte”. Harașo! (Prof. Dumitru RUSU)