Fizicianul Cristian Presură, cercetător la Philips Research Eindhoven, explică situaţia de la Cernobîl şi faptul că mai sunt 15 centrale nucleare active în Ucraina care reprezintă, de fapt, pericolul real.
Iată ce a declarat omul de ştiinţă român pentru site-ul Educaţia privată (sursă: facebook Cristian Presură)
„Centrala dezafectată de la Cernobîl a fost ocupată de ruşi. Au fost măsurate niveluri ridicate de radiaţie. Am explicat la Digi24 că, cel puţin în acest moment, nu avem motive de îngrijorare pentru România.
În primul rând centrala este dezafectată; ultimele reactoare au fost închise în anul 2000. Ce a rămas acolo este o zonă contaminată de material radioactiv; o parte din materiale au fost adunate într-un depozit. Nivelul de radiaţii a crescut brusc, cel mai probabil datorită „tulburării” acestor materiale contaminate. Unii spun că asta s-a întâmplat datorită trecerii vehiculelor militare grele care au ridicat o parte din praf în aer. Un oficial din Ucraina crede că a avut loc o explozie la depozit, care a eliberat o parte din materiale.
Ce e important de ştiu este că vorbim de materiale contaminate radioactiv, nu de combustibil nuclear, de aceea creşterea intensităţii este de scurtă durată şi radiaţiile vor reveni la normal. Ceea ce contează este nu numai nivelul de radiaţii, dar şi timpul în care acestea acţionează, iar acesta este scurt, de aceea impactul nu este mare. Pentru ţări ca România întâmplarea nu pune un pericol.
Am mai spus încă două lucruri: 1) De ce Cernobil? Se speculează că se afla pe coridorul dintre Bielorusia şi Kiev, pe unde armata rusă ar vrea să aducă mai multe tancuri. 2) Mai sunt 15 centrale nucleare active în Ucraina, care pun un pericol mai mare. Agenţia Internaţională de Energie Atomică a luat contact cu Rusia pentru a se asigura că ele nu vor păţi ceva. Este şi în interesul Rusiei şi cel al Biolorusiei, ţări vecine“.
Impresionat de drama prin care trec locuitorii din Ucraina, Cristian Presură, îşi aminteşte, pe contul său de socializare, de o situaţie similară trăită de el personal în timpul revoluţiei din 1989.
„Voi cum faceţi faţă tensiunii războiului? Eu mă simt ca la Revoluţie, atunci când eram soldat. Când am umplut arma mea cu gloanţe, îmi tremura mâna. Când arma unui coleg s-a descarcăt din greşeală, iar glonţul a ajuns în peretele camerei, am îngheţat. Noaptea, în tranşee, m-am rugat să nu mor. Când colegii mei trăgeau încontinuu, deoarece grupa noastră ataca un potenţial “terorist”, eu n-am tras un glonţ, pentru că nu l-am văzut şi nu am vrut să rănesc pe cineva. Simt războiul ca pe o traumă. Bunica obişnuia să îmi reamintească vremurile trăite de ea în al doilea război mondial: “Războiul e cel mai mare rău care se poate întâmpla omului. Nu vreau să mai aud de război”. Nici eu n-aş vrea să mai aud de el; nebunia unui om distruge vieţile a milioane de oameni“.
Angela Croitoru
