Tradiții de Alexie, patronul viețuitoarelor subterane

În tradiția populară, pe 17 martie, Alexie deschide pământul și pentru șerpi, care cunosc cea de-a doua mare sărbătoare. Oamenii, pentru a fi feriți de șerpi în anul ce vine, trebuie să nu le rostească numele, să nu se gândească la ei, să nu pună mâna pe instrumente ce amintesc de ei prin formă. Indiferent de dăunători, oamenii trebuie să-și afume gospodăriile sau să le ocolească ritual cu ajutorul unui clopoțel sau al unui lanț de fier, ridicând astfel o barieră de netrecut.

Viața Sf. Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu

Tradiția populară amintește de Alexie, cel care deschide porțile pământului pentru animalele subterane. Dar Alexie a fost și este unul dintre marii sfinți ai creștinătății. Sf. Alexie s-a născut într-o familie de creștini, la Roma, în secolul al IV- lea d.H. Copilul Alexie a primit educație şi învăţătură la cele mai bune şcoli ale vremii. Încet, încet, în sufletul tânărului s-a cristalizat dorința de merge pe Calea Hristică, respectând modelul Părinţilor creștinismului. După 17 ani de slujire a Mântuitorului Iisus Hristos, sufletul său a fost ridicat la ceruri. După moartea sa au început să fie vizibile miracolele care sunt amintite de tradiția creștină. Astfel, o descoperire dumnezeiască s-a petrecut în Biserica celor Doisprezece Apostoli. Împăratul și Patriarhul au primit porunca de a-l căuta pe „Omul lui Dumnezeu”. La scurt timp, s-a descoperit că acest „om al lui Dumnezeu” era fiul lui Eufimian, care trăise ca un cerșetor în curtea acestuia, timp de 17 ani. Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare și toți au fost cuprinși de spaimă. La atingerea de sfintele sale moaște, bolnavii se vindecau, iar din trupul lui izvora unmir bine-mirositor. Trupul Cuviosului Alexie a fost îngropat cu cinste în Biserica „Sfântul Apostol Petru“.

Cu ce ne ajută Sf. Alexie

În tradiția populară, Alexie este considerat a fi patronul tuturor viețuitoarelor care au hibernat în subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele) sau sub ape și care se trezesc, acum, la viață. Se spune ca astăzi, 17 martie, el ar încălzi și ar deschide Pământul pentru a slobozi vietățile care au iernat. După 6 luni, la Ziua Crucii (14 septembrie), în preajma echinocțiului de toamnă, Alexie încuie Pământul. În unele sate apropiate de râuri, Alexie era considerat patronul peștilor. Pe 17 martie era serbată Ziua peștilor, Alexie fiind considerat cel care dă drumul peștilor din apele subterane, dar și cel care poate aduce pescarilor recunoscători recolte bune.

Legenda lui Alexie

Într-una dintre legende, se spune că omul avea mult de suferit de pe urma insectelor. Atunci, Dumnezeu le-a strâns pe toate în ziua de 14 septembrie şi le-a încuiat într-un lădoi. Dumnezeu l-a chemat pe Alexie să arunce lădoiul în apa mării. Dar Alexie, mânat de curiozitate, când a ajuns pe malul marii a deschis lădoiul să vază ce era în el. Imediat gândacii, lăcustele, insectele din ladă s-au răspândit în toate colțurile lumii. Drept pedeapsă, Alexie a fost transformat în cocostârc ca să adune toate gâzele, insectele pierdute. Cocostârcii fac aceasta, în fiecare an, între 17 martie şi 14 septembrie. În funcție de zonele din țară, sărbătoarea Omului lui Dumnezeu, Alexie, se mai numește Ziua Șarpelui. Se spune că Alexie poartă la brâu două chei: cu una descuie vara la 17 martie, şi cu alta descuie iarna, în 14 septembrie. De Alexie oamenii încep să curețe pomii.

Credințe și superstiții de Ziua șarpelui

Ziua de 17 martie era, în calendarul popular de altădată, asociată şarpelui. Șarpele de casă era apreciat în unele zone, pentru că se spunea că apără casa de blesteme, vrăji, de duhuri rele. Se spunea că, dacă șarpele de casă lipsea dintr-o gospodărie, respectiva casă aparține necuratului. Șarpele de casă nu era omorât, pentru că se credea că se face un păcat. Șarpelui nu i se pronunță numele de ziua lui, pentru a-i putea fi câștigată bunăvoința pe timpul verii. În cazul în care rostea cineva din greșeală cuvântul șarpe acesta trebuia să spună neapărat un descântec.