Nicolae Densuşianu (n. 18 aprilie 1846, Densuş, judeţul Hunedoara – d. 24 martie 1911, Bucureşti) a rămas cunoscut în istoria neamului ca autorul lucrării „Dacia preistorică”. Notar, avocat, membru corespondent al Academiei Române în domeniul istoriei, bibliotecar-arhivar al Academiei, translator pe lângă Marele Stat Major, N. Densușianu reprezintă sacrificiul unei vieți închinate trecutului neamului românesc.
C.I. Istrati l-a caracterizat în prefața volumului „Dacia preistorică” pe N. Densușianu astfel: „Rar s-a văzut un om mai hotărât în a-şi sacrifică viața lui, căci el de 40 de ani nu mai trăia decât pentru un anumit scop. El a părăsit toate plăcerile vieţii, să se izoleze de lume, să renunţe la familie, să se despartă voit şi hotărât de tot şi toate, pentru a-şi consacră toată activitatea de care era capabil, realizării numai unui vis frumos ce ducea la desmormântarea unui trecut de aur al neamului său. El a urmărit un singur ţel, acela de a desmormântâ trecutul nostru măreţ şi a pune în lumină faptele glorioase ale neamului românesc. Naţiunile ca şi religiile au preoţii lor, dintre cari unii trăiesc şi adesea se sacrifică, numai pentru înălțarea lor. N. Densuşianu a fost un preot; mai mult: un apostol. Acei cari îl cunosc, acei cari îi vor află activitatea sa, nu vor putea să aibă decât admiraţie şi recunoştinţă pentru el. Viitorul va înscrie pe Densușianu printre acei Români cari au contribuit cu ceva la delegarea chestiunilor ce interesează omenirea”.