Na, că Putin n-o declarat război Kiev-ului, dar nici n-o dat semne că ar putea scăpa lingura din mână, dimpotrivă, la manifestarea din Piața Stacojie și-a etalat mersul legănat, urcând și scările destul de elastic pentru anii din dotare. Ce-i drept, are oarece fălci că, deh, la 60 și, de primăveri, nu ești tras prin inel, dar la nivel de interfață liderul de la Kremlin e verde și stă bine pe șasiu, în ciuda portretelor create de media ticăloșită, cu boli buluc și tot felul de analize de la distanță. Orice postură i-a fost interpretată de somități ale domeniului, iar rezultatele s-au dovedit a fi ricoșat binișor de la realitate. De partea cealaltă, echipa de PR a lui Zelensky a luat steadicam-ul și a dat un clip motivațional cu președintele Ucrainei, filmat de jos în sus, dar nu mult să iasă faraon, ci exact cât trebuie pentru un erou de acțiune, aprig și motivat. Cu vorbele la el și aceeași barbă constantă de „one week old“ liderul de la Kiev a dat mai bine „pe sticlă“, dovedind că știe cu mingea și nici verbul nu-i este străin. Însă dincolo de aceste observații, realitatea din teren nu ne este prezentată de-o manieră integral obiectivă, nici de o parte, nici de alta, lăsând canale largi pentru speculații în care cad și oameni experimentați, care deseori se aruncă după fentă și cad în ridicol. De aceea este destul de dificil de emis judecăți de valoare pe baza unor premize incomplete.
Continuând, trebuie să remarcăm că în ciuda îngrijorării generale și naționale, atenția ne-a fost răpită de o ceartă ca la ușa cortului dintre doi aleși contemporani în Casa Poporului, dar din tabere diferite, ce nu s-au sfiit să se bruftuluiască inclusiv cu pomeniri de mame, pentru un spectacol cam trist pentru cei ce credeam că Legislativul este doldora de oameni subțiri. Aiurea. Procentul de neamuri proaste nu se clintește nici cu slujbe, ba mai și dă în clocot pentru deliciul tabloidelor și al procentelor din sondaje, care – fie vorba-ntre noi – nu sunt doar expresia opiniilor celor ce ascultă Mozart. Dacă mai sunt voci care i-ar fi îndemnat pe cei doi protagoniști să-și dea și câte un cap în gură, aceasta nu poate fi încadrată în abatere de la normal, pentru că, am ajuns să tratăm cu sictir orice conflict care nu se lasă cu un pic de sânge. Înclin să cred că cei doi regretă, după urecheala din arealul partidelor de apartenență și acum se gândesc cum să dreagă busuiocul. Efort inutil am zice, pentru că prezența ministrului udemerist în galeria maghiară de la un meci de hochei, coroborată cu poziția de drepți a naționalei noastre la intonarea imnului secuiesc la unison cu galeria „a luat fața“ gâlcevei din Parlament.
Semn că suntem al dracului de români, ministrul Grindeanu s-a luat public de colegul de coaliție, în vreme ce răspunsurile venite din tabăra vizată au tușat en-gross penibilul cu vorbe de genul „am venit să încurajez jucători din Harghita, Mureș și Brașov“ în vreme ce subiectul era naționala României. Este de așteptat ca incidentul să facă obiectul unor dispute destul de interetnice și prin Camera decizională, existând deja invocări tăioase cu demisii și explicații, suspendări și sancțiuni, pentru că faptul petrecut la meciul cu naționala Ungariei, oricum l-ai învârti, tot scandalos rămâne, chiar dacă se cânta și aria sclavilor din Nabucco. Explicațiile din alianța aflată la guvernare, prin vocea liderului etniei maghiare, mă tem că întărește sintagma cu cel ce se scuză, se acuză, argumentele scoase din neuronii responsabili cu PR-ul fiind cam de pe genunchi. Scuzele publice, normale într-un comportament parlamentar decent, lipsesc și nici nu dau semne de înmugurire în dealul Mitropoliei, cu atât mai puțin în incintele populate de UDMR, preocupate de cum să treci puntea, chiar și frate cu dracu` sau , dacă vreți, să-i ferească Iștenem să iasă de la butoane. În ce ne privește, a le arăta epiderma obrajilor, ar putea fi un gest absolut normal. Pe mai încolo. (G.D. Patraucean)
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 536, săptămâna 11 – 17 mai.
