Comuna Drăgănești are o populație de 1.380 locuitori, formată din satele Drăgănești, Orțești, Șoimărești și Râșca. Este situată pe malul drept al râului Moldova, având limită comună cu Răucești și Brusturi, în județul Neamț și Boroaia, Forășți și Drăgușeni, din județul Suceava. Pe teritoriul acestei comune rar se petrece vreun eveniment mai deosebit, poate doar marile sărbători creștine care să anime populația. Ca activitate economică, singurul domeniu este agricultura și mici servicii la nivel local. Cu toate acestea, comuna face parte dintr-un spațiu mult mai larg, aflat în apropierea Cetății Neamț, dar care include vestitele așezăminte monahale de la Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla, Dobru, apoi, puțin mai la sud, Agapia și Văratec, dar și Râșca și Slătioara, din județul vecin. Este un areal presărat cu mai multe mănăstiri, schituri, metoace și biserici de mir, comuna Vânători-Neamț deținând recordul în țară, cu cele 46 de altare de cult. Cu toate acestea, comuna Drăgănești se detașează în zonă prin construirea a trei biserici ortodoxe pe stil vechi, ridicate începând cu anul 1992. Până la un punct nimic interesant, numai că la aceste trei biserici noi pe vechi sunt arondate doar 115 familii, ceea ce ar însemna aproximativ 400 de credincioși, cu vârste între de la noi născuți până la cei care se apropie de vârsta de 100 de ani. În cele patru sate componente mai sunt încă patru biserici, dar pe stil nou. La un simplu calcul, reiese că în comună o biserică revine la aproape 200 de locuitori.
Primul document în care apare existența întâiului altar de închinăciune este documentul redactat în anul 1522, în timpul voievodului Ștefăniță Vodă (Ștefan IV, 1517-1527), document care consemnează slovele: ”unde a fost mănăstirea cu poiana și a treia parte a satului Orțăști”. Din acest act rezultă că la Orțăști a funcționat prima biserică atestată documentar din comuna Drăgănești. Despre locul unde a fost mănăstirea, devenită apoi schit, oamenii locului îl cunosc și îl pot indica și acum, datorită urmelor rămase.
A doua biserică, a fost ridicată imediat după anul 1592, Moldova fiind condusă de voievodul Aron. Acesta a miluit Mănăstirea Neamț cu satul Drăgănești. După tradiția monahilor, în acest sat a fost ridicată, în scurt timp, o biserică din lemn, așezământ care a avut rangul de metoc. Despre ”Mitocul Drăgănești” se pomenește și în alte documente, dar emise după anul 1600. În schimb, bisericile de astăzi de la Șoimărești, Drăgănești, Orțăști și Râșca, toate pe nou, sunt construite în secolele XIX și XX.
Bisericile pe stil vechi
În satul Drăgănești, construirea bisericii pe vechi a început în anul 1992. Iată scurtul istoric al așezământului, menționat în interiorul bisericii: ”În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh – Amin. Această sfântă biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost începută în anul Domnului 1992, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Silvestru, pe pământul donat de familia Precupeanu Ioniță și familia Lemnaru Vasile, sub păstorirea preotului Movilă Simion. La înălțarea sfintei biserici au ajutat credincioșii din sat, consilierii sfintei biserici și binefăcătorii cu bani și materiale. Pictura a fost începută în anul 2002 și terminată în anul 2004, luna august, sub păstorirea preotului paroh Seftian Dumitru”.
O altă biserică pe stil vechi din acestă comună este cea din satul Șoimărești. Iată slovele pisaniei din pridvorul bisericii: ”Construitu-sa această biserică cu hramul Sf. Sfințit Mc. Haralambie, între anii 2005-2013, cu binecuvântarea I.P.S.M. Vlasie, de către credincioșii localității Șoimărești. Și s-a sfințit la data de 02.09. 2013, de un sobor în frunte cu IPS Mitropolit Vlasie”.
Biserica pe vechi a satului Orțăști are o istorie aparte. Ideea ridicării acestei construcții a apărut în familia Elena și Vasile Andrieș, care a donat 10 prăjini de pământ, pentru ridicarea construcției. Apoi, doamna Elena a pornit la drum bătând în ușile ierarhilor de la Slătioara, sediul credincioșilor pe stil vechi, dar și a unor instituții ale statului: ”Am luat blagoslovenie de la mitropolitul Vlasie, pentru că bisericile se fac cu aprobarea mitropoliei. Fără aprobare, nu poți, pentru că trebuie să aparții de vreo instituție bisericească. De aceea, la orice document care trebuie de la județ, trebuie atașată împuternicirea de la mitropolie. Fără aprobare nu se poate ridica o biserică. Eu visam să fac pe un deal o biserică, iar în vis cineva mă împingea și era tare lunecuș. Când am plecat la drum nu aveam niciun ban. Pentru proiect îmi trebuiau 40 milioane lei. M-am pus în genunchi aici, în casă, am citit acatistul Sf. Ioan Botezătorul. M-am dus la un bătrân, care mi-a dat 2 milioane, m-am dus la alt bătrân, care mi-a dat 10 milioane lei. Pe urmă, au fost mai mulți oameni care mi-au dat bani. Începutul a fost foarte greu, pentru că am plecat la drum cu mâinile goale. Minunile pe care le face Dumnezeu prin oameni, pentru biserică, au fost multe. Nu trebuie să te gândești niciodată că nu am bani. Sunt foarte multe de Sus, despre prăznicar, pictură și multe altele. Numai minuni au fost. Am adunat bani din Italia și de oriunde. Eu adunam banii, dar omul meu nu a vrut să pună mâna pe bani. Atunci era viceprimarul comunei”.
Iată ce a precizat Vasile Andrieș, într-un grai moldovenesc de toată frumusețea: ”Catapeteasma o avem de la Nemțeni-Boroaia. Credincioșii de acolo au făcut altă catapeteasmă, iar dumnealor au dat-o la Răucești. După o vreme, cei de acolo au dat-o la Drăgănești. Dar nici acolo nu a stat mult, pentru că a fost realizată una nouă. În acele momente noi eram amărâți tare, pentru că am început această biserică de la zero. Am fost la Mănăstirea Slătioara și am cerut catapeteasma. PS Ghenadie a dat ordin să ne-o dea intactă. Ne-a dat-o cu totul, fără niciun leu. Am refăcut-o, dar structura ei de bază este cea originală. Practic, această catapeteasmă a pornit la drum de la Nemțeni-Boroaia și a ajuns la noi. La biserică lucrarea a început în 2006 și a fost sfințită în 2012. Sunt arondate cam 30 de familii. Construcția a fost ridicată de aceste familii, dar și cu ajutorul altora. A fost o minune! S-a întâmplat ca în acea vreme să fiu viceprimar, iar mulți oameni, de la ajutorul social, pentru că nu era nevoie de treabă la primărie, i-am adus aici, la noua biserică, la turnat fundația și la ceea ce era nevoie. Conform legii, aveam voie să-i folosesc la diverse activități în folosul comunității. Nu eram bucuros câți veneau la muncă. Pictura este opera artistului Curcan, de la Slătioara. Vedeți, la toate ne-au ajutat Dumnezeu. Policadrul de aici l-am luat fără niciun leu. Stătea într-un pod de șură. L-am luat, l-am dus la Târgu Neamț, iar acum domină centrul bisericii. Lumânărarul din interior l-am adus din Italia, de la fier vechi, plus alte obiecte. La fel suporturile, pe care stau cărțile la strană, de pe care dascălii citesc în timpul slujbei, dar și cel din fața Domnului, au fost donate de un colonel, care, auzind că se face o biserică în satul Orțăști, în care s-a născut, mi-a dat întâlnire în oraș și mi-a spus că ar dona ceva. L-am recunoscut imediat după conturul feței, spunându-i că sigur îl cheamă Țuțuianu Gheorghe. Mai mult, nevasta mea a fost de 14 ori în Italia unde a strâns bani, cu care am ridicat această biserică. Noi avem băieții la muncă în Italia și toate cunoștințele lor au dat bani pentru biserică. Hramul este de Sânzieni, de… Nașterea Sf. Ioan Botezătorul. Dar cel mai important hram este Nașterea Domnului, sărbătorită la Crăciun. Scaunul împărătesc și celelalte de pe marginea bisericii, plus stranele au fost făcute la Poiana-Brusturi, la părintele Movilă, care este tot pe vechi și care are o secție de așa ceva. Părintele ne-a așteptat până am putut plăti totul. Am înființat și cimitir, cu toate aprobările legale”.
Casa familiei Elena și Vasile Adrieș se aseamănă cu chiliile marilor duhovnici ai neamului. Acolo, printre picturile familiei, icoanele și rugăciunile fac parte din decor, din sufletul familiei de credincioși moldoveni.
Biserica arsă are nevoie de sprijin
În spiritul acestor fapte stau mărturie și eforturile pe care le face cea mai redusă așezare ca populație din comună, cu doar 23 de familii, a satului Râșca. Biserica acestei așezări, construită din lemn, a ars acum câțiva ani.
Din acest sat face parte și primarul comunei, Ion Nechifor, care a adăugat : ”Se fac eforturi mari pentru reconstruirea și dotarea bisericii care a ars, iar lângă noi au venit societăți de construcții, ba chiar și instituții ale statului, inclusiv oameni simpli, pe stil nou sau vechi. Oamenii sunt foarte credincioși, iar duminica toate bisericile sunt bine populate. Cu toate că suntem o comunitate mică, avem o istorie adâncă pe aceste locuri. Mă bucur că fac parte din cei 1.400 locuitori ai comunei și împreună ne vom duce bucuriile și tristețile împreună. Administrația publică locală a fost și rămâne alături de biserică”.
