Istoria este istorie doar când slujește adevărul

„Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se” – Nicolae IORGA

Se zvonește prin ziare că, începând cu viitorul an școlar, se introduce o nouă disciplină în catalogul elevilor de liceu. Precizare: facultativ, cu acceptul studioșilor. Numele ei? „Istoria Revoluției din 1989 și a schimbării de regim din România”. Propunerea legislativă despre care vorbim a fost inițiată de un parlamentar de Timiș, profesor universitar, economist. Și culmea, „a prins”. A trecut deja de Camera Deputaților. Cum a reușit dom’ profesor să trezească interesul parlamentarilor? Ne istorisește chiar dumnealui: „După mai bine de 30 de ani de la Revoluția Română din 1989, devine absolut necesar ca elevii să beneficieze de o disciplină înscrisă în ciclul liceal prin care să fie evocate schimbările de regim produse în Decembrie 1989, datorate curajului inițial al tinerilor eroi care au pornit Revoluția ca mișcare socială și politică” (Sursă: Cotidianul lui Cornel Nistorescu).

Nimic nu e întâmplare în istorie

Cum interpretăm citatul de mai sus? Cu ajutorul istoricului Vasile Pârvan. Marele cărturar spunea la vremea lui: Istoria se sprijină pe patru „contraforți”: adevăr, obiectivitate, cinste și logică. Dacă un contrafort lipsește, mintenaș istoria șchioapătă, devine mistică. Doriți un exemplu? Mai zilele trecute un ziar moldav anunța cititorii că Hanul „Trei Sarmale” a fost demolat din ordinul Primăriei Iași. Până aici, datele oferite de gazetar au fost veridice. Ce urmează este o crasă dezinformare. Citiți! „Pe la Hanul Trei Sarmale au trecut Eminescu, Creangă, Păstorel, Alecsandri, Băncilă,…”. Evident, informația ziaristului calcă adevărul în picioare. De ce? Hanul pus în discuție funcționa din 1970, când celebrii degustători de sarmale și vin cu ulcica erau de mult plecați „dincolo”. Unde vom merge cu toții.

Și Alexandru Vlahuță a pledat pentru respectarea istoriei strămoșilor noștri. Ascultați! „Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândră că poți spune: Sunt român!”. Și omul școlii, Spiru Haret, a vorbit și scris cu „litere adânci” despre istoria neamului nostru. „Patria o face limba și istoria, religia și tradițiile. A da cu piciorul în toate acestea este a se lepăda cineva de patria sa”. Cum poți trece cu indiferență pe lângă frumoasa Troiță comemorativă din gura satului Agârcia, comuna Alexandru cel Bun, județul Neamț, fără să citești cu emoție versurile lui Radu Gyr: „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”, pentru care poem a fost condamnat la moarte. Pedeapsă comutată mai târziu.

„Istoria este cea dintâi carte a unei nații, în ea se vede prezentul, trecutul și viitorul”, am învățat la școala gimnazială. Când zicem „vedem trecutul”, ne gândim și la Leon Kalustinan, care a fost arestat în deceniul obsedant pentru că vindea într-un anticariat „cărți dușmănoase”, model: „Memoriile lui Carol I”, „Povestea vieții mele”, de Regina Maria, și, culmea, „Mustul care fierbe”, de Octavian Goga. Pentru aceste acuze, fostul anticar a vizitat închisorile: Jilava, Gherla, Văcărești. Să se învețe minte!

Nu știu dacă România educată a apreciat prezența președintelui Iohannis la dezvelirea enormei statui a baronului Samuel von Brukenthal, dar știu că la Sibiu există și un bust, mic și amărât, al lui Mihai Viteazul, simbolul unității naționale, voievodul care a purtat în mâini buzduganul cu trei peceți, pentru prima oară. Și încă ceva: nu am uitat că s-a scos latina din școală deși „de la Râm ne tragem”. Că geografia se face „când este cazul”, iar în cartea de istorie a apărut știrista Esca și a dispărut Vasile Lupu. Dar să ne întoarcem la zilele noastre, unde se cântă alte melodii.

Ce, cât și de unde se știe?

Mihail Gorbaciov este rus după tată și ucrainean după mamă. El singur se întreabă: Da’ eu, ce sunt? Și pentru că nu știe, îi spunem noi: homo-sovieticus! De ce v-am narat această nostimadă? Mai zilele trecute, un grup de basarabeni tineri și neliniștiți ne-a vizitat municipiul reședință de județ. Le-a plăcut la Piatra Neamț, nouă nu ne-a plăcut la ei că „gavareau” rusește. Întrebați fiind de către gazde de ce nu vor să se unească cu România, ne-au răspuns cu o întrebare. Ascultați! „Doriți atât de mult să murim de foame împreună?”. Oare ce semnificație au aceste vorbe? Vom trăi și vom vedea, vorba orbului.

Să ne întoarcem la noua disciplină de învățământ intitulată „Istoria Revoluției din 1989,…”. Proiectul legislativ inițiat de mai mulți deputați e posibil în funcție de distanța dintre dorință și putință. Una-i să dorești și alta-i să realizezi. Profesorii prinși de acest învățământ înnoitor trebuie să înțeleagă că meseria lor nu are limite. Trebuie să fie Doxa în profesie. Să deosebească cu ușurință o lecție adevărată cu toate „verigile metodologice”. Astăzi și liceenii știu cum stau lucrurile. Cum a fost ușurată România de gaze, de petrol, de fabrici, de uzine, de bănci și ne-am transformat în micuți consumatori de piață dirijată de marile puteri economice. Ce răspunzi elevilor pietreni când te întreabă la oră: „Ce s-a întâmplat cu fabrica „8 Martie”, ce s-a petrecut de au dispărut toate țesătoarele fruntașe pe ramură? Cine merge în zilele noastre în Piața Mare din municipiul Piatra Neamț vede și hale părăsite și geamuri neșterse cu anii, chiar dacă acolo se mai face ceva activitate. Cum liceenii sunt isteți și curioși, au aflat și despre Fabrica de hârtie „Letea”, Bacău, care a tras obloanele. Normal, avem ziare online. Ce să mai spunen de cele de la Piatra Neamț, Reconstrucția sau Comuna din Paris? Să nu uităm că Revoluția Română mai are multe taine nedescifrate. Nici astăzi, nu se știe „cine a tras în noi după 22”. Că Revoluția a fost pregătită afară și noi, românii, am importat-o? Imposibil!

Întoarcerea la istorie

Moment înălțător în cetatea noastră de sub Cozla, la Muzeul de Artă. Iubitorii de istorie și frumos au posibilitatea să admire, fabuloasa coroană din aur transilvan de 1,8 kg a Reginei Maria. Inspirată după coroana purtată de Milița Despina, soția lui Neagoe Basarab, de pe fresca Mănăstirii Curtea de Argeș. Coroana Reginei Maria poate fi văzută și pe coperta principală a cărții intitulată „Ultima dorință”, semnată de Tatiana Niculescu Bran, Ed. Humanitas, 2015. Este coroana purtată la Încoronarea de la Alba Iulia, 15 octombrie 1922. E o veritabilă capodoperă. Nu trebuie confundată cu coroana lui Carol I al României care e din oțel și a fost turnată dintr-un tun turcesc capturat la Plevna în timpul Războiului de Independență din 1877-1878. Cum în ultimul timp mass-media au fost darnice cu noi și ne-au oferit numeroase date despre Casa Regală, respectiv Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei României, Alteța sa Regală Principele Radu al României, … destui români s-au „aprins”. Au pus din nou alături cuvintele: monarhie și republică. Monarhiștii, doar 7%, puțini, dar vocali au devenit reactivi. Și cum stăm prost la multe capitole, au atacat. Nu sunt de acord cu formularea „România educată” atâta timp cât avem cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor și cel mai mare abandon școlar. Ne mai putem lăuda cu analfabetismul funcțional care depășește deja nivelul interbelic? Nu pot accepta nici formulările „România normală”, „România lucrului bine făcut”, nici avansarea țării „Pas cu pas”. De ce? Pentru că realitatea e albastră. Și atunci, ce facem? Punem în fruntea țării un monarh luminat. Ar fi ideal, dar de unde îl luăm? Nu vă gândiți la principele Radu Duda, că nu primește. A văzut ce a pățit artistul de comedie ucrainean Zelenski și s-a speriat.

Și pentru că istoria noastră e plină de farse și comicării (v. domnia Regelui Carol al II-lea) considerată „un rateu monarhic” ne este frică să mai gândim la viitor. Ascultăm sfaturile exegeților. Cum „sună” ele? Monarhii au fost peste ei, nu pentru cei mulți. Hai să pledăm tot pentru republică și un președinte „responsabil”. Ce înseamnă…? O persoană care să aibă cele patru capacități indispensabile liderului propriu-zis. Citez: „capacitatea de a înțelege democrația, capacitatea de a promova justiția, capacitatea de a reprezenta cetățenii și capacitatea de a orienta spre dezvoltare.” (Sursă: „Republică sau monarhie”, de Andrei Marga).

Și ca să nu-i supărăm pe monarhiști, transcriu câteva rânduri din Testamentul Reginei Maria, Regina României Mari, semnat cu mâna ei, la 29 iunie 1933, la Balcic.

„Și acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite niciun semn; dar, mai presus de toate, amintește-ți, Poporul meu, că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare”. Înălțător, nu? „Regina soldat” Maria a dovedit încă o dată că și-a iubit Țara și Poporul. (Prof. Dumitru RUSU)