Mihai-Cosmin Iaţeşen, o comoară universitară de la Vânători-Neamţ

O prezenţă discretă şi peste nivelul oraşului de interesantă la o acţiune, la un eveniment cultural de vineri, 29 aprilie, care merita mult mai multă atenţie în Piatra-Neamţ, se numeşte Mihai-Cosmin Iaţeşen. De loc din Vânători-Neamţ, născut pe 9 martie 1978, este lector universitar, cu doctorat pe bune în Arte Vizuale, la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” Iaşi. Teza, susţinută în 2011, are un titlu pe deplin inspirator: Forma și metamorfozarea ei în artele vizuale din prima jumătate a secolului al XX-lea. Oricum, zone favorite de exprimare artistică îi rămân sculptura şi scenografia.

Ca o restituire nu doar sentimentală, mergând şi pe ideea de conexiuni, în 2005, la un an după terminarea masteratului despre investigarea realului prin formă, valoare, culoare şi volum, avea să câştige Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România. La Bienala Naţională de Artă Plastică „Lascăr Vorel”.

Evenimentul, găzduit de Galeria de Artă cu acelaşi ilustru nume, a însemnat finisajul expoziţiei Repere internaționale ale concursului de arte vizuale „Aurel Băeșu”, organizată de Complexul Muzeal Naţional Neamţ, Uniunea Artiştilor Plastici din România, Consiliul Judeţean Neamţ, Asociaţia AAA Centrul Regional de Educaţie Estetică. Încheierea… finisajului a fost marcată de intervenţiile susţinute de profesorul şi artistul plastic Gheorghe Cuciureanu, coordonatorul proiectului, şi profesorul Lucian Strochi, critic de artă.

– Aţi nimerit chiar aşa din senin la finisajul expoziţiei cu repere internaţionale ale concursului de arte vizuale „Aurel Băeşu”?

Sunt bucuros să fiu la Piatra-Neamţ după expoziţia pe care am avut-o în memoria tatălui meu, Mihai Iaţeşen, cu lucrări de-ale lui. A fost pictor, artist şi profesor la Liceul tehnologic arhimandrit „Chiriac Nicolau” din Vânători-Neamţ. Acolo este şi casa părintească.

Am fost întâmpinat cu căldură de către cei din filiala UAPR Piatra-Neamţ şi publicul pietrean care m-a onorat cu prezenţa şi a fost foarte călduros. Am expus lucrările mele de sculptură alături de lucrările tatălui meu.

– Explicaţi-ne şi nouă minunea asta de lucrare cu mult lemn de tei, care atrage privirile în mijlocul expoziţiei!

Este o sculptură în tehnică mixtă, Medievală III se numeşte, cu inserţii şi ferecătură de metal. Este ferecată cu tablă de cupru şi bronz. Am pornit pe o structură tridimensională de la aceste turnuri medievale şi tot ce înseamnă pentru mine fortăreţele, cetăţile, zidurile de apărare, dar şi simbolistica clopotului care trimite la timp, la măsurarea timpului, la anumite etape din viaţa omului, din viaţa societăţii, a umanităţii. E o metamorfoză practic între clădire, carte, aripi, care sunt de fapt o înălţare a spiritului care devine tot mai elevat prin cultură.

Am conceput-o cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la înfiinţarea învăţământului artistic superior de artă în Iaşi. Am vrut să celebrez cumva şi eu evenimentul prin creaţia mea, să aduc un omagiu celor care au fost în atâtea şi atâtea generaţii valoroase, alături de Corneliu Baba, de Dan Hatmanu, Liviu Suhar şi Dan Covătaru, maestrul formării mele profesionale. Sunt din promoţia 2002 şi l-am avut pe dl. profesor Covătaru îndrumător şi la doctorat.

Revenind la lucrare, am fost onorat să mi se propună să o las la această expoziţie cu lucrări de foarte bună calitate. M-am gândit că are legătură cu cei doi pe care îi omagiem astăzi, dl. profesor universitar şi critic Mihai Păstrăguş din Iaşi şi foarte talentata Luminiţa Avădănii Trofin. S-au stins, dar rămân în inima noastră şi văd că şi a pietrenilor şi a dlui. profesor Gheorghe Cuciureanu care m-a invitat.

– Când aveaţi vreo 22 de ani doar, în anul 2000, aţi participat la o expoziţie la Mably, orăşel satelit din aglomeraţia urbană Roanne, Franţa. Sunt înfrăţiţi cu Piatra-Neamţ de vreo 30 de ani. Expoziţia se numea Spectacolul Mileniului, iar tema era interesantă: Les Bâtiseurs du Siecle. Constructorii sau arhitecţii mileniului. Mai aveţi amintiri?

Nu m-aşteptam să mi se aducă aminte. Îmi aduc aminte de dna. profesoară Dorina Apetroaei şi de dl. inspector Valentin Teodorescu din Târgu Neamţ. Am avut un proiect foarte interesant, toată lumea m-a încurajat să ajung acolo. Erau şi mulţi care au terminat Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Am fost o echipă foarte bună. A participat şi Bogdan Şendrea, băiatul fostului prefect.

Am lucrat o lună de zile un spectacol-colaj, cu un regizor din Franţa. A fost şi o altă colegă, care acum este pe teatru de animaţie la Arad. E vorba de Oana Rogojină. Teo, Valentin Teodorescu, conducătorul grupului, ne-a deschis practic această lume franceză celor care nu fusesem acolo. Am fost îmbrăţişaţi de familiile care ne aşteptau cu sufletul deschis. Să ştiţi, am reprezentat cu onoare şi Casa Culturii „Ion Creangă” din Târgu Neamţ.

Tematica a fost foarte interesantă. Noi, în 2022, ne confruntăm cu multe din aceleaşi probleme: foamete, sărăcie, trafic de persoane, nu şi războiul care sper să se termine.