TRADIȚII de Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena

În ziua premergătoare luptei cu Maxențiu, în anul 312 d.H., împăratul Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: ”In hoc signum vinces” (”Prin acest semn vei birui”). În noaptea care a urmat, împăratul a avut un vis, în care Hristos l-a îndemnat să însemneze cu crucea toate steagurile armatei sale. A urmat ziua luptei, când Maxențiu a fost biruit și s-a înecat în Tibru, iar Constantin a intrat triumfător în Roma. La puțină vreme după aceea, în 313 d.H., Constantin emite Edictul de la Milan, care va pune capăt persecuțiilor, garantând libertatea credinței creștinilor.

În Calendarul popular, Sfinții Constantin și Elena sunt considerați părinți ai sfintei cruci.

Tradiții creștine – aflarea Sfintei Cruci a Mântuitorului

Sfinții împărați Constantin și Elena erau și încă sunt considerați prinții sfintei cruci. Se spune că Elena, mama împăratului, ar fi descoperit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

Legenda ne transmite că, în locul unde s-a săpat pentru găsirea Sfintei Cruci, au fost găsite trei. Pentru a fi siguri care era „crucea suferințelor omenirii”, au atins un om mort, pe rând, cu cele trei cruci. Când mortul a fost atins de Crucea Sfântă, acesta a înviat.

Sfânta Elena, așa cum ne spun Ambrozie, Rufinus și alți urmași ai apostolilor, a trimis două cuie din crucea Domnului fiului ei, Constantin, unul din cuie fiind încastrat într-o diademă.

Crucea a fost pusă în basilica Sfânta Cruce din Ierusalim, zidită de împărăteasa Elena. Acolo era, de asemenea, un cui și placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI. În fața bazilicii, a fost înălțată o cruce de metal, pe care împăratul Teodosie al II-lea a acoperit-o cu aur și diamante în 417 d.H.

Tradiții populare

În tradiția populară, sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena este numită și „Constandinul Puilor” sau „Constantin Graur”. După ce le-a fost dezlegat glasul la „Vlăsie”, la 11 ianuarie, iar perioada de împerechere și de construire a cuiburilor (la „Dragobete”) s-a încheiat de multă vreme, păsările au deja pui.

Potrivit datinilor strămoșești, păsările își învață puii să zboare începând cu această zi și o nouă generație amenință recoltele . De aceea, tradiția interzice gospodarilor să muncească la câmp, pentru a evita pagubele aduse viitoarelor recolte de păsările cerului.

Tot acum, în unele zone, se mai păstrează datina ca Ziua de Constandinu Puilor să fie ultima dată când se mai fac unele semănături: de porumb, de ovăz și de mei.

Dacă gospodarii continuă semănăturile de acest fel după această zi, răsadurile respective se vor usca. De aceea nu se muncea pământul, iar celor care lucrau în această zi li se „ardeau” bucatele pe câmp.

De altfel, „Constandinul Puilor” nu este singura sărbătoare dedicată păsărilor cerului. „Circul Păsărilor” se sărbătorește la 1 septembrie, moment în care păsările care nu pleacă în țările calde își pregătesc „cămările” de iarnă. Păsările migratoare au și ele sărbătorile lor: „Ziua Berzelor” (atunci când, după Mucenici, cade o nouă zăpadă), „Ziua Cucului” – la 25 martie -, când se consideră că pasărea solitară începe a cânta, precum și „Amuțitul Cucului” – la 24 iunie, când cucul va înceta să glăsuiască.

Tot prin tradițiile transmise de la o generație la alta, păstorii hotărăsc în această zi, a Sfinților Împărați Constantin și Elena, cine va fi baci și unde vor fi făcute stânele. Totodată, laptele de la oile fiecăruia este măsurat și cantitatea este însemnată pe răboj (o tăbliță de lemn). Pentru apărarea de forțele malefice, țăranii stăteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute și oile, ”ca să fie ferite de rele”, pe timpul cât vor sta singure, la stână. Se fac ritualuri specifice, pentru apărarea stânelor și ciobanilor de forțe malefice, prin aprinderea „Focului Viu”, alungarea vrăjitoarelor care fură sporul laptelui prin strigăte și zgomote puternice.

Se mai spune, de asemenea, că, pentru a avea sorți de izbândă în orice încercare, este bine să împarți cruciulițe tuturor cunoscuților.

M.N.