Desfășurată într-o ambianță aparte, cu mare încărcătură emoțională, duminică, 12 iunie, de Rusalii, comunitatea ortodoxă a Parohiei Boghicea a omagiat memoria preotului Petru Didilescu și a membrilor familiei sale. A fost o sărbătoare a bucuriei de creștin, în curtea superbei biserici ortodoxe a satului Boghicea poposind, deopotrivă, credincioși ortodocși și romano-catolici din comună, dar și din alte locuri. Inițiativa aparține primarului comunei Cornu Luncii (Suceava), Gheorghe Fron, om al locului, la care s-au raliat imediat edilii locali Mihai Cazamir (primar) și Eugen Mihai (viceprimar), familia preotului Mihai Florea, consilieri locali și alți susținători din comună și din alte locuri. Din partea familiei Petru Didilescu, o adevărată dinastie de intelectuali români, au fost prezenți membri veniți din Arad, Bacău, Iași și Roman. La slujba de pomenire au mai fost prezenți și preoții Marin Gheorghiescu (pensionar), care a slujit cu ani în urmă la Boghicea, și preotul Marius Berbecaru, de la biserica satului Căușeni, precum și Dumitru Davidel, prim vicepreședinte al Cultului Eroilor Suceava.
Cu această ocazie, Consiliul Local al comunei Boghicea a oferit „Titlul de Cetățean de onoare al comunei”, post-mortem și în viață, pentru 35 de membri ai familiei Didilescu. De asemenea, organizatorii s-au îngrijit și de refacerea mormântului părintelui, situat în preajma bisericii. Bucuria tuturor a fost și mai mare, pentru că la această sărbătoare a sufletului de localnic s-au adunat membrii comunităților ortodoxe și romano-catolice din comună, un moment mai rar întâlnit pe meleagurile noastre, primarii Gherghe Fron șl Mihai Cazamir fiind creștini romano-catolici. Totul s-a desfășurat într-o perfectă armonie, într-o bucurie a revederii cum rar se poate vedea și trăi. În definitiv, toți sunt creștini și toți cred în același Dumnezeu. La sfârșitul slujbei, tot poporul prezent a fost invitat la masă. Și ca totul să se desfășoare perfect, a fost editată și publicația ”Cronica familiei Didilescu”, în paginile sale fiind inclusă și prima monografie a satului, realizată de înv. Maria Didilescu, în anul 1942.
* Mihai CAZAMIR, primarul comunei Boghicea: ”Este un eveniment foarte important pentru comuna noastră și mai ales pentru urmașii familiei Didilescu. Drumurile lungi parcurse până la Boghicea nu au fost ușoare, mai ales pentru cei de o anumită vârstă. Dar, pentru noi, care ne-am ocupat aici de organizare a fost un moment foarte important, mai ales în aflarea multor date și informații despre familia părintelui Petru Didilescu, despre sfinția sa și despre biserica pe care a clădit-o la Boghicea. Cu toții am fost surprinși de revista pe care domnul primar Gheorghe Fron, cu date de la membrii familiei Didilescu, a editat-o. A fost un moment unic, foarte frumos din punctul meu de vedere, care ne-a marcat atât emoțional, cât și spiritual. Mai ales datorită strădaniei părintelui, care a ridicat biserica în anii grei și mai ales în timpul Primului Război Mondial. Au fost mari sacrificii și cu ce eforturi a fost construit acest sfânt lăcaș de închinăciune. Cu siguranță, enoriașii parohiei de atunci nu aveau situația materială de astăzi. Nu știu cât alină durerea, suferințele îndurate de familia Didilescu prin diplomele oferite, dar cu asta am putut contribui și noi. Am vrut să fac atât cât am putut, față de ceea ce a făcut familia dvs. Este o reparație morală și de aceea țin să vă mulțumesc și să vă felicit, inclusiv pe domnul primar Fron, pentru implicare și dăruire, dar și pe domnul vicepreședinte Davidel, al Cultului Eroilor de la Suceava. Vă mulțumesc și vă felicit, succes și să auzim numai de bine”.
* Gheorghe FRON; primarul comunei Cornu Luncii (Suceava): ”Sunt foarte încântat pentru că în munca titanică de a scrie monografia comunei Boghicea, din păcate, am început singur și tot singur sunt. Este o muncă foarte grea. Am peste doi ani de stat numai în arhive și am foarte multe documente. Întâmplarea a făcut, datoriră domnului Davidel, vicepreședinte al Cultului Eroilor Suceava, că l-am cunoscut pe domnul colonel Chiper. A scris despre eroii de la Cornu Luncii, dar și despre eroii de la Boghicea, iar printre ei am găsit pe Gheorghe Didilescu, întemeietorul teatrului de la Arad. După, într-o seară, mi-a venit ideea de a căuta de Google poate mai găsesc vreun urmaș și l-am găsit pe domnul Florin Didilescu. Mi-a răspuns foarte frumos. Domnul Florin este foarte ocupat și activ cultural, fiind un om de cultură iubit în Arad. M-a informat că are două verișoare la Bacău, care o să mă ajute. Așa am luat legătura cu doamna Doina Popa, iar dumneaei mi-a spus: Știți ce-mi faceți, ce-mi răscoliți? Inițial am zis, cred că doamna nu vrea să-mi dea informații. Nu mi-am dat seama de toată povestea. Despre ce evenimente au avut în viață. Despre oamenii aceștia s-ar putea face un film. Istoria familiei Didilescu o ecranizare reușită din toate punctele de vedere. Am primit foarte multe materiale cu corecturi, doamna Doina are și o peniță de aur, un scris foarte frumos, la fel și domnul Schmidt. De fapt, sunt puține localități din Moldova care se pot lăuda cu asemenea familie, cu asemenea oameni. Îi felicit pe toți și le urez multă sănătate. Nu mă uitam la cei care nu mai sunt, ci la cei care încă mai sunt astăzi. De aceea, vă urez multă sănătate și numai bucurii. De asemenea, trebuie să felicit pe domnul primar Cazamir și pe domnul viceprimar Mihai Eugen, pe consilierii locali de față și pe toți cei care s-au îngrijit pentru ca noi să ne simțim bine la Boghicea”.
* ing. chim. Doina Florentina POPA (DIDILESCU): ”Acțiunea inițiată este a domnului Fron, căruia îi mulțumim, pentru că nouă nu ne-a venit ideea să facem așa ceva. În primul rând, pentru refacerea mormântului, dumnealui și colaboratorili au depus eforturi importante. A fost o activitate emoționantă, plăcută și de aducere aminte. Eu am avut toate fotografiile familiei. Le-am adunat, le-am ales, le-am primit şi le-am trimis domnului Fron să aleagă, să se potrivească pe text. A fost ceva foarte frumos, de neuitat, mai ales pentru noi, cei în vârstă. Copiii mei știu despre asta și au promis că vin în această vară în țară, inclusiv la Boghicea, ca să vadă mormântul. Asta se va întâmpla cam peste o lună, când vor ajunge în țară. Din opt frați Didilescu, acum am rămas puțini. Am fost doar vreo 6-7 nepoți. Mai sunt persoane care supraviețuiesc la Onești, iar mătușa de acolo mi-a dat o geantă plină cu fotografii. Am avut comunicare și cu verișoarele de la București. Domnul Fron a fost sufletul acțiunii și îi dorim sănătate în numele tuturor”.
* prof. Alexandru Florin DIDILESCCU – director Biblioteca Județeană Arad: ”Am de mulțumit de trei ori. Întâi, pentru că am trăit un moment aparte. Bunicul meu nu a avut bucuria să mă țină în brațe, dar nici eu să mă țin de haina lui. Nu l-am cunoscut, dar astăzi, peste timp, m-am simțit alături de el prima oară, iar tata mi-a vorbit de dânsul. Astăzi s-a închis un cerc, s-a resudat ceva, iar pentru asta nu pot să uit. În al doilea rând, am venit și mulțumesc celor care au mai rămas din familia Didilescu și care reprezentăm o ramură a familiei, pentru că mai sunt Didilești prin țară, undeva în sud. Acum a fost un prilej să ne revedem și îi mulțumesc tot bunicului pentru acest moment. Mulțumesc domnului Fron, pentru că, așa cum s-a văzut, cu multă insistență și perseverență ne-a scos și pe noi dintr-o inerție și ne-a adus aici. Nu știu cum să vă răsplătesc domnule primar și nu pot să vă spun decât că ne-ați făcut o mare bucurie. Să vă dea Dumnezeu sănătate și să finalizați cercetările dvs. de 20 de ani. La fel şi domnului primar Cazamir”.
* medic Mădălina SCHMIDT – Iași: ”Am avut bucuria să fiu astăzi, aici, cea mai tânără din familia Didilescu, prezentă la Boghicea. A fost o mare bucurie și o mare emoție să particip la această manifestare. Mi-am adus aminte cu emoție de bunica mea, Maria Didilescu-Beldiman, cea care a scris mica monografie a comunei Boghicea în anul 1942. Mi-am adus aminte pentru că întotdeauna relația dintre bunici și nepoți este atât de specială. Îmi povestea, când eram mică, de tatăl ei, părintele Petru Didilescu, despre școală și despre biserica pe care a ctitorit-o. Apoi, cât de mult și-a dorit în ultimii ani, pentru că nu mai putea să iasă din casă, să vină aici, la Boghicea. Mă bucură că sunt prezentă aici, iar prin mine vede și bunica mea și cred că a simțit tot ce a fost aici. S-ar fi bucurat enorm. S-ar fi bucurat să-i povestim despre ce s-a întâmplat aici și despre diploma pe care a primit-o. Pentru mine, sunt foarte importante rădăcinile trecutului”.
* ing. ec. Petru SCHMIDT – Roman: ”Mă alătur verișorilor mei, care au spus cuvinte frumoase. Eu am o poziție specială, pentru că sunt membru al acestei familii prin adopțiune și trăiesc în mijlocul acestei familii de la vârsta de patru ani. Dacă oamenii moștenesc genetic în mare parte trăsături de la părinții lor, este tot atât de adevărat că oamenii, pe lângă moștenirea genetică, se formează ca oameni prin educație, și prin puterea exemplului. Eu de asta am beneficiat în rândul familiei Didilescu. De educație și cred că peste timp, încercând chiar și din această poziție să ducem mai departe un anumit spirit al acestor locuri. Sunt impresionat de monografia Mariei Didilescu, dar pe care nu o avem acasă. Acest exemplar s-a păstrat la Arhivele de la Piatra Neamț. Este scrisă de mâna mamei mele. Mulțumesc domnilor primari Cazamir și Fron, pentru contribuția la această sărbătoare a familiei noastre”.
Preotul Petru DIDILESCU (1875-1926)
”S-a născut în anul 1875, în satul Dănești, comuna Dănești, din județul Vaslui, în familia de agricultori Neculai și Elisabeta Didilescu. Elisabetei Didilescu i se spunea în sat Sergentoaia, deoarece soțul său luptase ca sergent în Războiul de Independență. După absolvirea școlii primare în satul natal, copilul Petru a dorit să continue învățătura și a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox de la Huși. Tânăr teolog, s-a angajat ca pedagog la Seminarul Teologic Ortodox de la Roman. După un timp, s-a căsătorit cu Elena Georgescu, una dintre cele trei fiice ale preotului Georgescu, de la Parohia Dulcești, Roman. Este hirotonit preot și după un scurt popas la Todireni, Roman, se așează cu traiul în Boghicea, comuna Boghicea, județul Roman. Este anul 1900. Tânăra familie a preotului Petru Didilescu își cumpără o gospodărie țărănească, cu casă de locuit, cu grajd pentru animale, cu hambar și fânărie pentru produsele agricole și fân. Mai exista o bucătărie de vară și alte mici construcții pentru păsări și animale mici. În jurul locuinței este o grădină de flori, o curte mare și o grădină pentru cultivarea celor necesare. După război, când se va face marea împroprietărire (Legea agrară din 1923 – n. red.) va primi și preotul Didilescu trei hectare de teren arabil, în locul numit La Mirele. Casa are două camere mari, și o sală – antreu în față și două camere mai mici și o săliță în spate, una numită odăiță, folosită ca bucătărie de vară. Preotul Petru Didilescu a decedat în anul 1926, la Boghicea. A avut un mormânt modest lângă temelia bisericii, pe care s-a străduit, din răsputeri, să o construiască. Prin purtarea de grijă a domnului Mihai Cazamir, primar de Boghicea, și a domnului Gheorghe Fron, primar al comunei Cornu Luncii, mormântul preotului Petru Didilescu are o nouă și deosebită înfățișare”. (”Cronica familiei Didilescu” – 2022)
Elena DIDILESCU (1884 -1954)
”S-a născut în anul 1884, în familia preotului Georgescu, de la Parohia Dulcești, județul Roman. În familie mai avea două surori și doi frați. Era numită Lența. După școala primară și școala de fete, care la acea vreme pregătea fetele pentru a deveni soții și mame în familii de preoți, învățători, etc. A fost măritată la vârsta fragedă de 16 ani, cu tânărul teolog Petru Didilescu, ce urma să fie hirotonit preot și să fie instalat la o parohie. Astfel, tânăra familie Didilescu s-a instalat în satul Boghicea și a întemeiat o gospodărie și au început să-și primească copiii dăruiți de Dumnezeu: Eugenia (1903-2001), Ioan (1906-1986), Maria (1908-1997), Elena (1910 -2001), Emilia (1912-1997), Constantin (1915-1983), Cornelia (1918-1998), Gheorghe (1920-2003). Din 1910 până în 1918, preotul Petre Didilescu și-a dedicat întreaga energie construirii bisericii. Acasă, preoteasa Elena avea grijă de copii și de gospodărie. Fiica Eugenia termină școala normală, se căsătorește cu învățătorul Ioan Stoica și se instalează la Școala Boghicea. Ioan a urmat Liceul Roman Vodă, apoi Facultatea de Filozofie la București. Ceilalți mărunței cresc urmând și ei diverse școli. După anul 1920, preotul Petre dă semne de îmbolnăvire, se caută prin doctori, dar se pare că este lovit de o boală incurabilă. Nici tratamentele din stațiunile balneare de la Căciulata, Ocnele Mari, Olănești nu-l ajută. În ziua de 21 decembrie 1926 pleacă la Domnul. Moartea îndrăgitului preot provoacă o mare jale în numeroasa lui familie, precum și în rândul enoriașilor și a tuturor celor care l-au cunoscut. Avea doar 51 de ani. A fost înmormântat lângă zidul bisericii pe care a iubit-o din toată inima. Presbitera Elena rămâne singură, cu o casă de copii, dintre care șase minori, cu mijloace materiale reduse. În certificatul de stare materială nr. 1608, din 19 iulie 1929, eliberat de Primăria Boghicea, în urma cererii făcute de doamna Elena P. Didilescu se certifică: «Doamna Elena P. Didilescu din această comună posedă ca stare materială una casă pe 15 prăjini pământ, un cal, una vacă și trei hectare loc de împroprietărire rămase de pe urma defunctului ei soț, preotul Petru Didilescu. Iar ca greutăți familiare, are șapte copii și anume: Ioan Didilescu student, Maria Didilescu învățătoare, Elena Didilescu absolventă a școlii profesionale, Emilia Didilescu, clasa a VI-a la Școala Normală, Constantin Didilescu clasa a II-a seminar, Cornelia Didilescu, absolventă a cursului primar, Gheorghe Didilescu, clasa a III-a primară. Doamna Elena P Didilescu mai primește ca pensie suma de 2.898 lunar». Doamna Elena P Didilescu singură cu copiii se vor lupta cu viața. Copiii vor termina diferite școli, vor traversa anii războiului. Bunicii de la Dulcești vor ajuta adesea familia necăjită de la Boghicea. Bunicul Georgescu era un om aspru, foarte riguros. În anul 1939 a apărut prima carte a tânărului profesor de filozofie, Ioan Didilescu, intitulată «Priviri ale filozofiei franceze contemporane». Un exemplar din această carte a fost dăruit cu dedicație bunicilor Georgescu. Iată dedicația: «Bunicilor mei scumpi în semn de recunoștință pentru dragostea ce mi-au arătat întotdeauna și pentru dăruirea nemărginită cu care mi-au alintat copilăria și m-au ajutat la învățătură. Ionel, Cluj, 10 octombrie 1939». Presbitera Elena continuă să trăiască în casa sa din Boghicea, asistată de fiica ei Eugenia, învățătoare în sat și de preotul Constantin. Evenimentele survenite după război, schimbarea de regim, prigoana comunistă lovesc puternic atât familia Stoica, cât și familia preotului Constantin Didilescu. Eugenia cu soțul mort de cancer, fiul Viorel mort la canal, preotul Constantin după un an de închisoare la Aiud,sunt obligați să părăsească satul natal, casa în care s-au născut, pe mama bătrână și bolnavă. Rămasă singură, din ce în ce mai bolnavă, cu multe invalidități în urma unui accident vascular cerebral, survenit la întoarcerea din refugiu, mama Elena Didilescu va fi luată mai întâi de fiica Mărioara la Roman, apoi de fiica Emilica pentru ajutor și protecție. Zilele Elenei Didilescu se vor sfârși în anul 1954 în satul hunedorean Lăpugiul de Sus, unde Emilia și soțul său erau învățători din anul 1945, după evacuarea din Basarabia. Ulterior, osemintele Elenei Didilescu au fost aduse și înmormântate în cimitirul Roman, între fiicele sale Elena și Eugenia”. (”Cronica familiei Didilescu” – 2022)
Comuna Boghicea – cetățeni de onoare
Post – mortem:
– preot Petru DIDILESCU;
– presbitera Elena DIDILESCU
– înv. Eugenia STOICA (Didilescu)
– înv. Ioan STOICA – director Școala Boghicea
– ing. Viorel STOICA
– medic Stelian STOICA, doctor în științe medicale
– prof. univ. dr. Ion DIDILESCU, director în Ministerul Învățământului, decan al Facultății de Filozofie București
– înv. Maria BELDIMAN (Didilescu)
– col. Ioan BELDIMAN
– secretar de liceu Elena GRIGORESCU (Didilescu)
– preot Nicolae GRIGORESCU
– înv. Emilia OANCEA (Didilescu)
– înv. Haralambie OANCEA
– preot Constantin DIDILESCU – Boghicea
– presbitera Maricica DIDILESCU (Maftei)
– înv. Cornelia MICLĂUȘ (Didilescu)
– contabil Gheorghe MICLĂUȘ
– actor Gheorghe DIDILESCU
– actor Olimpia DIDILESCU
– prof. univ. dr. Cristian Nicolae DIDILESCU
– pilot Aristotel POPA – comandor aviator
În viață:
– ing. chim. Doina Florentina POPA (Didilescu)
– ing. chim. Elena Tamara PANFIL (Didilescu)
– ing. Dorin PANFIL
– ing. ec. Petru SCHMIDT
– prof. Alexandru Florin DIDILESCCU – director Biblioteca Arad
– medic Mihai Gabriel POPA – Australia
– medic Maria POPA – Australia
– medic Radu – Alexandru PANFIL – chirurg ortoped, șeful Clinicii de Ortopedie Bacău
– medic Alina – Elena PANFIL
– medic Gabriel SCHMIDT – mun. Roman
– medic Mădălina Petronela SCHMIDT – mun. Iași
– prof. Ecaterina DIDILESCU – Arad
– regizor Liana-Delia DIDILESCU – Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad
– ziarist Cristina DIDILESCU – Irlanda
Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 54, săptămâna 16 – 22 iunie.
