Mica cetate de la Târgu-Neamț - „Casa Arcașului”

Mulți dintre cei care ajung pentru pentru prima dată să viziteze ”Cetatea Neamț” consideră că porțile cetății încep de jos, de la motelul inspirat numit ”Casa Arcașului”. O reușită arhitecturală, care prin modul în care a fost concepută deschide, atât la propriu, cât și la figurat, pofta turistului de a vizita. Este, fără nici un fel de îndoială, una dintre cărțile de vizită ale orașului care, intrată pe mâinile unor oameni cu drag de meserie, dar și plini de responsabilitatea locurilor, își îndeplinește cu prisosință rolul. Acela de legătură dintre trecut și prezentul tot mai tehnologizat și neatent de multe ori la tradiția locurilor.

“Casa Arcașului este un brand al orașului Târgu Neamț, al județului Neamț, o adevărată poartă de intrare într-un ținut care îți oferă tradiție culinară, ospitalitate, suflet. Când multe lucruri din jur s-au depreciat, s-au risipit, sub presiunea istoriei noi, iată că un om precum domnul Gavril Florescu face să renască din propria poveste Casa Arcașului care, tot ca în poveste, a devenit mai frumoasă, mai atractivă, mai primitoare. Se spune, în general, că omul sfințește locul. În ceea ce privește Casa Arcașului, putem spune, fără îndoială, că domnul Gavril Florescu a creat realmente locul, după care l-a sfințit prin abnegație, prin trudă, prin imaginație” – Adrian Alui Gheorghe, scriitor

Haine noi la Casa Arcașului

În anul de grație 2022, după doi ani de greutăți și eforturi greu de înțeles pentru cineva care nu este în interiorul fenomenului, “Casa Arcașului” vine în fața turiștilor în haine noi. Un proces de reîmprospătare necesar schimbă multe la nivelul la care este perceput de clienți. Vorbim aici despre ambianță, confort atât în camere, restaurant, pe terasă, păstrându-și totuși farmecul și arhitectura originală. Atenția acordată calității serviciilor oferite a reținut deja atenția turiștilor, fiind o carte de vizită la care se ține enorm.

Despre viziune, dar și despre păstrarea autenticității ce ține de Casa Arcașului, Ionuț Florescu, președintele SUPERCOOP Târgu Neamț, ne-a precizat: “Am încercat să privim Casa Arcașului și tot ce ține de această emblemă a orașului Târgu Neamț prin prisma unui turist care vine pentru prima data la noi. Și asta pentru că ne-am dorit să nu se altereze nimic din viziunea celor care au gândit astfel construcția în 1971. Lumea apreciază din ce în ce mai mult autenticitatea, mai ales în aceste timpuri când kitch-ul abundă peste tot. De aceea noi am încercat prin aceste renovări recente să îmbinăm autenticul cu modernismul, trecutul cu prezentul, dar fără să exagerăm. Sperăm că am reușit. Și sperăm să avem tot timpul clienți mulțumiți de tot ceea ce le oferim. Pentru că, până la urmă, ei sunt principalii beneficiari și suntem obligați să le oferim cele mai bune servicii și condiții. În felul acesta înțelegem să onorăm aceste locuri binecuvântate”.

Ce oferă în acest moment ”Casa Arcașului”

– Restaurant cu 270 de locuri

– Terasă cu 220 de locuri

– 22 de camere dotate cu tot confortul

– Sală de conferințe

– Saună

– Bar

– Separeu cu o capacitate de 12 locuri

Parte a istoriei contemporane a orașului Târgu Neamț

Anul 1973 înregistrează, în aprilie, apariția Casei Arcașului la poalele vestitei Cetăți a Neamţului. De la început a impresionat, fiind considerată imediat o emblemă a orașului, toată lumea apreciind capacitatea arhitectului de a o integra în zonă. De altfel, arhitectul Octavian Florescu, a fost premiat în același an pentru creația sa. Totul a fost la superlativ la vremea respectivă, ca și efortul care a dus la apariția unei unități de prim rang a cooperaţiei de consum (U.J.C.C). La inaugurare dispunea de o capacitate de 300 de locuri în cele două restaurante, două baruri, două terase şi o cofetărie şi de 40 locuri de cazare în camere cu două şi trei paturi.

Presa locală consemna evenimentul: „Construcţia se înscrie armonios în ambianţa Cetăţii Neamţului atât ca masivitate, cât şi ca aspect, zidurile sale din beton şi cărămidă fiind prevăzute cu parapeţi-contraforţi şi turnuleţe. Pereţii interiori, ca şi cei exteriori, sunt lucraţi în mozaic de marmură cu ciment alb, gradenat, iar ciopliturile în piatră imită scoarţa de copac şi fibrele lemnului de stejar. Pardoseala de la parter şi de la etaj este din marmură de Ruşchiţa. Sala restaurantului, în formă de semievantai, are sus separeuri ce seamănă cu nişte logii din palatele domneşti, mobilate cu banchete din lemn sub formă de scuturi şi lăncii, iar jos alte separeuri ce aduc cu nişte scorburi de copaci uriaşi. O notă aparte aduc candelabrele alcătuite din numeroase globuri de culoare ocru, unul din ele luminând atât etajul, cât şi parterul. Barul de noapte este împodobit cu vitralii şi dispune de o terasă în forma cerdacurilor moldoveneşti. O sală de recepţie şi o alta de jocuri mecanice vin să completeze acest complex de servire, fericită îmbinare între decorativismul popular şi cel modern. 30 de lucrători pregătiţi din vreme la şcoala bunei ospeţii, sunt gata să ofere o servire exemplară”. (Ziarul Ceahlăul, 27 aprilie 1973)