După perioada în care toată lumea a fost atentă la examenele elevilor, capacitate și bacalaureat, au urmat testele date de profesori, cu examenele de titularizare și definitivat. La știri, cu o satisfacție demnă de ceva mai bun, apar mai mult profesorii care nu reușesc să ia note de trecere, sugestia fiind că e vorba despre oameni nepregătiți în întreg sistemul și că este de la sine înțeles ca orice profesor să ia zece la orice examen. Ce nu se spune în știri este că titularizarea este, în sistemul românesc, hotărâtoare pentru cariera didactică. Ea oferă suplinitorilor șansa la angajare pe perioadă nedeterminată și scapă de coșmarul examenelor pe care altfel le dau an de an. Pentru asta sunt absolut necesare două condiții: notă cât mai mare la scris, de la minim 7 în sus și să existe posturi titularizabile. Ambele sunt greu de atins; proba scrisă le dă bătăi de cap multor profesori, cu subiecte ample și dificil de tratat complet în cele 4 ore, iar posturile pe care se pot angaja pe perioadă nedeterminată sunt extrem de puține. În Neamț, anul acesta au fost 66 astfel de posturi din toate cele 1.242, pentru 672 de candidați. Situația este valabilă la nivelul întregii țări, existând și județe fără posturi titularizabile.
Titularizarea a ajuns să fie un examen de groază: schimbări de programă de la an la an, dificultatea subiectelor la multe discipline și, de reținut, de cele mai multe ori nu sunt posturi pe care să le ocupi.
Candidații din Neamț la titularizare au făcut o bună impresie, procentul de promovabilitate de 51,7% plasând județul pe locul 5 național, după Cluj, Bistrița Năsăud, Bacău și București. În spatele notelor la scris stau, în unele cazuri, ani de învățat și de pregătire, nopți nedormite. Satisfacția celor care au obținut 10 este cu atât mai mare cu cât nota maximă este atât de greu de atins, mai ales la unele discipline. Trei cadre didactice au obținut nota maximă la scris: o educatoare, o învățătoare și un asistent medical. Trei cadre didactice cu specializări diferite, cu experiențe diferite.
Una dintre cele trei note maxime la proba scrisă de la examenul de titularizare din acest an a fost înregistrată în dreptul numelui Andreei Cosma, din Săcălușești (Agapia). Din toamnă ea va fi învățătoare la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Humulești – Târgu Neamț și va avea prima ei generație de școlari. Are trei ani vechime în învățământ, definitivat și a reușit să-și împlinească acum cariera, cu un post pe perioadă nedeterminată, la Humulești, aproape de casă.
Examenul, în sine, nu a fost ușor, deși Andreea s-a pregătit constant. „10 curat a fost o surpriză. E un examen greu la învățători, din punctul meu de vedere: literatură, gramatică, matematică, metodică, pedagogie. Dar am reușit să scriu tot. De când am văzut subiectele am zis „okey, știu!”. Cel mai frică mi-a fost că n-o să reușesc să termin de scris. Am dat 12 pagini. Apoi m-am gândit că poate n-am atins toate subpunctele. Era bun și peste 9, fiindcă eu am dat examen pentru a-mi schimba viabilitatea postului – în perioadă nedeterminată – pe postul de la școala Humulești. Anul trecut m-am titularizat pe viabilitatea postului, care a fost scos la concurs pe 4 ani și acum, prin examen, l-am obținut pe perioadă nedeterminată. Oarecum, nu eram sub stresul de a-mi găsi un post”.
Emoții a avut în 2019, când a intrat în învățământ. La titularizare a obținut 9,32 și abia a găsit post la Brusturi, iar în 2020 a luat nota 9,10 și a prins postul de la Humulești. „În ambii ani am avut a doua notă pe județ. În primul an am ales Brusturi. Mai erau la Păstrăveni, dar era departe de casă și în Agapia, dar era nevoie de aviz de la Culte și fusese dat altcuiva. În anul următor erau posturi la Oglinzi, Petricani și Humulești – pe care l-am ales, fiindcă-i cel mai aproape. S-a dovedit o alegere bună, am găsit aici un colectiv unit, suntem tineri marea majoritate și mă simt bine aici. Merg cu drag la școală, directorul nostru este un om deosebit și cred că i se datorează în parte faptul că suntem un colectiv închegat. Anul trecut mi-am prelungit contractul și anul acesta am reușit să obțin postul definitiv. Titularizarea nu este un examen ușor, plus stresul că nu știi unde te duci din toamnă sau dacă te mai duci. Mai ales pentru cei care dau an de an. În ce mă privește, am scăpat de titularizare, dar de examene tot nu scap. M-am înscris la master, am terminat primul an, iar la anul o să am dizertația, în următorul an voi avea examenul pentru gradul II”.
Stabilirea pe post îi aduce și prima generație de elevi. Acest început este important și se anunță a fi mai mult decât interesant pentru Andreea. „La Brusturi am avut pregătitoare, iar la Humulești clasa a III-a și a IV-a. Am lucrat bine, cât s-a putut în pandemie. Acum, din toamnă, voi avea prima mea generație și-mi doresc să reușesc să-i integrez pe toți. La Humulești sunt și elevi de etnie romă, vreau să-i alfabetizez. Munca este să-i alfabetizezi pe cei care nu sunt interesați și care n-au nici sprijinul familiei, să-i fac să vină cu drag la școală. Am avut 5 copii de etnie romă, cu doi a fost foarte dificil de lucrat, având o situație specială. Am reușit în doi ani să-i fac să socotească și să scadă numere până la 20, citeau litere de tipar, dar reușeau să scrie doar cu litere de mână. Dacă am avea și sprijinul părinților, ei să înțeleagă că au un copil cu nevoi speciale și care ar putea fi și în grija unui profesor de sprijin, lucrurile ar fi mai simple. Sau dacă sistemul ar fi mai clar și elevii care nu reușesc să scrie și să socotească din clasa I să poată fi lăsați repetenți. Fiindcă ei trec cu goluri mari, foarte greu de recuperat ulterior”. Iar schimbările din Educație, ce tocmai sunt în dezbatere publică, ar trebui să cuprindă și programa. „Dacă se va adapta și curricula – pentru învățământul primar eu aș mai rarefia materia. Materia de acum e făcută pentru copiii foarte buni. Copiii medii trebuie să muncească foarte mult, iar restul nu fac față. În schimb, m-aș asigura că toți elevii ajung în clasa a VIII-a cu o cultură generală de bază, nu doar cei 30-40% care reușesc note mari. Sunt diferențe foarte mari între cei buni și restul elevilor. Sau intenția de a scoate notele la sport – idea este ca până la urmă copiii să facă măcar o oră de educație fizică. Sunt generații foate statice, agili cu tehnologia, e drept, dar refuză să facă mișcare. Văd asta și la copiii mei, deși mai ies la joacă, ies cu bicicleta!”
Andreea Cosma s-a născut în anul 1987 la Topolița, comuna Grumăzești. A urmat școala gimnazială în comună și apoi Liceul „Ștefan cel Mare” Târgu Neamț. Imediat a fost admisă la Informatică în Iași, iar licența și-a dat-o după trei ani, în 2012, după ce s-a căsătorit și a născut primul copil. Are două fete și un băiat, de 4, 9 și 12 ani, iar soțul e pompier la Târgu Neamț. „Până acum trei ani am profesat sporadic. Aveam copii mici, soțul lucra 24 cu 48 de ore și nu am găsit o soluție pentru ei. În anul 2014 am decis să dau la Pedagogie la Iași, aveam băiețelul mic și mi-am zis că am timp să învăț. Mergeam la cursuri în week-end și la practică în cursul săptămânii în anii II și III. N-a fost ușor, adormeam băiatul la ora 10 seara și știam că doarme până pe la 2, când îl alăptam. Aveam câteva ore pe noapte să învăț, dar a fost obositor. Când am dat licența, în 2017, eram însărcinată cu al treilea copil, am stat un an acasă, iar în anul 2019 am dat prima titularizare. Mi-am dorit de mică să mă fac învățătoare. Mi se pare important să înveți copiii să scrie, să citească, să socotească. E frumos când, peste ani, te întâlnești cu foști elevi, și-ți spui: „Pe copilul ăsta eu l-am învățat alfabetul!”. Și îmi plac copiii! Chiar când sunt obraznici. Mai bine poznași și sănătoși, decât bolnăviori și liniștiți”.
C. IORDACHE
