Strătilă

Cu trecerea zilelor nu e mai ușor de scris. Parcă aș scrie cu o daltă a memoriei nemuritoare pe crucea vieții ce luminează dincolo de viață. E o daltă care singură strigă și abia se aude. E discretă. Cum și domnul Strătilă a fost toată viața un om discret.

Vinerea trecută s-a închis una dintre cele mai frumoase și sincere pagini din viața noastră pământeană. Spre deosebire de vioii și tare afectații vorbitori post-mortem, am spus și am scris cam tot ce trebuia câtă vreme omul era în viață, să se bucure de cele cuvinte.

Bucuria vieții în preajma domnului Strătilă a însemnat enorm. În primul rând pentru că era omenos, generos. Până îl dezamăgeai. Iar asta se întâmpla o singură dată. Așa cum tot o singură dată faci prima impresie.

Pe lângă alte trăsături, calități cunoscute (sau consacrate), despre două s-a vorbit mai puțin. A fost un drept și impunea celor din jur să fie drepți și ei. Fără alte comentarii, fără amendamente. Și a fost un om tare deștept, de o cultură generală cotropitoare. Sunt calități pe cale de dispariție, descurajate ca neconforme cu noile standarde sociale și politice.

Domnul Strătilă a crezut în altă societate, a fost adept al unui liberalism radical care să pună bazele capitalismului sănătos, aducător de pace, echilibru și prosperitate pentru toată lumea. Nu apucăm. Nu ne mai facem bine niciodată.

Rămânem totuși cu idealul, cu convingerile, indiferent de vârstă. La fel ca remarcabilii săi prieteni Radu Boroianu (79 ani, ultimul mare boier liberal al României), profesorul Mircea Coșea (80 ani, creator cu peste 26 de ani în urmă al celui mai tare proiect de reformă, evident neluat în seamă) sau Dinu Zamfirescu (93 ani, urmaș autentic al Brătienilor, retras din politică de multă vreme). Vinerea trecută abia își găseau cuvintele când le-am telefonat să le dau vestea cea tristă. Să-i prețuim cât mai sunt în viață. După aceea nu ne mai aud. Și tocmai de aceea închei cu cuvintele unui exemplar prieten comun, profesorul Alexandru Mironov (80 ani). Aproape ca o dedicație pentru domnul Ion Strătilă, a zis așa: „Să-i rămână sufletul plutind peste Țara Pietrei Neamțului!”

Viorel COSMA