Interviu cu primarul Ioan Narcis RUSU

Comuna Țibucani de astăzi, formată din satele Țibucanii de Sus, Davideni și Țibucanii de Jos, are o istorie aparte, totul culminând cu războiul de la 1476, de la Valea Albă, dintre oastea  condusă de voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) și cea  turcească. Chiar dacă Valea Albă este situată în comuna Războieni, teatrul marii încleștări militare s-a extins și pe teitoriul comunei Țibucani, unde  s-au petrecut multe în acele momente grele, jertfele populației locale fiind imense. Documentar, cel mai vechi sat este Davideni, care a fost pomenit într-un hrisov emis la 1446, semnat de voievodul Ștefan II (1434-1447), fiul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), actul fiind în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române. În schimb, satul Țibucanii de Sus, actuala reședință a comunei, apare mai târziu, fiind pomenit într-un document  emis la 6 iunie 1597, act aflat în același depozit arhivistic al Bibliotecii Academiei Române. Au urmat alte și alte evenimente, localitatea cea mai încercată fiind satul Davideni, locul unde s-au petrecut multe și foarte importante evenimente pentru evoluţia populației de pe aceste locuri. Un elemnet foarte important l-a reprezentat tocmai prezența râului Moldova, care este hotar natural între comuna Țibucani și județul Iași.

– Domnule primar, ce proiecte importante aveți în lucru, în acest an, în comuna Țibucani?

Avem un proiect pentru achiziționarea unei auto utilitare, care urmează să vină zilele acestea, fiind cumpărată cu fonduri europene, nerambursabile. Mai avem un proiect pe partea de produse sanitare contra  Covid 19, un proiect iarăși pe fonduri europene, în valoare de 2,3 miliarde lei vechi. Pentru acest proiect, am semnat deja procesul verbal în urma licitației care a fost organizată. În acest caz, urmează să facem procedura de achiziție publică și să vină obiectele sanitare prinse în acea documentație.  Tot pe fonduri europene mai avem proiectul de achiziție tablete pentru toți copiii din comună. Mulți spun că nu mai este Covid și că nu se mai justifică această achiziție. Eu nu-i contrazic, însă veștle de la posturile naționale de televiziune indică faptul că este posibilă oricând reapariția pandemiei. De aceea, noi ne pregătim pentru orice situație. Avem încă probleme cu internetul în toată comuna, dar vom face demersurile necesare la operatorii din zonă, pentru a se schimba situația. După cum se observă, nu sunt sume uriașe, dar sunt bani care intră în comuna noastră. Cu această ocazie, reducem cheltuielile din bugetul local. Din discuțiile pe care le-am purtat la Mnisterul Dezvoltării, privind tabletele, proiectul este elibibil. Urmează ca acest minister să primească banii, ca apoi să ajungă la noi, la Țibucani. Sper ca până în toamna acestui an să rezolvăm și această situație, dar care nu ține direct de dorințele noastre.

– În ce stadiu este proiectul de finanțare a dispensarului uman?

Zilele trecute am avut o ședință a Consiliului Local, iar în urma discuțiilor cu cei de la Compania Națională de Investiții, în urma unor mai multe vizite la București, directoarea de la această instituție  mi-a promis că vom avea parte de finanțare pentru noul dispensar. Am aprobat devizul reactualizat, iar în viitorul apropiat urmează să intrăm în faza de licitație. De această procedură  se ocupă CNI-ul, astfel ca la anul să ne putem apuca de lucru de dispensarul comunal.

– Ce se întâmplă la clădirea grădiniței?

Este un obiectiv la care se lucrează de mai multă vreme, cu un constructor care a abandonat lucrarea, intrând în insolvență. Construcția a fost preluată de o altă firmă, care va termina, nu peste multă vreme, întreaga lucrare. Construcția este în curtea școlii, are două săli de clasă, nu departe de primăria locală. Important este că, după ce construcția a fost abandonartă de primul constructor, am mers la București și am insistat să ni se dea diferența de cofinanțare, iar cu noul constructor să terminăm obiectivul.

– Care este termenul de dare în folosință?

Termenul este 31 iulie. Construcția este cu fonduri europene, dar primăria are de achitat parte de cofinanțare, în jur de 4,5 miliarde lei vechi.

Modernizarea infrastructurii locale

– Aminteați, nu cu multă vreme în urmă, de asfaltarea comunei.

Da, iar pe Programul Național “Anghel Saligny” avem două proiecte de modernizare drumuri comunale și sătești, unul de 7 km, iar celălalt de 5 km. Aceste două documentații sper să asigure circa 95% din întregul sistem de drumuri din comuna noastră. În paralel, mai avem un proiect de 13 km de extindere apă potabilă și canalizare, cu care vom încheia acest domeniu. Rămâne de văzut ce se va rezolva la București în viitor și dacă documentele depuse vor avea sorți de izbândă. Chiar dacă vom mai avea de așteptat o lună, două, poate și mai mult, de realizat tot se vor realiza aceste obiective, de care comuna are mare nevoie în acest moment. Sunt bucuros că am reușit să depunem aceste proiecte, să găsim pe moment posibilități de finanțare. Tot legat de ceea ce ține de insfrastructura locală și de serviciile publice, am depus un proiect de alimentare a comunei cu gaze naturale. Deocamdată, nu am primit niciun răspuns, dar vom vedea în timp ce se va întâmpla. Lista de proiecte mai cuprinde și două stații de reîncărcare electrică a mijloacelor de transport – autoturisme deocamdată, proiect depus tot la CNI. Mai avem un proiect, depus tot la CNI, privind reabilitarea și modernizaerea Școlii Gimnaziale “Vasile Gherasim”. Acum trei ani, când eram viceprimar, am inițiat un proiect și am dat denumirea școlii numele fostului director. A fost un cadru didactic care a muncit foarte mult pentru învățământul rural al comunei Țibucani. Probabil, în conștiința locală, a rămas Școala Gimnazială nr. 1 Țibucani.

– Se vor efectua lucrări importante în acestă vară la școli?

Nu. Doar cele care se fac în vacanțele de vară. Nu sunt investiții importante. Acum ne dorim să terminăm lucrarea la grădinița din centrul comunei.

– Ce lucrări s-a mai făcut în ultima vreme?

Am modernizat un parc, am ajutat la modernizarea parcării de la Biserica ortodoxă pe nou din satul Țibucani. Vreau să mai strâng ceva bani, pentru ca în momentul în care vor veni proiectele mari de finanțare să avem banii pregătiți pentru cofinanțare. Dacă nu ai bani pentru acest lucru, degeaba vin aceste proiecte.

Ziua recoltei, la toamnă

– Organizați Ziua comunei Țibucani?

Am dorit să organizăm ziua comunei, pentru care am primit mai multe oferte. Am analizat tot ce se putea, inclusiv ofertele și mai cu seamă posibilitățile noastre de finanțare și am ajuns la concluzia că este un lux prea mare pentru noi. Și pentru că nu-mi place să cheltui banul public, am ajuns la concluzia că la Țibucani se poate reînființa Ziua recoltei, așa cum era cu ani în urmă. Revin și spun, în urma ofertelor primite, pentru noi era un lux, pe care nu ni-l puteam permite. Așadar, am decis ca pe data de 25 septembrie să organizăm Ziua recoltei. De aceea, cu această ocazie, vom promova producătorii locali, iar pe o masă mare se vor așeza produsele locale. Nu vom plăti firmele care să monteze scena mare, pentru că este prea scump. Eu nu voi face altceva, decât voi promova oamenii din comună. Va veni fiecare cu ceea ce produce: miere de albine, produse din lapte și toate celelalte. Nu sunt mulți producători, dar va fi prezent fiecare cu ceea ce produce.

– Care este dorința cea mai mare a primarului de Țibucani?

Vreau să termin de asfaltat întreaga comună, să fie apă în fiecare curte și să avem rețea de canalizare. În privința rețelei de gaz, nu știu ce va fi în viitor. Pentru mine, ca primar, acestea sunt cele mai importante lucrări mari de investiții. Mai este proiectul de reabilitare a Școlii Țibucani, plus tot ceea ce ține de pachetul de servicii publice la nivel local. Nu se pot realiza toate peste noapte, dar am încredere în forța mea de muncă, dar în dorința tuturor celor care țin la această comună, care locuiesc aici. Țibucani are tradiții frumoase, are cu ce să stea în fața oricărui musafir. Important este să adunăm la aceeaşi masă toate forțele locale, ca să lucrăm în beneficiul locuitorilor acestor locuri. Observ că an de an satele noastre își schimbă înfățișarea, cu toate că populația este într-o oarecarea descreștere.

Școala Gimnazială “Vasile Gherasim” Țibucani

Interviu cu prof. Liviu Ștefan POPOVICI: „Toți copiii sunt de nota 10”

Prima școală din comuna Țibucani a fost înființată în 1859 în satul Davideni, cu 20 de elevi înscriși, unii dintre ei venind din așezările Păstrăveni, Rădeni și Țibucanii de Sus. Practic, la Davideni a funcționat prima școală din zonă, satul fiind nu numai situat în calea drumului care duce de la Hanu Ancuței la Târgu Neamț, dar și într-un loc central al acestei zone. Meritul înființării  a fost atât de important, încât școala a beneficiat, încă de la început, de un învățător bine pregătit pentru acele timpuri. Numele său era C. Codreanu, care a funcționat între anii 1859-1863. A urmat C. Davidescu, localnic, fiu al părintelui Iordache Codreanu. Din 1881, de învățământul din acest sat s-a ocupat C. Vasilescu (1881-1884), apoi preotul Gheorghe Vasiliu, care a activat până în 1909. Însă, învățământul modern cu adevărat a apărut în 1965, când, în centrul comunei Țibucani, a fost dată în folosință actuala clădire a școlii. În acea vreme, în comună erau peste 1.000 de elevi, iar construirea unui astfel de edificiu era o necesitate. O vreme, la Țibucani au funcționat și cursuri liceale între anii 1965-1967. Astăzi, în comună activitatea educațională se desfășoară în unitățile de la Davideni, Țibucanii de Sus și Poieni. Unitatea de la Țibucanii de Jos a fost desființată.

– Domnule director, ce a însemnat anul școlar 2021-2022 pentru sistemul educațional al comunei Țibucani?

Ca pentru toată lumea, revenirea din perioada pandemiei a fost grea. Am avut un an școlar în care am fost nevoți să recuperăm foarte multe. Acest lucru s-a făcut cu mult efort din partea cadrelor didactice, a elevilor  și a părinților, cu implicare, atât cât s-a putut, pentru ca rezultatele, pe care le obțin copiii să fie conform așteptărilor și ale părinților, dar și ale noastre, în calitate de cadre didactice.

– Baza materială, din perioada pandemiei, s-a ridicat la nivelul dorit?

A fost un moment foarte greu, pentru că am fost nevoiți să facem foarte mari eforturi, astfel încât ceea ce voiam noi să comunicăm să ajungă la copii cum trebuie. Am fost sprijiniţi de Primăria Țibucani, de Inspoectoratul Școlar, de Ministerul Edicației, privind tabletele distribuite, aparate care, multe dintre ele, au fost eficiente cumva, pentru că au fost și sunt probleme foarte mari cu  semnalul de internet. Din păcate, sunt lucruri care nu s-au remediat, chiar dacă am dotat copii cu tablete. Semnalul nu este uniform în toată comuna, iar în această situație, mulți părinți au făcut eforturi de a-și asigura internet acasă, prin cablu, care să le permită copiilor să participe la cursuri. Bineînțeles, au fost probleme cu o parte dintre elevii care au fost nevoiți să accepte faptul că trebuie să fie prezenți și sub această formă la școală. Până la urmă, elevii s-au adaptat, înregistrându-se o prezență cât de cât bună. Din fericire, pentru comuna noastră, pandemia nu a fost atât de lungă, față de alte comunități, față de oraș, unde anul școlar a fost mai bine de jumătate în online. Până la urmă, copiii s-au adaptat. Am înregistrat o prezență cât de cât bună, pentru perioada respectivă. Pentru noi, nu a fost atât de lungă, așa cum spuneam anterior.

– Într-un fel, ceva s-a rupt în lanțul activităţilor obișnuite ale învățământului tradițional.

Acest lucru l-am simțit cumva la această generație care a terminat acum clasa a VIII-a, care a prins anii cei mai dificili de gimnaziu. Pentru clasele a VI-a, a VII-a a fost foarte greu în ultimii ani. Din păcate, mulți au avut de suferit. Chiar şi la examen, cu toate că au fost efectuate eforturi în ultimul an, au reușit să aducă școala la un anumit procent, de peste 60% de promovabilitate. Procentaj mult mai bun față de simularea din primăvară, care m-a speriat un pic. Procentul de peste 60% este acceptabil pentru o școală din rural. Practic, am avut 64%. Promovabilitate înseamnă medii peste 5, la probele de limba română și matematică.

Grădiniță nouă

– Aveți copii de excepție?

Anul acesta au fost copii de toate felurile. Am avut două fete care au terminat clasa a VIII-a cu nota 10, dar n-au reușit la examen să se ridice decât în jurul mediei de 8,50. Au fost emoții și, probabil, alte motive. Sincer, nu-mi dau seama ce s-a întâmplat și de ce nu au confirmnat la modul excepțional, dar sunt fetele noastre, care au posibilitatea să ajungă la orice liceu din județ și să facă o imagine bună școlii noastre.

– Știți la ce licee vor ajunge?

Am avut ședință cu părinții pentru pregătirea admiterii și se gândesc între liceele “Petru Rareș” și “Calistrat Hogaș”, din Piatra Neamț, la care să opteze, mai cu seamă pe științe sociale. Spun asta, pentru că au prins groază de matematică. Copiii sunt, totuși, copii și nu ne așteptăm să-i vedem numai pe locul I, numai vârfuri, numai de 10. Cred că toți copiii sunt de nota 10.

– Când credeți că va fi gata noua grădiniță?

Termenul este aproape de data discuției noastre și o să vedem când și cum vom începe cursurile în noua grdiniță. Spun asta, pentru că procesul de mutare, de pregătire a spațiilor pentru funcționarea efectivă a grupelor va fi un proces de durată. În momentul în care va fi predat spațiul, vom face eforturi ca preșcolarii să aibă cele mai bune condiții.

– Este posibil ca pe 15 septembrie să fie gata?

Nu știu în acest moment, dar să sperăm că da. Ni s-a promis ca pe data de 15 septembrie să fie pregătit totul.

Educația pentru viață

– Cu toate problemele sale, totuși, statul român, prin ministere, primării, etc, investește în unitățile școlare. Însă, se resimte o îmbunătățire a performanțelor școlare aici, la baza educației?

Copiilor de aici, din Țibucani, li se oferă condiții din ce în ce mai bune, se simt confortabil  și participă activ la viaţa școlii. Acum, consider că este necesară o muncă susținută din partea tuturor profesorilor, eforturi și din partea elevilor și a părinților, pentru îmbunătățirea performanțelor. Cred că este vorba și de mentalitate. Mai mult, nu toți copiii sunt la fel. Cu toate acestea, noi depunem eforturi să-i aducem la maximum posibil, față de ceea ce pot ei să realizeze. Cu infrastructura și oamenii pe care îi avem, cu profesorii care funcționează la noi la Țibucani, consider că suntem cu toții foarte bine pregătiți. Faptul că elevii merg mai departe la licee, școli profesionale, eu spun că este un câșrtig, pentru faptul că ne străduim să nu înregistrăm situații de abandon școlar. Acest aspect este un câștig pentru toți. Așa văd eu întregul, pentru că fiecare situație, fiecare copil, cu eforturi mari uneori, încercăm să-l  valorizăm atât cât putem. Iar misiunea nu este ușoară. De mai multă vreme se vorbește numai de elevi de nota 10. Dar, mai sunt și ceilalți, care ne duc satul mai departe, care mențin tradiția satului românesc la nivel actual. Cei buni plecă. Iar noi, ușor, ușor, dacă toți merg mai departe, pe cine mai educăm? Sunt situații foarte complicate.

– Sunt licee unde elevii intră cu note mici, dar peste 4 ani iau bacalaureatul fără probleme și merg mai departe.

Așa este. Aceste succese implică foarte multă muncă.

– Totuși, acolo nu se pleacă la drum cu elite.

Nu toți suntem “Petru Rareș”, “Calistrat Hogaș” sau Colegiul de Informatică. Trebuie să avem și astfel de copii. Trebuie să acceptăm că sunt copii care pot mai puțin, dar care au și ei dreptul la o șansă. Mai mult, oricât de mult ai munci cu un elev, el atât poate. Dar asta nu însemnă că nu este un copil bun, care să ajungă, peste ani, un adult valoros. Așa consider și eu la orele mele de chimie, iar fiecare profesor cred că face lucrul acesta, să încercăm cu toții să oferim acea educație a viitorului adult, o educație de respect, prin care el să manifeste respect și încredere față de semeni. Să știe să se comporte în societate, aspect care se reflectă mai puțin prin notele de la clasă sau la examenele la matematică. Sunt și acelea un mesaj despre acel viitor adult. Noi mergem și pe latura de educație socială, educația pentru viață, care, în fond, este cea mai  importantă.

Pagini realizate de Constantin NEGRU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 543, săptămâna 7 – 13 iulie.