Opinia Mesagerului / Drumurile, podurile și… mai vedem

Mai este un pic și drumurile Neamțului o să trebuiască să se miște la telecomandă, pentru că au devenit obiectul muncii celor ce fac politică sau se bagă‐n seamă, fără a deține în dotarea compartimentului care le asigură autonomia, respectiv intelect, a unor minimale cunoștințe inginerești. Pesemne că în opinia unora, care mă îndoiesc că au citit manualul de utilizare al unui hârleț, o apăsare de buton ar trebui să repare poduri și să pună asfalt, să devieze sensuri de mers și să evite toate accidentele. De ce spun asta? Simplu. Recentele evenimente de pe drumurile naționale ce străbat județul au relevat că majoritatea actorilor din peisajul public performează în arătatul cu degetul și mai puțin în managementul crizei ce în mod normal emite soluții clare.

Prezența cuiva din administrația locală în miezul girațiilor de la podul din Roman ar fi relevat faptul că participanții la trafic – și aici mă refer la profesioniști, nicidecum la posesorii de BMW la mâna a doua – reclamă haosul, care în graba judecăților pripite este atribuit celor ce lucrează. Să ne înțelegem, o intervenție de anvergura celei de la podul pomenit nu se face pentru că vrea mușchiul cuiva, ci este produsul unui demers ce este aprobat inclusiv de cei ce asigură liniștea și ordinea. Mai mult, cei de la rutieră sunt cei ce dețin studii de trafic și care sunt întrebați de administratorii drumurilor – când am putea schimba rosturile de dilatație de la un pod? Și oamenii îți spun – haideți acum, că e mai lejer, lumea pleacă în vacanță, în septembrie începe nebunia cu școlile, sfecla și celelalte și nu‐i posibil să se lucreze sub trafic.

Ceea ce se petrece acum la Roman și ce s‐a petrecut recent este încadrat în sfera incompetenței celor ce administrează drumurile și podurile și mai puțin în a celor ce au grijă de ordinea de pe drumurile publice. În vreme ce drumarii o încasează din toate pozițiile, ceilalți stau pitiți cu aparatele radar ori dau amenzi în spațiul urban, evoluția în afara acestui perimetru fiind încadrată în sfera lucrurilor „nașpa“, fără cafea de la dozator ori un sandwich cu de toate, ca ăla de la piață. Mai mult, dacă reclami asta la cei de la Rutieră, ești trimis la plimbare. „Nu‐i de noi, dom`le. Noi venim doar dacă e vreun eveniment. Cei de la locală să dirijeze traficul.“ Suni la Locală. „Nu, dom`le, nu‐i de noi. Noi suntem pe oraș, cu parcări, cu ordinea. Alți se ocupă de asta. Mai sunați“. În vremea asta, domnul prefect oferă spre consultare o postare pe social media în care este descrisă intervenția într‐o manieră foarte limpede și concisă, omițând să‐i pună la treabă pe cei ce ar trebui să regleze traficul.

Să nu uităm, prezența omului legii în intersecție este de prim rang și toți participanții la trafic ar trebui să asculte de semnele lui. Dacă la ambele sensuri ale podului ar fi două echipe de polițiști, cu câte un agent la fiecare fir de intrare în girație, lucrurile ar fi mult mai simple. Nu neapărat mai rapide, dar cu siguranță mai eficiente în sensul diminuării statului la coadă. Titi Aur recomandă șoferilor să folosească principiul fermoarului în intersecțiile aglomerate. Însă din ceea ce se petrece la Roman, se pare că nici fermoarul nu este cunoscut. În situația de față s‐ar impune o coordonare a intrării în sensul giratoriu, pentru că trei vehicule nu vor trece niciodată simultan, indiferent dacă au prioritate sau nu, selecția făcându‐se după magnitudinea vocii celui de volan, a mușchilor rezemați pe portieră ca să nu mai vorbim de tatuaje. Deci haos garantat. Așadar, mă gândesc că arătatul cu degetul înspre cei ce lucrează acolo nu este potrivit și nici asupra celor ce au inițiat lucrările. Nu-i foarte comod să muncești la multe grade peste limita suportabilului și nici să încasezi gratuit reproșuri de la tot felul de inși fără coloană vertebrală, plătiți să arunce cu lături, nu în calitate de Gică – contra, ci pentru că așa‐i politica. Drumurile sunt preocuparea inginerilor, nicidecum a farmaciștilor, filosofilor sau a celor cu formație incertă, dar prezenți în politică. Punct.

Pe mai încolo.

GD PATRAUCEAN