Acuma, dacă tot avem colesterolul cât datoria republicii la FMI, putem savura în tihnă evenimentele sfârșitului de săptămână, unul de excepție dacă e să ne luăm după reprezentativitatea faptelor politice derulate în perioade politice: au lipsit sau dacă s-au manifestat au fost aproape invizibile, acoperite fiind de evoluțiile sportivilor noștri. După ce David Popovici le-a stins lumina italienilor la 100 liber și apoi 200, a venit rândul canotorilor care au făcut curățenie în magazia cu medalii a nemților cu evoluții senzaționale într-un lac curat ca țuica de prună care s-a băut la Ziua Marinei după plecarea dr. Teodosie, văduvit de electroni taman când finalul trebuia să-i încununeze opera. Ghinion – ar zice un clasic în viață, ieșire din grila de program, în opinia ostașilor, între timp sătui până în vestiare de rigoarea NATO.
Aș pune rămășag cu o seamă de contemporani că gândul celor de la paradă a fost mai degrabă la finala Simonei, decât la discursurile cu iz de fag ale celor din tribună, zdrobiți de căldură și patriotism, de parcă ar fi cucerit reduta Grivița înainte de plan. La tot ce s-a petrecut în prime time s-ar fi cuvenit să aducă și medaliile la Olimpiada internațională de Informatică, unde cam dăm lecții, plus o evoluție de top la tenis de masă mixt unde am luat argintul.
Aproape că am trecut cu vederea absența mai marilor din executiv la primirea delegației de canotaj, dar era normal. Novak face ciclism și ține cu Ungaria la hochei, premierul era în trena președintelui, noroc de social media care le-o motivat absența.
Să remarcăm totuși că absența celor avizi de imagine de la astfel de momente are o justificare: canotajul nu aduce voturi, înotul la fel, ca să nu mai povestim de tenis, fotbal australian și bingo. Victoriile românești în sporturi încă fără metastazele industriei, denotă faptul că în România încă se transpiră, atât în echipă cât și pe persoană fizică. Dacă cineva s-ar fi gândit s-arate publicului palmele care strângeau tricolorul pe podium, am fi avut imaginea completă a ceea ce înseamnă performanța în stare pură.
Și cum performanța presupune o bază largă de selecție, mă gândesc la originile ministrlui Câmpeanu care prin reforma-i de toată jena a pus orele de sport la opțional și le-a eliminat sistemul de notare obișnuit. Astfel că să nu ne mirăm dacă se va rupe vreo pasarelă când s-or urca elevii de a opta, ce priviți din spate aduc binișor cu echipa de sumo a Japoniei în zi bună. Pentru că domnul Câmpeanu a uitat de psihosomatică, sau în traducere liberă – mens sana in corpore sano – preferând formula de cartier cea cu corpore barosano, ca să ne sugereze greutatea viitorului ce atârnă-n față.
Lăsându-l în plata Domnului – adică remaniere – pe distinsul pomenit, să fim mai atenți că vom putea observa o creștere a interesului pentru înot, tenis sau canotaj.
GD Patraucean
