Viața mai mult sau mai puțin patriarhală a satului Izvoare din comuna Bahna, a fost oarecum bulversată de o veste care i-a uimit pe cea mai mare parte dintre localnici. O femeie de etnie rromă este obligată, printr-o hotărâre judecătorească, este drept ca primă instanță, să părăsească un bordei cumpărat de la un cetățean. Reacția comunității, mai puțin interesată de chichițele legii și mai mult de situația femeii, care are 4 copii și este singură, a venit aproape firesc: ”Justiția nu mai are suflet și nici omenie”; ”Ar trebui să se judece în litera, dar și spiritul legii, nu ca în cazul de față”; ”Cum să alungi patru copii din casa lor, cumpărată cu bani din alocațiile copiilor”; ”În țara asta nu mai există nimic bun. nimeni nu te apără”.
Cazul, dincolo de tragismul său, este interesant de analizat la nivelul problemelor sociale cu care se confruntă o comunitate rurală, în care multitudinea problemelor depășește posibilitățile de rezolvare la nivel local.
Camelia Sandu, o femeie fără prea multă carte, care are 4 copii cu un bărbat care a părăsit-o, a cumpărat – cu bună credință – spune ea, un bordei cu două camere, de la un cetățean. S-a mutat acolo și a încercat să se gospodărească chiar în condiții care cu greu ar trece de o anchetă socială. Acum trebuie să demoleze singură locuința și să o predea celor care revendică terenul de sub casă.
Cum s-a ajuns la această situație care pune o familie pe drumuri? Printr-un lanț de întâmplări care puteau fi evitate, dacă ar fi existat o minimă cunoaștere a legilor.
Punctul de plecare: un incendiu
În 2002, un incendiu distruge o locuință iar proprietarul, respectând o veche tradiție, că nu se face casă peste cea care a ars, a construit pe un teren alăturat. Care teren nu prea a interesat pe nimeni, dacă este sau nu al lui. Probabil la acea vreme cineva de la Primărie, măcar cel care se ocupa de probleme sociale (un incendiu nu putea să treacă neobservat) ar fi putut sesiza că se face o casă nouă, chiar bordei fiind.
Proprietarul a înstrăinat noua casă unui alt personaj, care la rândul lui a vândut-o către Camelia Sandu. Povestește chiar ea:
”Sunt o mamă singură, el (soțul-n.r.) fiind căsătorit cu altcineva. Mi-a trimis și el ce a putut din străinătate. Este căsătorit tot așa cum a fost cu mine timp de 16 ani, în concubinaj, iar copiii sunt pe numele meu. M-am cunoscut cu el în străinătate, în Spania, unde au fost născuți trei copii. Ultimul a venit acum un an, dar în România. Când am venit acasă nu aveam unde să trag. Eram nevoită să trag la casa părintească. Tata este o persoană violentă, este cu alcoolul și zi de zi cât am stat acolo a băut și au fost certuri. Până la urmă m-a dat afară. Atunci eram cu tatăl lor, nu de una singură. Am auzit că este un adăpost undeva, unde să mă bag și eu pentru copii. Prima dată am spus ca să plătesc și eu un fel de chirie. Atunci trebuia să iau din urmă alocația de la copii, iar cu banii aceia să cumpăr casa. Eu l-am întrebat pe băiețașul de la care am luat adăpostul, ca să-i spun că vreau să-i plătesc pentru casă. Sunt două cămăruțe înguste, dar pentru mine a fost foarte bună până acum. I-am spus că dacă tot am stat atâta timp aici, pot să-i dau bănuții. A răspuns că da, numai că nu avea acte. Nu era proprietar. Și el a cumpărat fără acte, ca mine. Eu nu am știut că pământul acesta era al altui proprietar. Eu știam că acolo au stat tot niște oameni amărâți. Eu nu am știut al cui este pământul. Fiind nevoită să trag acolo, pentru că nu știam unde să o iau. Nu am avut nici banii necesari ca să iau o casă. Am ajuns la înțelegere cu el, i-am dat bănuții pe rând. I-am dat 70 milioane lei. Prima dată i-am dat 30 milioane, iar pe parcurs i-am dat restul de bani. Eu stau de vreo 5 ani acolo, dar casa nu face acești bani pe care i-am dat.”
Proprietarii terenului își cer drepturile și le primesc
În 2019, deci acum mai bine de doi ani, pe rolul Judecătoriei Roman este înregistrată o acțiune prin care mai mulți moștenitori cer să le fie redată suprafața de 1.098 mp, teren cuprins într-o suprafață mai mare de peste 2,5 ha. Este vorba chiar despre terenul pe care este bordeiul în care locuiește Camelia cu cei 4 copii. Sentința pronunțată de instanță era previzibilă până într-un punct:
”JUDECĂTORIA ROMAN
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1565/2022
Sentința publică de la 23 iunie 2022
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții Iftimie Maria, Schifârneț Ioan, Iftimie Ioan, Iftimie Dumitru (…), în contradictoriu cu pârâtul Sandu Camelia (…), domiciliată în satul Izvoare, comuna Bahna, județul Neamț, și în consecință:
obligă pârâta Sandu Camelia să lase reclamanților Iftimie Maria, Schifârneț Ioan, Iftimie Ioan, Iftimie Dumitru, în deplimă proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.098 mp, teren arabil intravilan, reprezentat în schița raportului de expertiză tehnică judiciară (…).
Obligă pârâta Sandu Camelia la ridicarea construcției C1 în suprafață de 32 mp situată pe terenul arabil intravilan sat Izvoare, comna Bahna, jud. Neamț, sola 3, parcela 51/1 (…).
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.574 lei reprezentând cheltuieli de judecată. (…)
Pronunțată azi, 23.06.2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței”.
Pentru pârâtă, decizia vine ca o lovitură de ciocan. Pe lângă că trebuie să părăsească casa, trebuie să plătească cheltuieli de judecată de 3.574 lei, mai trebui să și curețe terenul, să demoleze casa pe cheltuială proprie. O sumă importantă pentru cineva care are ca sursă principală de venit ajutorul social și alocațiile copiilor.
Ce spun părțile aflate în conflict
Camelia Sandu povestește: ”Au trecut doi ani și mi-a venit doamna Marcica Iftimie și domnul Ionuț Schifârneț, moștenitorii. M-au întrebat: Tu știi pe ce pământ stai? Nu, am răspuns. Aici au stat mulți ani persoanele respective, care au locuit aici. Până acum nu mi-a spus nimeni nimic. Am întrebat: ce pretenții aveți, ca să avem o înțelegere. Nu aveam nici bani, dar eram nevoită pentru cei patru copii încotro să o iau. I-am spus ca să ajung să-i plătesc bănuții. Domnul Ionuț nu era acasă, avea o lucrare peste hotare. Mătușă-sa este o femeie cu care nu poți să ajungi la o înțelegere cu dânsa. Se enervează din nimica toată. Am spus domnului Ionuț, cum fac bănuții, vă sun ca să vi-i dau. Am sunat, am venit la primărie, iar doamnele de la primărie au întrebat-o pe doamna Marcica, că eu dacă îi dau 50 milioane, trebuie să-mi dea și ei ceva la mână, precum că primește acești bani. Ea s-a enervat și a plecat. Nu a luat banii și am martori. Am vrut de două-trei ori să-i plătesc. Domnul Ionuț mi-a spus că nu depinde de el, depinde de mătușă. Mi-au mai spus că nici ei nu aveau actele doveditoare, ei trebuiau să dezbată moștenirea, ca să facă parte între ei. Nu știu dacă s-a făcut dezbaterea, mi-au spus că o să mă dea în judecată, doar ca să facă ei actele necesare ca să pot plăti legal. Am luat legătura cu domnul Ionuț de atâtea ori, i-am propus să ia banii, dar m-au refuzat. Ei m-au dat în judecată că să plătesc. Eu am vrut să plătesc, dar acum au altă pretenție. Nu mai iau 50 milioane, vor să plătesc cheltuielile judecătorești, aproape 40 milioane lei. Ei vor să eliberez terenul, ca să dau eu casa jos. În hotărârea care a venit de la judecătorie asta scrie, să eliberez terenul și să dau jos clădirea. Când am rugat să vorbesc la proces, nici nu m-au acceptat la vorbă. Ei și-au pus avocat. Eu când m-am prezentat la proces, am vrut să-i plătesc în fața judecătorilor, ca să-i dau 50 milioane. Nici nu m-au acceptat la vorbă, nici nu m-au lăsat să vorbesc în dreptul meu. Nu m-au acceptat la vorbă. Eu am vorbit și cu domnul primar și cu domnul viceprimar. Au mai avut niște probleme, pentru că tot așa l-a obligat pe fostul domn primar, ca să-mi dea jos clădirea. El a fost de acord să plătească o amendă, numai ca să nu-mi dea jos clădirea. Domnul fost primar a plătit 10 milioane lei ca să nu strice acoperișul copiilor mei. Știa situația mea că nu am unde să trag. Acum nu știu încotro să o iau cu patru copii?”
Reclamanții au vorbit în instanță și s-a consemnat că referitor la Sandu Camelia, ”aceasta și-a construit un bordei din chirpici pe acest teren fără autorizație de construire și fără înștiințarea sau acordul nostru ca proprietari. Am încercat inițial să încheiem o tranzacție cu pârâta, încheind la data de 20.01.2018 un Proces-verbal să vindem acesteia suprafața de teren, dar nu s-a ținut de cuvânt. (…) Totodată, dat fiind faptul că nu există o dovadă a dreptului de proprietate și că, construcția este fără autorizație, instanța va obliga pârâta Sandu Camelia la ridicarea construcției C1 în suprafață de 32 mp, situată pe terenul arabil intravilan sat Izvoare, comuna Bahna, jud. Neamț (…)”.
Viceprimarul din Bahna acuză
Actualul viceprimar al comunei Bahna, Emil Prisecaru, fost primar : ”Femeia a cumpărat casa la a treia mână. Este al treilea proprietar. Casa a făcut-o altul, căruia i-a ars casa. Acesta a făcut noua casă, a stat cât a stat, apoi a vândut-o lui Sandu Bobi Gheorghe, și care, la rându-i, i-a vândut-o acestei femei. Pe ea nu au lăsat-o să vorbească la judecătorie. Femeia nu poate demola casa, pentru că nu este făcută de ea. Ea a cumpărat-o de la unul fără acte. Acum cel care a vândut casa să-i dea femeii banii înapoi, și cu asta basta. Are hârtie cu asta. Cei doi care au reclamat-o i-au cerut 50 milioane lei vechi că o lasă acolo. Femeia a împrumutat banii, a venit cu banii la primărie, eu eram primar atunci, dar a venit numai mătușa acestui tânăr – Ionuț Schifârneț, iar mătușa lui a spus: Primesc banii, dar nu semnez nimic! Însă femeia, țigancă, țigancă, dar a zis: Dar eu dau banii ca în baltă? Mătușa nu a luat banii și a plecat. Femeia nu a construit casa, a cumpărat-o. Mergeți la acela care a construit-o și care mi-a vândut-o. Să-mi dea banii înapoi și să facă ce vrea cu casa. Cel care a construit-o trebuie să se împace cu partea cealaltă. Femeia are 4 copii, iar eu am plătit 10 milioane lei vechi amendă, pentru că nu i-am demolat clădirea. A fost construită în 2002, când eu nu eram primar. Inspecția în Construcții mi-a dat amenda. În lege se spune că nici o clădire construită fără autorizație nu se poate demola decât după o hotărâre judecătorească. Pe mine m-au amendat, am dat banii, pe țigancă o să o demoleze, dar nu a construit-o ea. Pentru femeia asta nu a avut cine umbla, dar, de regulă, femeia este considerată cumpărător de bună credință, pentru că a cumpărat de la cineva, căruia i-a dat bani. Este hârtie scrisă. Cel care a construit-o a vândut-o lui Sandu Gheorghe, iar acesta a vândut-o ei. Nu a construit ea casa. Acum ar trebui ca justiția să se ducă retur, să se vadă cine a construit casa, să-l cheme față în față cu celălalt care a făcut casa pe terenul care nu-i aparținea. Femeia nu are parale, dar are nevoie de un avocat. Are drept de recurs, cerere pe care o depune tot la judecătorie, iar aceștia o trimit la Tribunalul Neamț. Acum o să mergem să găsim un avocat, pe care o să-l plătesc eu și domnul primar”.
Posibile soluții
Fără îndoială că proprietarii terenului aveau dreptul să ceară ce au cerut. La nivelul strict al legii este de înțeles. Că vor să o scoată acum din casă pe o femeie cu 4 copii, să-i ceară, pe lângă cheltuieli de judecată și bani pentru demolare, este tot dreptul lor, nu știm dacă este și un gest omenesc. La fel de adevărat este că în toată această ecuație ar trebui atrași și cei care au vândut succesiv casa fără acte și, mai ales, cel care a construit fără autorizație, pe terenul altuia și a putut vinde apoi locuința. Primarul de la vremea respectivă, viceprimar acum, Emil Prisecaru a venit și cu o soluție: ”Aceeași suprafață de teren de 1.098 mp să fie cedată de cel care a construit casa de pe terenul altuia, taman din terenul său. Ar fi un gest elegant pentru toată lumea. Dar, pe femeia cumpărător nu a ascultat-o nimeni, pentru că nu a fost lăsată de instanță să vorbească”.
În altă ordine de idei, Judecătoria Roman și-a întregit palmaresul, după ce a condamnat acum câțiva ani pe un amărât care a încercat să fure o pungă de cafea la multe zile de închisoare, cu încadrare strictă în litera legii, cu o sentință care certifică demolarea unei locuințe în care trăia o familie, 4 copii și o mamă, care nu are ca venit decât alocația copiilor. Acordarea cheltuielilor de judecată pentru reclamanți probabil că a luat în calcul venitul pârâtei, cei 200 de lei de alocație pe care-l primește, și care ar însemna să poată plăți în vreo 4 luni. În marea ei grijă, instanța nu a considerat necesar – legea este de partea ei – să cheme pe cineva din administrația locală și să-i întrebe de ce s-a putut construi acolo, dacă au cum să rezolve problema socială apărută și să ia o decizie în consecință. Sau să ceară o anchetă socială care să pună la adăpost, chiar și provizoriu familia. Este adevărat că s-a judecat o speță, în litera legii, dar asta nu înseamnă neapărat dreptate.
„Mesagerul de Neamț” va urmări cazul și va încerca să caute, cu sprijinul autorităților, o soluție.
Constantin NEGRU
