Ducu Bertzi: „Mă bucur că am prieteni în zona Târgu-Neamț”

Fără îndoială, cu Ducu Berțzi poți să discuți nopți întregi despre muzică, oameni, despre dragostea de țară sau, pur și simplu, despre viață. Este mai greu să încropești un dialog înaintea unui concert important, dar și așa, amabil și concentrat, Ducu a avut amabilitatea să răspundă unui interviu blitz pentru cititorii noștri.

Sunt foarte fericit când sunt chemat să cânt la Târgu Neamț

– Domnule Bertzi, cum ați ajuns la Grupul „Song”?

Eram student la București. La Casa Studenților de acolo funcționa Grupul Song condus de regretatul Ioan Luchian Mihalea. Eu atunci cântam în serile de folk, cum s–ar spune secțiunea folk-jazz și mă întâlneam tot timpul în acea perioadă cu el. l-am admirat mult. Iar după un an de zile m-am dus și eu la ei, la Grupul Song. Mi-a prins bine experiența din Grupul Song.

– Dar la Cenaclul Flacăra cum ați ajuns?

Cenaclul „Flacăra” îl știam deja din anul 1976, de când a fost la Baia Mare. Am cântat și eu atunci și pot spune că tot atunci a fost și debutul meu local. Apoi, în 1979 m-am decis să merg la ei, plus că mă și știau foarte mulți de acolo. Și așa am intrat în echipa mare a cenaclului.

– Care a fost prima amintire și care este ultima amintire de la Cenaclul Flacăra?

Prima amintire ar fi debutul meu, foarte important, la Teatrul „Ion Creangă”, într-o mică stagiune. Atunci am cântat într-o seară și Adrian Păunescu a spus să vin și în ultima seară a stagiunii peste zece zile să cânt. Era practic un certificat că sunt adoptat în formula cenaclului. Ultima amintire din păcate este de la Ploiești, când în urma unei ploi torențiale s-a creat panică și tehnic nu s-a mai putut ține lumina stadionului. Oamenii s-au ridicat în picioare și acolo s-a încheiat cenaclul.

– Cum a fost viața și cariera dumneavoastră fără Cenaclul „Flacăra” până în decembrie 1989?

Primul an de după Cenaclul Flacăra a fost destul de greu pentru că au existat multe opreliști. Eram tarați că am fost alături de Păunescu și de cenaclu. Cei care îl urau pe Păunescu, într-un fel sau altul trăgeau și în noi. După care lucrurile s-au liniștit și am început să-mi fac singur cariera, să fac înregistrări cu noi piese și lucrurile au evoluat pozitiv.

– Ce anume vă leagă de zona Târgu Neamț?

Am foarte multe amintiri. Am avut multe concerte aici. Îmi place foarte mult zona aceasta, zona Neamțului. Am și stat aici, am și vizitat mânăstirile. Am fost și la Mânăstirea Sihla, de Sfânta Teodora. Județul Neamț este un județ superb. Sunt foarte fericit când sunt chemat să cânt aici la dumneavoastră. Am avut un concert la Casa Culturii Târgu Neamț și țin minte, când noi ne pregăteam să începem să cântăm a venit prima zăpadă. Și când am ieșit afară după concert era totul alb și ne-am bucurat ca niște copii. Iar doamna director chiar mi-a zis să mai vin iarna să concertez la Târgu Neamț ca să le aduc iarăși prima zăpadă. Dacă voi fi chemat cu siguranță voi veni.

– Cum e să cânți folk la Târgu Neamț?

Este foarte bine. Locația este foarte bine aleasă, Parcul Cetate arată superb. L-am văzut și în timpul zilei curat și frumos. Iar noaptea arată și mai frumos. Organizarea a fost foarte bună și am avut sprijinul primăriei și a casei culturii. Oamenii de aici sunt foarte deschiși. Este un festival bine organizat și felicit organizatorii. Și să dea Dumnezeu să mai fie astfel de festivaluri de ținută. Pentru că este nevoie de ținută, la astfel de festivaluri.

– Ce prietenii ați reușit să legați în zona Târgu Neamț?

Am prieteni mulți. Amintesc familia Dragoș Agapescu din Agapia. Și acum am stat la el. Este a patra oară când vin în acest an la ei. Și mereu stau la el. De asemenea, am prieteni și la Pensiunea Eden, unde am fost în concerte de multe ori. Un loc frumos unde am fost primit foarte bine. Mă bucur că am prieteni în zona Târgu Neamț.

Ciprian Traian STURZU