Prea târziu pentru România, prea târziu pentru Neamț: Nicolae Văcăroiu denunţă şi el jefuirea prin privatizări

O ştire extinsă, consistentă şi de mare impact, publicată joi după-amiază de Agerpres (vezi aici ), abia s-a regăsit, rostogolită discret, pe câteva portaluri şi fluxuri de ştiri. Cam cât să nu se spună că declaraţiile făcute de Nicolae Văcăroiu, la conferinţa internaţională „Curtea de Conturi a României – Digitalizare în audit”, au fost ignorate. Ţinând cont că a deţinut funcţiile de prim-ministru (1992-1996), preşedinte al Senatului (2000-2008), preşedinte al Curţii de Conturi (2008-2017), ba şi preşedinte interimar la prima suspendare a lui Traian Băsescu (2007), e perfect rezonabil să admitem că ştie ce spune. Şi a spus că aproape 70% din privatizări au fost un eşec, noi pierzând şi foarte multă industrie bună. Una dintre cauzele identificate e reprezentată de pierderea de către Curtea de Conturi – prin modificări ale legii în Parlament! – a dreptului de a controla procedurile prin care Fondul Proprietăţii de Stat s-a ocupat de privatizări.

Dramatismul spuselor sale e susţinut de cifre şi mai ales un exemplu concret. A amintit că pentru cele peste 7.500 de societăţi privatizate, cu o valoare de piaţă de peste 350 miliarde USD, Statul a reuşit „performanţa” de-a încasa numai 9 milioane de dolari. Exemplul ales capătă o cu totul altă însemnătate în contextul crizei energetice în plină adâncire. E vorba despre Intreprinderea de Maşini Grele Bucureşti. Evaluată la peste 2 miliarde de dolari în 1994,  societate a fost vândută cu 500.000 de dolari, mai pţin decât valoarea unui container de 40 de picioare cu ţigări de contrabandă de calitate medie. Potrivit sursei citate, Văcăroiu a dezvoltat subiectul: „S-a distrus totul. Tot ce s-a făcut acolo s-a făcut pe licenţe plătite din greu de statul român, cu dotări de excepţie. Licenţa era în primul rând pentru turbinele 500 de MW folosite la Porţile de Fier I şi II şi funcţionează şi acum. Era o licenţă franceză, care a costat extrem de mult. Toată dotarea tehnică a uzinei era făcută cu produse japoneze, mai ales strungurile de mare precizie. 12 milioane de dolari costa numai un singur strung”.

Iar dacă e să zăbovim un pic în zona Energiei, poate se găseşte cineva să dezvolte şi subiectul cu catastrofa de la Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa. Fabrica fondată pe 3 iulie 1771, prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje, e cea mai veche unitate industrială din România şi una dintre cele mai vechi din Europa (amănunte, aici ). Krupp Germania avea să se nască în 1811, Sulzer în 1834, iar Skoda abia în 1851.

Revenind la cel alintat nea Nicu Vodcăroiu, cu de la Mircea Dinescu contribuţie, declaraţiile lui vor răscoli cu siguranţă amintiri cumplite în judeţul Neamţ, cu accent pe ce industrie am avut la Săvineşti şi Roman şi care nu se încadra absolut deloc la fier vechi.

Viorel COSMA