Reformatorul Puie Monta

Când s-a trezit îmbrâncit de proiectul ”România Educată”, aruncat cu încetinitorul dinspre Cotroceni, Sorin Câmpeanu, ministrul Educației și-a și văzut numele cu roșu în istoria învățământului românesc, alături de marele Spiru Haret. Din nefericire pentru el și pentru români, indiferent ce rezultate va avea operațiunea de desant suferită de școala românească cunoscută sub numele de reforma educatului Câmpeanu, ministrul a reușit să-și arate adevărata față – și odată cu ea și cam care este nivelul de profunzime al reformei propuse de el în momentul în care, la inaugurarea unei grădinițe, a rânjitt a râde când a văzut un puzzle unde scria la vedere, mare, Puie Monta. Momentul și puzzle-ul pregătite slugarnic de oamenii primarului de la sectorul 3, unul Negoiță, care a folosit prilejul ca să-i încă o lovitură celui căruia îi făcea pantofii pe vremea când era prim ministru – Victor Viorel Ponta. Care Ponta, om de sistem și el, accepta să fie lingușit, lăudat, periat de fățarnicul personaj pe care a acceptat să-l pună ministru al Educației ”din partea sistemului”.

Ministrul Educației, da, omul care are în grijă educația, cu toate componentele ei, nu s-a indignat, nu a cerut să fie luat mesajul imediat de-acolo, ca să nu vadă presa imbecilitatea, nu, chiar i-a atenționat, zâmbind, pe jurnaliști, ”n-ați văzut ce scrie?”, adică voi nu vă distrați cu noi de un asemenea mesaj decent, la inaugurarea unei unități de învățământ pentru preșcolari, care trebuie familiarizați de mici cu subtilitățile politicii românești, dorind parcă să sublinieze că și presa ar mai trebui să învețe câte ceva când vine vorba despre umor potrivit .

Ce mesaj a transmis ministrul Puie Monta după această vizită inaugurală la o unitate de învățământ?

În primul rând că se poate face politică în școală oficial și nu orice fel de politică, este încurajată politică la nivelul limbajului băieților de cartier. Un director de grădiniță /școală, pregătește un mesaj pe placul șefilor, cei doi nesimțiți – ministrul și primarul – se distrează după care trec mai departe hăhăind a batjocură la adresa celui care i-a promovat și protejat. Nu pățește nimic, ba chiar mesajul lui este apreciat de un primar de București și un ministru reformator. Așa că, liber oficial la politică în școli, dar numai pe placul șefilor.

În al doilea rând, ministrul Puie Monta dă un semnal clar despre ce înseamnă calitatea omului politic din România. Și implicit a calității reformei prezentată ca fiind singura cale de redresare a învățământului românesc. Când tu, ministru, dai semnalul batjocoririi altui politician cu care ai împărțit demnități, afaceri și cine mai știe ce, într-un spațiu destinat educației, cum poți spune că ești exponentul unei reforme profunde, care să scoată din letargie un sistem îmbolnăvit tot de o clasă politică ignorantă, care fuge de lectură și instruire? Reforma este în același timp și omul care o propune, partidul cale-l ține acolo unde l-au proțăpit interesele cui o fi ele, alianța care-și asumă un simulacru de reformă implementată la ordin.

Ce ne propune reformistul Puie Monta așa, doar la prima vedere? Să nu ne mai intereseze notele, că ele rămân, se văd și cine știe în ce cv le găsim mai târziu. Să acceptăm că testele sunt mama învățăturii și că nu contează creativitatea lectura, contează să știi să bifezi niște rubrici. Evident, și predarea trebuie să intre în aceleași reguli, poate cu excepția Istoriei Holocaustului și a Uniunii Europene, unde trebuie înțelese procese, nu doar cifre, care uneori ar putea fi citite înțelese pe dos, în ciuda corectitudinii politice.

Și să nu uităm, dacă tot avem pensii speciale, de ce n-am avea și licee, clase speciale, unde să aibă acces doar cei care merită și au posibilități. Cei care merită și nu au posibilități, ura și ne vedem la următoarea reformă!

Valentin Bălănescu

PS: Așteptâm salutul lui Victor Viorel Ponta către fostul său subordonat: ”Suie Morine!”