HANGU ”Avem mari probleme în privința alimentării cu apă” / interviu cu viceprimarul Ion PÎNTEA

Administrația locală a comunei Hangu, cu toate schimbările la vârf  întâmplate în acest an, continuă investițiile programate și finanțate anterior. Cea mai mare problemă o reprezintă alimentarea cu apă potabilă, în condițiile în care sursele de apă din Culmea Stânișoarei sunt rare și cu debite mici. Se caută cele mai eficiente soluții, una dintre ele fiind captarea apei din lacul Izvoru Muntelui. Numai că liderul actual al comunității, viceprimarul Ioan Pîntea, acum cu atribuții de primar, a declarat că o astfel de investiție  costă foarte mult, la fel și funcționarea sistemului.

– Domnule viceprimar, care sunt elementele cele mai importante ale sistemului investițional local, la acest sfârșit de an?
În primul rând, a fost vorba de modernizarea a două drumuri comunale, 146 și 149, apoi finalizarea lucrărilor la dispensarul uman, situat în zona centrală a satului Hangu. Lucrarea este în fază de recepție. Va urma  finalizarea parcului din zona centrală, inclusiv parcarea. Parcul este spațiul în care se află principalele instituții locale, școală, grădiniță, primărie, dispensar uman, sală de sport și baza sportivă în aer liber. În prezent, se lucrează la blocul ANL, care include 16 unități locative, la care se lucrează intens și nu va mai dura mult până va fi gata. Recepția cred că va fi anul viitor. Au mai fost și anumite lucrări de reparații la Școala Gimnazială Hangu, unde au fost executate lucrări de reabilitare la o clasă. A fost scoasă dușumeaua, a fost montat parchetul, a fost văruită și tot ce se poate face într-un astfel de spațiu. Avem în intenție să prindem, pentru anul următor, o investiție importantă pentru aripa școlii, unde sunt câteva săli de clasă.

– De unde fondurile?

De la bugetul local. Este cam greu, dar trebuie să facem un efort pentru a rezolva și această problemă.

– La școala de la Buhalnița veți investi?

Deocamdată, nu, pentru că prioritatea este școala de la Hangu. La Buhalnița, școala funcționează bine și nu sunt probleme. Din păcate, sunt din ce în ce mai puțini copii. În sat este o grupă de  grădiniță și clasele de primară. Cei de la gimnaziu sunt aduși la centru. Avem două microbuze și sunt destul de vechi. Drumurile acum au fost reparate, dar înainte era dezastru, fie pe DN 15 sau pe alte artere locale neasfaltate. Acum este ceva mai bine. Mașinile existente au circulat în condiții grele și ne-ar trebui un nou microbuz. Cel vechi are vreo 16 ani și abia mai funcționează.

– În privința modernizării drumurilor?

Cele două căi  de care am pomenit sunt deja finalizate, respectiv, DC 146 și DC 149, la care așteptăm recepția. Am mai terminat două drumuri sătești, dar pe care nu le-am recepționat încă: unul la Ruginești și unul lângă Căminul cultural. Și acestea sunt în fază de recepție. Anul acesta o să facem 5 recepții, la dispensarul uman, cele două drumuri, probabil și parcul central, pe care îl vom finaliza. Mai avem un drum de executat la Pensiunea Lostrița, la care acum se lucrează. Anul acesta ne vom apropia de 50% din modernizarea de drumuri, însă trebuie să recunoaștem, modernizarea totală a drumurilor în comuna Hangu este aproape imposibilă, pentru că sunt drumuri în pantă, iar utilajele nu pot lucra pe ele. Mai mult, balastul pe care îl administrăm este cărat de primele ploi. Vom vedea ce se va întâmpla, pentru că ceva trebuie să facem, ca să modernizăm și aceste drumuri. La noi este foarte greu de a realiza un sistem rutier în toate satele. Unde se poate lucra, vom continua activitatea, unde nu, asta este situația. Comuna este așezată într-un spațiu muntos, pe malul stâng al lacului Izvoru Muntelui, cu terenuri accidentate. Important este că drumurile principale sunt modernizate. Nu mai spun de șanțurile de scurgere și tot ceea ce implică astfel de lucrări, cu posibilități rapide de evacuare a apelor pluviale. Acolo unde este panta mare, trebuie găsită soluția ca apa să nu creeze necazuri.

Lucrări la bisericile monument istoric

– Celelalte instituții locale au fost ajutate în acest an?

În primul rând, la Hangu avem o bibliotecă de frunte în județ. Bibliotecara are activități tot timpul cu elevii. Evident, primăria ajută atât cât poate. Mai sunt și celelalte instituții locale care trebuie sprijinite.

– Bisericile?

Acestea au fost alimentate cu lemne de foc din pădurea primăriei, la fel și școlile și dispensarul uman. Biserica de la Buhalnița, monument istoric și arhitectural, este în reabilitare, în baza unui proiect european. Mai este ceva de executat și, probabil, nu peste multă vreme vor fi recepționate și aceste lucrări.

– În bisericile monument nu se poate bate un cui fără proiect aprobat de instituțiile abilitate.

Așa este. La Buhalnița este un așezământ foarte frumos, la care oamenii locului țin foarte mult. O altă biserică a avut parte de lucrări de conservare și mă refer la cea de la Chirițeni, care a fost mutată după zăgăzuirea apelor Bistriței, fiind mutată de la Hangu și dusă la Chirițeni. Această biserică a fost situată chiar lângă binecunoscuta biserică din beton armat, ridicată după 1950, dar distrusă în scurt timp din ordinul sistemului comunist condus de  Gheorghe Gheorghiu Dej. Și aceasta este monument istoric.

– Comuna dvs. a avut, acum mai bine de un secol, dar și după 1945, o activitate culturală de excepție.

În afară de doamna bibliotecar, prea puțini sunt cei care se mai ocupă de actul cultural. Aici funcționa înainte de primul război mondial o asociație culturală, apoi a funcționat și celebrul cor de la Hangu, binecunoscut în toată țara, condus de înv. Teoctist Galinescu. Mai mult, căminele culturale de la Hangu și Buhalnița sunt proaspăt modernizate și arată foarte bine. Doar copiii la școală ce mai activează în domeniul cultural.

– Câți copiii aveți în sistemul educațional local?

Aproape 300 de copii. Depopularea satelor continuă, iar tineretul, fără perspectivă în zonă, pleacă să-și găsească un rost, fie în marile orașe sau în străinătate. Reducerea numărului populației, cel puțin la Hangu, este un fenomen greu de stăpânit.

Turismul, singura șansă

– Ca activitate economică, ce  s-ar putea dezvolta în această comună?

Singura șansă este turismul și sperăm, cu ajutorul reabilitării DN15, să se revigoreze un pic turismul. Avem două golfuri unde s-ar putea dezvolta anumite spații de cazare, pe malul lacului,  dar și în celelalte zone. Este greu și pentru investitori, dar trebuie să facem ceva și să atragem turiștii. La ora actuală este singura posibilitate de dezvoltare economică. Exploatarea lemnului este în continuă scădere, iar alte activități nu sunt. La noi ar putea fi un turism de tranzit, dar s-ar putea investi și mici locuri de agrement pe luciul de apă. Mai mult, chiar soția mea a venit cu o idee, ca acolo, în vechiul punct Gura Hangului, unde a fost biserica dinamitată să construim chiar și o cruce, care să lumineze noaptea. În zidurile fostei biserici au fost introduse șine de cale ferată de la Căile Ferate Forestiere din comună. Artificierii s-au chinuit o săptămână să o dea jos.

 – În cei doi ani de mandat, ca viceprimar, ce va urma?

Asta, dacă nu vor fi cumva și alegeri locale. Indiferent ce va fi, voi rămâne, probabil, viceprimar în comună și tot voi fi ancorat în ceea ce se va face în cei doi ani. În primul rând, trebuie să rezolvăm problema cu alimentarea cu apă potabilă. Avem mari probleme în comunitate, în privința alimentării cu apă, din cauza surselor reduse. Din păcate, sunt izvoare de suprafață, dar care nu asigură necesarul de apă. Când este secetă, este mare necaz.

– Apa din lac poate fi folosită?

Apa poate fi captată, dar investiția este costisitoare. Este nevoie de o infrastructură puternică, este nevoie de filtrarea apei, de tratare și multe altele. Pompele sunt scumpe, iar acestea consumă foarte multă energie, care costă mult. Am contactat un proiectant, am studiat problema. Investiția este costisitoare, dar nu este imposibil de realizat. Se poate face, dar costurile de funcționare  sunt foarte mari. Deocamdată, ce avem trebuie întreținut foarte bine, iar dacă mai găsim surse de apă să le captăm. Am găsit izvoare și surse în fondul forestier și sper să găsim înțelegere la organele silvice, ca să putem capta apa. Silvicultorii au treabă cu pădurea, nu cu apa. Numai că și izvorul respectiv trebuie protejat. (Rep.)