În sala de festivităţi a Colegiului Naţional „Petru Rareş”, la zi aniversară pentru această prestigioasă instituţie de învăţământ, invitaţii la conferinţa iniţiată de catedra de istorie şi Asociaţia Profesorilor de Istorie din Judeţul Neamţ au fost doi foşti „rareşişti”, unul născut în 1940, promoţia 1957 – Ioan Scurtu – şi celălalt născut la 1971, promoţia 1989 – Lucreţiu Bîrliba. Amândoi istorici, specialişti în epoci diferite: contemporană şi, respectiv, istorie veche. Temele au fost concentrate asupra zilelor naţionale ale României şi în special asupra zilei de 1 decembrie 1918 şi romanizarea, pornind de la teoriile imigraţioniste şi combaterea lor pe baze ştiinţifice.
Am reţinut din spusele eminentului istoric născut pe 27 noiembrie 1940, Ioan Scurtu, acţiunile din cadrul războiului de întregire naţională ale unei clase politice cu simţ istoric, patrioţi în adevăratul sens al cuvântului, care, în ciuda cererii regelui României, prusac la origine, a ales să nu lupte alături de Austro-Ungaria. „Un război nu se poate duce împotriva conştiinţei naţionale”, spusese Ionel Brătianu. Moartea regelui Carol I a făcut ca un personaj important al politicii româneşti să iasă onorabil de pe scena istoriei.
Profesorul ieşean, decan al facultăţii de istorie, originar şi el din Neamţ, a prezentat mărturiile istoriografiei româneşti care arată netemeinicia teoriilor imigraţioniste, punctând cu descoperirile proprii din Dobrogea.
Doamna profesor Dorina Drexler a prezentat succint volumul de memorii a domnului profesor Scurtu, insistând pe momentele de început ale elevului Scurtu la Şcoala Medie de lângă turnul ştefanian. Doamna inspector Elena Preda a anunţat desfăşurarea Olimpiadei de Istorie, Faza Naţională, la Piatra-Neamţ, şi, de asemenea, alte câteva proiecte ambiţioase.
Fost elev al domnului profesor Scurtu, sprijinit de domnia sa în timpul studiilor masterale şi doctorale, am fost onorat să mă alătur corului profesorilor de istorie şi al elevilor „rareşişti” care au intonat un cald „La mulţi ani!”. Să fiţi sănătos, domnule profesor, mulţumesc pentru sprijin şi mulţumim pentru lecţiile de istorie care ni le oferiţi de atâţia ani. Emoţionat, domnia sa, a urat celor prezenţi să se bucure şi ei de astfel de manifestări precum a domniei sale la 82 de ani.
Daniel Dieaconu
