Realități și culise la Spitalul Județean Neamț (V). Despre UPU cu dr. Brîndușa Elena Pavlidis, medic șef UPU

“Mesagerul de Neamț” își propune să prezinte săptămânal câte o secție a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț. Demersul vine în ideea în care considerăm că este momentul unei apropieri între cei care produc actul medical și beneficiari. Se vorbește foarte mult despre spital, dar de multe ori doar la nivelul instituției sau al Consiliului Județean. De aceea vrem, în măsura în care există deschidere, un dialog cu șefii de secție, cei care gestionează direct activitatea medicală.

UPU este una din secțiile greu încercate în pandemie, dacă ne gândim că aici a izbucnit primul focar de coronavirus și cadrele medicale au fost infectate. De reluarea normală a activității în spital depinde și de cât de bine și-a revenit UPU. Am stat de vorbă cu dr. Brîndușa Elena Pavlidis, șefa UPU Piatra-Neamț și SMURD Neamț, despre ce se întâmplă în secție și în multe moment se simțea multă amărăciune față de situații trecute sau prezente.

Mai puțini bani decât într-un an de pandemie

Reluarea activității normale la UPU, raportat la perioada pandemiei, a însemnat și reăntoarcea la probleme vechi. De exemplu, dacă ne referim doar la medicamente și material sanitare, ce putem observa?

–Faptul că nu mai trebuia să folosim echipamentele de protecție a fost o mare ușurare, pentru mine, ca medic șef de secție, pentru că am putut folosi banii, erau și scumpe!!!, la medicamente. Bugetul dat de minister a fost mic, anul acesta și avem probleme, pe final de an. Am primit mai puțini bani decât într-un an de pandemie.

De când mai exact nu aveți bani?

–Din octombrie. Am făcut solicitări la minister pentru suplimentare… Și acum aștept banii.

Și ce puteți face, cu lipsuri esențiale?

–Chiar și un simplu consult înseamnă resurse consumate, nu-i putem trimite acasă până nu consultăm orice pacient. După stabilirea gradului de urgență, omul ne spune că are și aia, și aia, bolile sunt legate între ele și-atunci apare nevoia unei investigații și de-aici cheltuieli. Vin și pentru un simplu consult, în policlinică trebuie să se programeze și durează!

Medicamente mai avem ceva de la ultima achiziție, din septembrie, câte un pic din fiecare, lipsesc unele pilule fiindcă nu au nici furnizorii, fosfobion, de pildă. Dar stocurile n-ajung până la sfârșitul anului. Și la materiale sanitare mai sunt probleme, n-am avut fire de sutură, feșe gipsate. Vorbesc de situația în care eu, ca șefă a SMURD Neamț, trebuie să asigur și medicamente și materiale sanitare la tot ce înseamnă echipaje de prim ajutor, descarcerare, unitățile de Terapie Intensivă Mobilă și Autospecialele Transport Personal și Victime Multiple, acele APTVM-uri de la ISU. Plus asigurările CASCO la aceste autospeciale tot în grija mea sunt și-s destul de scumpe! Tot din buget trebuie să asigur și reparațiile echipamentelor medicale și, practic aici am mai cerut îngăduință, ca să putem achiziționa medicamente și materiale necesare, dar am achitat ulterior.

Extinderea UPU. proiect înlocuit de renovare și igienizare

Extinderea UPU – o problemă veche, de care știu toți miniștrii ultimilor ani – mai are vreo șansă? Văd că aveți aici, în sfârșit, un spațiu separat pentru cadrele medicale.

–Da, fiindcă în UPU vin la consultații mulți medici din spital și în Urgență chiar nu era loc. Avem tot 26 de paturi pentru pacienți, doar că le-am reamenajat.

Ce să spun, extinderea UPU a picat. Au fost vreo 5 proiecte, au tot venit diverși arhitecți, chiar și în timpul pandemiei, am discutat cu ei eu și cu asistența șefă Gabi Chitoșca, dar… atât. Acum, în toamnă ni s-a spus că acest proiect nu se mai face. În schimb, se pare că vom beneficia de renovare și igienizare. Nu știu când, trebuie să fie gata până la sfârșitul anului, din ce am înțeles.

În ideea că va începe, măcar, pe final de an, cum se va desfășura activitatea?

–N-avem cum, decât să ne restrângem în jumătate de spațiu, să se lucreze în cealaltă jumătate. Sperăm să se găsească și constructorii, înțeleg că este o mare problemă.

”Simt că fac ceea ce trebuie!”

Aveți 15 ani în UPU, anul trecut n-ați vrut să vă înscrieți la concursul de medic șef și totuși în august v-ați răzgândit, de ce?

-Inițial i-am lăsat pe alți colegi, dar n-a dorit nimeni atunci, așa că m-am decis în vară. Pe de o parte, simt că fac ceea ce trebuie, pe de altă parte sunt aceste nemulțumiri care m-au făcut să dau înapoi inițial. Totuși, mă bucur că am reușit să fim un colectiv cu 15 medici, de la 11 câți am fost mulți ani. Am mai angajat trei medici, pe dr. Marius Gabriel Strugaru-Ralea încă din pandemie și anul acesta doctorițele Daniela Țurcanu și Maria Petrea. Ele au lucrat aici din pandemie, i-am cerut doamnei dr. Diana Cimpoeșu (n.n. – șefa SMURD Nord-Est) să mă ajute, că la un moment dat mai eram doar eu cu dr. Gabriel Popescu și cu dr. Adrian Grigoriu care între timp a plecat la Roman, restul erau cu Covid sau în carantină. Și fiindcă la amândouă le-a plăcut aici, au rămas. Doar Maria este nemțeancă, din Borca, Daniela este moldoveancă și locuiește cu familia ei la Iași. Dar ca să acopăr UPU și SMURD ar mai trebui 4 medici, să pot asigura 4 oameni pe tură, un șef de tură. Abia am doi pe tură, de regulă. Tot în structura UPU avem și medicina dentară de urgență, asigurată de doctorițele Raluca Aluchi și Alina Marinela Pinău. Avem 47 de asistenți medicali, ne-ar mai trebui 10 ca să am 12 asistenți pe tură, față de 8. Personal auxiliar avem 57 de infirmiere, îngrijitoare, brancardier, registratori și un asistent social.

După lege, trebuie și un administrator, ca să nu mai fac eu tot.

Cum stați cu aparatura?

–Acum stăm bine. Ne-a mai dat DSU în pandemie ventilatoare, ca împrumut, noi avem doar două. Am mai primit monitoare de funcții vitale, avem 15. Ne-ar trebui electrocardiografe, că s-au mai stricat, măcar un ecograf nou, că pe ăsta vechi îl tot reparăm, un aparat de radiologie portabil în ideea că se extindea secția, niște tărgi – un fel de paturi mobile.

Cu medicii din secții cum se colaborează? Era un protocol, adoptat după cazul Sechel, cu timpii de răspuns, mai există, se respectă?

–Da, există. Medicii specialiști trebuie să ajungă când sunt chemați în UPU în 15 minute la cazurile critice și în maxim o oră la celelalte cazuri. Așa scrie și-n legea noastră de organizare și funcționare. Cei mai mulți medici îl respectă. Sunt și câțiva care colaborează mai greu, probabil încă nu conștientizează că secția noastră ajută mult spitalul, mare parte din prezentări sunt internați în secții. Chiar dacă printre pacienții internați sunt și cazuri sociale, oameni ai nimănui, oameni în vârstă, dar și pe ei trebuie să-i trateze cineva. În ultimul an au venit destul de mulți medici tineri în spital și se simte deja o schimbare de mentalitate.

Cred că redeschiderea spitalului după pandemie s-a produs efectiv acum, la început de noiembrie, când s-a reluat accesul principal pe la UPU.

-Într-adevăr, a scăzut numărul de suspecți și pozitivi Covid, dar a crescut numărul de prezentări și s-a ajuns la situația din 2019.

Și mulți dintre ei sunt și foarte gravi?

-Da! Foarte gravi. Vin foarte mulți pacienți cu tumori nediagnosticate, mulți cardiaci, mulți pulmonari – unii cu afecțiune veche, alții cu sechele Covid. N-au venit la spital în pandemie, nu și-au mai făcut investigații și acum ajung la noi în stare foarte, foarte gravă.

Telefonul negru

Cum au rezistat oamenii din UPU în cei doi ani de pandemie?

-Cum au rezistat? Suntem o echipă și ne susținem unii pe ceilalți, ne ajutăm. Oamenii mei sunt sufletiști, complet dedicați muncii pe care o fac. Fiecare pe rând a avut momentele lui de cădere. Dar faptul că ne vedeau pe noi, ceilalți muncind lângă ei, a ajutat. A fost un ritm infernal, cu moartea alături la orice pas. Am avut și un coleg care a murit, domnul asistent Gheorghe Leca. În schimb, am avut infirmiere, asistenți și brancardieri care ne-au venit în ajutor din alte secții, în primă fază, apoi au rămas la noi, în UPU, îi avem în echipă și acum.

A fost greu pentru toată lumea… deși oamenii ne făceau criminali, că dăm oxigen prea mult și de asta oamenii mor… Parcă a fost un vis urât, să văd atâția oameni care se sting fără să-i putem ajuta… O singură dată am mai trăit așa ceva: eram în primul an de rezidențiat, eram în ATI și acolo erau 3 pacienți tineri, operați de neoplasm esofagian, au stat vreo două luni internați în ATI, o zi erau spre bine, apoi cădeau câteva zile și tot așa, până când s-au stins pe rând și eu am rămas cu neputința. Probabil de asta am ales medicina de urgență, ca să lupt pentru viața oamenilor.

În fine, nu știu cum de am trecut peste, ajunsesem să tresar ori de câte ori suna telefonul negru.

Telefonul negru?

-Este telefonul la care primim apeluri de maximă urgență!

Acum cât mai așteaptă pacientul în UPU? Oamenii încă se plâng.

–În medie 3 ore și jumătate, ca înainte de pandemie. Maxim o oră până sunt consultați și apoi în funcție de investigații.

Și încă sunt nemulțumiți, mai ales de comportamentul unor cadre.

-Se mai întâmplă probabil, oamenii au zile și zile, pe de altă parte nici pacienții nu sunt înțelegători. Noi trebuie să dăm cea mai mare atenție celui care este cel mai grav.

Câți din pacienții care ajung în UPU sunt și internați?

-Cred că undeva spre 30%!

Echipa medicală UPU Piatra-Neamț:

-dr. Brîndușa Elena Pavlidis, medic șef secție

-dr. Cristinel Păsălău, medic primar

-dr. Iliana Nicorescu, medic primar

-dr. Mihaela Petrea, medic primar

-dr. Andrei Dascălu-Brăduleț, medic primar

-dr. Gabriela Ciubucă (fostă Bercea), medic specialist și director medical

-dr. Maria Ina Dascălu-Brăduleț, medic specialist

-dr. Romică Teodorescu, medic primar

-dr. Ecaterina Daniela Gontariu, medic specialist