Ședințele pe comisii ale Consiliului Județean sunt publice? Dacă da, de ce nu se respectă legea?

În Neamț, în țara lui Arsene, consilierul județean pare să fie un nimeni care trebuie doar să execute ordinele. Cei care crâcnesc sunt jigniți, puși la punct și ridiculizați de un personaj care a uitat ”că cum” se exprima în vremurile de început ale activității publice. Opoziția, neunită și atent divizată, se mulțumea până de curând cu proteste făcute doar de ochii publicului și nu a făcut decât să adâncească prăpastia care desparte o administrație normală de o mini dictatură personală sau de grup.

Chiar și acum, să te complaci și să accepți dezbateri pe WhatsApp în ședințele de comisii înseamnă să accepți un dictat al cuiva care se ascunde de lege. Să accepți să dezbați un buget, o rectificare, un proiect de milioane de dolari în felul acesta înseamnă să abdici de la ceea ce ai jurat să faci și să accepți, cu resemnare sau bucurie, postura de sclav.

N-am văzut nici un consilier care să ceară în contencios ca un proiect votat în felul acesta, fără ca ședința pe comisii să fie publică, ca el să fie anulat. Semn că postura de complice tăcut este acceptată de o majoritate covârșitoare dintre ei.

Ce spune legea?

Legea spune că, de regulă, ședințele sunt publice. Excepția o reprezintă acele proiecte care țin de apărarea chestiuni de apărare, logistică strategică, nu toate proiectele, așa cum se întâmplă în Neamț de o bună perioadă de timp.

Demersurile unor consilieri locali – în ordine Laurențiu Crețu, Maria Apostol, grupul consilierilor PNL – ca ședințele de consiliu județean să nu se mai desfășoare online au fost stopate pe motiv că legea permite. Dar legea nu pare să permită ca în vremuri normale – nu de pandemie inventată sau nu – ședințele pe comisii să fie aruncate pe grupuri închise de WhatsApp, pentru că ele în acest fel își pierd caracterul public. Ceea ce ar trebui să ducă într-o societate normală la anularea de drept a respectivelor hotărâri, chiar dacă majoritatea consilierilor au acceptat ca ședințele pe comisii să se desfășoare în felul acesta.

Cine trebuie să aplice legea?

Aici lucrurile sunt destul de clare. Există posibilitatea unei plângeri prealabile, care prevede că ”Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.” Altfel spus, un consilier sau oricine se consideră nedreptățit poate cere Consiliului Județean să revadă hotărârea.

Există și varianta directă ”În cazul În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă”.

Deci, dacă Prefectul sau Avocatul Poporului sau chiar Ministerul Public se sesizează direct și introduc acțiune, lucrurile se simplifică radical și ar fi mult mai rapid deznodământul.

De ce nu intervin? Este o altă poveste, poate pentru că nu au sesizat, nu au fost sesizați sau n-au interes. În definitiv, suntem conduși de o mare și unică coaliție.

De ce o ședință pe WhatsApp își pierde caracterul public

Pentru a putea dezbate un proiect consilierii au nevoie să poată discuta și pentru asta formează un grup. Prin natura sa, el este închis, pentru a intra în el trebuie să facă cineva această operațiune. Nu poți introduce în grup toată populația județului, fie si pentru simplul motiv că nu toți folosesc respectiva aplicație. Pe cale de consecință, o ședință pe Whatsapp nu poate fi considerată publică în nici un fel de variantă.

Care sunt argumentele să fie ea și legală?

Valentin Bălănescu