Pe 23 decembrie, calendarul popular ne anunță ajunul Ajunului. Acum se deschide un ciclu de trei zile de sărbătoare, între 23 și 25 decembrie. Amintim de colindele pițărăilor, la care se adaugă cele privitoare la sănătatea și sporul casei în anul ce vine. După miezul nopții se servea Masa de Ajun, masă oferită de obicei de pomană pentru sufletele morților. Se serveau alimente de post, precum grâu fiert, turtă, pâine, fasole scăzută, prune fierte, vin pentru ospătarea spiritelor morților. În seara de 23 spre 24 decembrie, după miezul nopții și până la ziuă, se obișnuia să meargă cetele de copii cu colinda, Moș-Ajunul, bună-dimineața la Moș-Ajun, Neațaluș.

Credințe străvechi de Crăciun

Mai mult de un mileniu creștinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun, în imediata apropiere a solstițiului de iarnă. La Roma, până în secolul al XIII-lea, în Franța, până în anul 1564, în Rusia, până în vremea țarului Petru cel Mare, în Țările Române, până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Colacul de Crăciun era și este un simbol des întâlnit în lumea satelor și orașelor. Înainte vreme se făcea un colac deosebit, colacul plugarilor, care se ținea pe masă de la Crăciun până la Anul Nou, uneori până la Bobotează, când era împărțit la cei ai casei și la vite, „ca să fie ferite de boli“. Pe alocuri, rostul acestui colac era de vindecare și alungare a duhurilor rele.

Gromovnic de Ajunul Crăciunului

Spre Ajunul Crăciunului se considera că este bine ca țăranii să se gândească la păpușoi, ca să-i viseze peste noapte. Cum îi vor visa, așa vor fi păpușoii peste an, spuneau bătrânii de altădată. În seara din ajunul Crăciunului se făcea calendarul de pâine: se ungea un cuțit mare cu suc de ceapă, se freca cu ceapă, apoi întreg tăișul cuțitului se băga într-o pâine și îl lăsa așa cam 3-4 ceasuri, apoi se scotea și se cerceta ce culoare a căpătat. Dacă o față a cuțitului era mai mult roșie, atunci în vară va fi mult grâu și peste tot spicoase. Iar dacă va fi de culoare vânătă-negrie, va fi fân mult, iar dacă va fi albastră-gălbuie, va fi mălai sau cucuruz mult. În unele locuri, calendarul de ceapă se făcea în seara din ajunul Crăciunului și îl explica astfel. Precum se arată în calendar, așa vor fi zilele dintre Crăciun și Bobotează, și cum vor fi zilele acestea, așa vor fi și lunile anului. Pe lângă calendarul de ceapă, care proorocea mersul vremii pe anul întreg, în unele ținuturi se făcea și un calendar special, pentru lunile de vară, ca să afle de va bate grindina sau nu. Dacă vreo foaie de ceapă era găsită murată, se spunea că în acea lună va bate gheața.

Obiceiul colindului

În seara Moș Ajunului, toți copiii cereau să li se facă opinci, să li se dea obiele și haine noi. Își pregăteau fiecare ciomege de alun, pe care le despuiau de coajă, le înfășurau cu tei, în formă de spirală, le udau și le puneau la fum spre a ieși pestrițe. Și așa gătiți, cu trăiști după gât, cu ciomege în mână, bine încălțați și bine îmbrăcați, cum începea să se însereze, plecau cârduri, de se strângeau la marginea satului, la o cârciumă sau la vreun om mai al lui Dumnezeu, unde stăteau până la miezul nopții, când începe cântatul cocoșului. Aici adunați, făceau focuri, se încălzeau, alții cântau cu fluiere, cu cimpoi ori cu vioara, alții făceau hore și jucau, alții spuneau basme și alte povești, ca să le treacă mai iute vremea. Cum auzeau cântatul cocoșilor, cel mai în vârstă din colindători, care se numește vătaf, și de care asculta ca de un șef toată ceata colindătorilor, dădea ordin de se strângau toți ciopor în curtea gazdei și începeau a cânta colindele.

Tradiții și obiceiuri de Anul Nou

Dacă în alte colţuri ale ţării, Anul Nou este „fratele mai mic al lui Crăciun”, moldovenii îl socotesc „cea mai aleasă, mai aşteptată şi mai de vază sărbătoare”. Ajunul Anului Nou este de puţină vreme recunoscut drept Revelion, adică acea petrecere familială cu abundență de mâncăruri şi băutură, cu zgomote, veselie şi spectacole urmărite la televizor. Mai mult, în ţinuturile moldave, acesta este concurat chiar şi astăzi de ample desfăşurări festive la care, cu mic cu mare, participă toată suflarea satului. Fiindcă este un moment de trecere spre noul an, se credea că lasă oamenilor posibilitatea de a întrezări pentru câteva clipe splendorile lumii cereşti. Anul Nou trebuie să fie aşteptat şi întâmpinat aşa cum se cuvine!

Purtatul măștilor de Anul Nou

Tradiția mascaților de Anul Nou este aproape pierdută ca semnificații. Măştile întruchipează Beţia şi Minciuna, Sărăcia şi Adulterul, Lăcomia şi Lenea, Zgârcenia, Invidia, Prefăcătoria şi Prostia prin caricaturizarea unor persoane. Zdrenţele cu care se îmbracă bărbații se combină cu podoabele stridente, obrăzarele hidoase și semnifică micimea sufletească, aluziile create de simboluri expun viciile, obiectele cele mai banale capătă o valoare metaforică. Toți și toate cele prea puțin bune sunt caricaturizate: instituţiile, mai-marii lumii, și mai ales cei care, de-a lungul anului, au stârnit antipatii şi revolte abia stăpânite. Aşa se face că nu lipsesc travestiurile satirice precum: Omul ordinii înarmat până în dinţi, Judecătorul corupt, Vânătorul-braconier, Politicianul demagog, Medicul ahtiat după ciubucuri, Comerciantul necinstit, Domnişoarele apetisante şi mulţi alţii. Alături de aceştia se arată măştile purtătoare de noroc: fierarii şi potcovarii, căldărăresele şi ghicitoarele în ghioc, înveşmântate în straie ţipătoare, coşarii şi zodierii, însă cu toţii mânjiţi cu funingine. Este evident că prezenţa negrului în această beţie de culori şi podoabe nu are semnificaţiile curente, ci pe cele magice, aproape uitate azi. Să ne amintim de Nicolae Popa, creatorul muzeului din Târpești, care îi poartă numele, cunoscut ca meşter popular, artist, colecţionar de excepție, scriitor. El a învăţat de mic copil să facă măşti de Anul Nou, iar mai târziu, să sculpteze în piatră (gresie) şi lemn, să cioplească chipuri de oameni, cu înfăţişări originale.

Obiceiul jocului Caprei de Anul Nou

În Moldova, alaiul Caprei era și este primit cu veselie mai ales la casele cu fete mari. Se credea că aduce veselie şi noroc, dar mai ales fertilitate. Spre deosebire de întruchipările Caprei din alte zone, care inspiră teamă, Capra moldoveană este vioaie şi unduioasă, jucăuşă şi pusă pe mici glume. Spre sfârşitul jocului, obosită, Capra se preface că moare, dar mângâiată de însoţitorul ei şi răsplătită cu dulciuri de către gazdă, se ridică și joacă și mai energic decât a făcut-o la început.

Obiceiul Ursului de Anul Nou

Odinioară, nu demult, urşii purtaţi prin gospodăriile ţăranilor de Anul Nou erau vii, crescuţi în şfichiuiri de bice şi pe scăpărări de jeratec ca să înveţe dansul iute, moldovenesc. Din bătrâni se spune că jocul Ursului aduce noroc, fereşte casa de rele, de sperietură, de urât şi de alte farmece şi făcături. Pentru a vă bucura de aceste tradiții aproape pierdute, puteți participa, ca în fiecare an pe 2 ianuarie, în centrul orașului Târgu Neamț, la un festival de datini și obiceiuri cu tradiție în zona Moldovei. Participanții intră în lumea magică a tradițiilor de altădată, ascultând cântece de colind, privind la uratul cu pluguşorul, speriindu-se de jocurile cu măşti, fiind asaltați de Capră, Urs, Arnăuţi, jucând dansul căiuţilor şi vizionând teatrul haiducesc.