Neverosimil aproape, Teatrul Tineretului publicat ieri câteva rânduri în memoria uneia dintre vedetele pur-sânge ale trupei în anii săi de glorie. Vestea plecării la Cer a lui Mihai Cafrița, care dispăruse de mulți din viața publică, a stârnit un puternic fior de emoție în rândul celor ce erau cândva dependenți de TT.
Pe contul de rețea socială al instituției se amintește că Mihai Cafrița s-a născut la Bacău în 1949, fără a preciza însă și data (27 august). Mai scrie că a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Moni Ghelerter, în 1973, după care a luat repartiție la Teatrul de Nord din Satu Mare. La TT ajunge un an mai târziu și debutează în rolul lui Stanley (dublă distribuție cu Traian Pîrlog), în spectacolul „Zigger-Zagger”, de Peter Terson, în regia lui Cornel Todea. A fost un spectacol cu adevărat fabulous în acele vremuri, cu o scenografie semnată de Doina Levintza și mișcare scenică îndrumată de Cornel Patrichi. Două amănunte esențiale care au scăpat scribilor de la teatru. Așa cum le-a scăpat și că Mihai Cafrița e absolvent al Liceului „Petru Rareș” (1968), familia sa mutându-se la Piatra-Neamț de când viitoarea vedetă era copil mic.
Dintre rolurile jucate pe scena TT, sunt amintite următoarele:
„Trepte“ (spectacol experimental de poezie populară – n.a.), regizor-coregraf Constantin Anghel (1974); Ondrej – „Mai înainte de a cînta cocoşul“ de Ivan Bukovcan, regia Eduard Covali (1975); Dr. Ford – „Dosarul Andersonville“ de Saul Levitt, regia Emil Mandric (1975); Bradul – „Tinereţe fără bătrîneţe“ de Eduard Covali, regia Cătălina Buzoianu (1975); Florindo – „Slugă la doi stăpîni“ de Carlo Goldoni, regia Iulian Vișa (1976); Driscol / Mickey – „Băiatul de aur“ de Clifford Odets, regia Eduard Covali (1976); Seuthes – „Muntele“ de D. R. Popescu, regia Emil Mandric (1977); Fenton – „Nevestele vesele din Windsor“ de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu (1978); Manole – „Somnoroasa aventură“ de Teodor Mazilu, regia Nicolae Scarlat (1978); Marcu Cercel – „Mihai Viteazul“ de Emil Mândric și Paul Findrihan (1979) Răducu – „Cuibul” de Tudor Popescu, regia Valeriu Paraschiv (1979); Rochefort – „Cei trei muschetari“, regia Pierre Jean Valentin (1979), Richard / Michel – „Joc dublu“ de Robert Thomas, regia Eduard Covali (1981), Dragonul – „Dragonul” de Evgheni Svarţ, regia Victor Ioan Frunză (1981), Laurențiu – „Beția Sfântă” de Paul Everac, regia Mihai Manolescu (1981), Dorante / Muftiul – „Burghezul gentilom”, de Molière, regia Iulia Ursulescu (1982), Oglinda – „Anotimpuri teatrale”, text și regie Eduard Covali (1982), Lazarus – „Pragul Albastru”, de Ion D. Sîrbu, regia Mircea Cornișteanu (1983).
Mihai Cafrița, un bărbat bine și chipeș, a jucat și în filme, iar pe scenă a rămas fidel din 1985 Teatrului „Lucia Sturza- Bulandra” din Bucureşti. Din 1993, așa cum frumos amintea Centrul pentru cultură și arte „Carmen Saeculare”, în 2020, a frecventat cursurile Facultății de teologie. După absolvire, s-a călugărit și s-a retras la Mănăstirea Căldăruşani din judetul Ilfov. A revenit apoi în spectacole radiofonice, precum „Iisus Nazarineanul” (2004), „Prinţul lumii verzi” (2005) sau „Sfântul Ioan Gură de Aur – Ziditorul de suflete” (2010). În ultimii ani, pur și simplu nu se mai știa nimic de el.
Trecând în revistă rolurile interpretate pe scena TT până în 1983, unul rămâne definitoriu, anume Petruchio din „Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare, în regia marelui Iulian Vișa. Tocmai acest rol lipsește din selecția prezentată de teatru. Interpretarea a fost una unică, la fel ca și a Virginiei Rogin în Catarina.
Drum lin printre stele, Petruchio!
