Lidia Richter, directorul Bibliotecii orășenești „Ion Creangă” din Târgu Neamț este o apariție destul de discretă în spațiul public, cu excepția evenimentelor culturale organizate de dânsa sau de alte entități. Absolventă a Institutului Politehnic Iași, specializarea inginer electronist, în 1985 ajunge inginer la Fabrica de Țevi din Roman, iar apoi, prin transfer, va lucra la Fabrica Volvatir Târgu Neamț. Din 1987 până în 1992 a fost profesor-inginer la Liceul „Ștefan cel Mare”, apoi profesor la Şcoala Nr. 2 și la Şcoala Oglinzi (Răucești). La Biblioteca orășenească a ajuns prin concurs pe postul de bibliotecar în 1995, iar din 2004 este și directorul acestei instituții.

**********

– Cum e să vii zilnic la serviciu și să trăiești între cărți?

De 27 de ani vin zilnic la serviciu și îmi petrec ziua printre o multitudine de cărți. A fi bibliotecar înseamnă cunoaștere, maturitate temperamentală, echilibru, perseverență, cultură, informație, pregătire, răbdare, amabilitate, spirit critic, simț analitic, creativitate, rigoare, curiozitate intelectuală. Între cărți, cu timpul, îți dezvolți aceste calități. Bibliotecarul nu este un simplu angajat care difuzează o carte sau o informație. El este un vector cultural-educațional. El face cultură la locul de muncă. Fiecare carte recomandată sau împrumutată unui utilizator este un act de cultură. Mânuind zilnic cărți sau documente scrise vrând-nevrând citești, citești, citești.

“Cei mai mulți sunt elevi și studenți, iar apoi urmează pensionarii”

– Ne puteți spune ce patrimoniu deține biblioteca la momentul de față, în ce privește numărul de cărți? Și de unde vă mai aprovizionați cu cărți?

Biblioteca are în patrimoniu peste 71.000 de volume carte, din toate domeniile, de aici și caracterul enciclopedic al bibliotecii. Achiziția de carte se face, în limita bugetului alocat de primărie, prin contract cu centre de distribuție carte. În afară de cărțile achiziționate prin buget mai sunt și alte surse: donații de la edituri, donații de autor, donații de la diverși cetățeni, transfer de la Biblioteca Județeană “G.T Kirileanu” Piatra Neamț sau alte biblioteci.

– Mai citește lumea cărți, doamnă director? Mai vine lumea să împrumute cărți? Aveți vreo statistică?

Și da și nu. Da, pentru că sunt oameni care pe parcursul vieții nu au avut timp necesar pentru lectură și vin acum. Da, pentru că sunt noi generații care trebuie să citească. Și nu, pentru că unele categorii spun că nu au timp să citească și că mai bine văd filmul în loc să citească cartea, ori li se pare prea greu să citească ori nu le plac cărțile care se publică. Sau nu știu care este rostul cititului. Dar există categorii de persoane care vin să împrumute cărți de la noi. În statisticile noastre sunt cuprinși la finalul anului 2022, 3.112 utilizatori  activi (înscriși sau reînscriși) din care 781 sunt copii cu vârste între 6 și 14 ani.

– Spuneți-ne cum poate cineva să vină la bibliotecă și să ia o carte acasă să o citească? Ce anume se cere pentru asta, ce condiții sunt?

Punem la dispoziția utilizatorilor o serie de servicii: secția de împrumut adulți, secția de împrumut copii, sală de internet gratuit, centru de informare turistică. Toate serviciile sunt gratuite. Pentru cineva care vrea să împrumute o carte este suficient să se prezinte cu actul de identitate (pentru copii sub 14 ani e necesar un act al părinților). I se va întocmi o fișă contract de lectură și poate pleca liniștit acasă cu o carte sau mai multe (maxim trei) pe care trebuie să o returneze în starea în care a primit-o într-un interval de două săptămâni. La noi, preponderent vin cei mici împreună cu părinții, apoi elevii mai mari, studenți și adulți de toate vârstele, toate profesiile și pensionari. Ca pondere cei mai mulți sunt elevi și studenți, iar apoi urmează pensionarii.

– Ce mai știți despre reabilitarea clădirii bibliotecii? Știu că era vorba despre un proiect de modernizare.

După cum bine știți biblioteca funcționează într-o clădire de patrimoniu. Aceste tipuri de clădiri necesită diverse autorizări pentru orice intervenție. Din ce știu s-au făcut demersuri pentru reabilitarea și modernizarea clădirii. Nu am acum cunoștință despre timpul când se va întâmpla acest lucru.

“Astăzi vin la bibliotecă mulți copii însoțiți de părinții lor”

– Dumneavoastră sunteți în măsură să ne spuneți. E clar că nu se mai înghesuie lumea la bibliotecă ca pe timpuri, cel puțin ca înainte de 1989. Ce activități ați organizat în sprijinul atragerii către lectură?

Da, la prima vedere așa e. Este un adevăr, dar trebuie să privim lucrurile puțin nuanțat. Înainte de 1989, lumea se înghesuia la bibliotecă, la teatru, la spectacole, la film, nu mai spun de mâncare. Atunci existând restricții, lumea fugea spre cultură, spre școală pentru că erau singurele posibilități de a cunoaște, de a ști. Astăzi lumea s-a schimbat. Avem multe surse de informare, multe surse de distracție. Dar, există și astăzi profesori care îndeamnă elevii spre biblioteci, care le dau recomandări și se discută despre cărțile lecturate. Un fapt nou și îmbucurător este acela că astăzi vin la bibliotecă mulți copii însoțiți de părinții lor (de la vârste fragede, chiar 3-4 ani) pentru a le stimula interesul în a citi. Nu în ultimul rând, aș vrea să precizez că unul dintre obiectivele bibliotecii este de a atrage publicul spre lectură și anume organizarea de activități (cu preșcolari, școlari, studenți) în cadrul bibliotecii. De exemplu, o serie de activități în Ziua Cititului Împreună, Ziua Limbii Române, Ziua Lecturii. De mare succes și care și-a văzut efectele în timp a fost acel proiect (pe perioada iulie-septembrie) Școala Lecturii care s-a desfășurat în doi ani la rând. Activitățile din proiect (lectură, actorie, excursii la casele memoriale, concursuri, etc) au rămas în amintirea celor peste 150 de copii care au fost înscriși în proiect. Biblioteca realizează parteneriate anuale cu toate colegiile, liceele, școlile generale și clubul copiilor din oraș, cu activități specifice.

– Care e cea mai mare dezamăgire a dumneavoastră, în calitate de director al bibliotecii orășenești, dar și de iubitor de cărți?

În general sunt o persoană optimistă. Dar, o dezamăgire tot este. Anii mei de muncă, ani frumoși, în care am făcut tot ce am putut ca să-mi împlinesc menirea, cu ore petrecute în bibliotecă, cu multă dedicație și cu mult respect pentru meseria pe care mi-am ales-o, meserie în care m-am regăsit cel mai bine este meseria care, pe nedrept, este considerată o Cenușăreasă. Sunt țări în lumea asta, în care mersul la bibliotecă (de la vârste mici) este la fel ca și mersul la biserică.

– Ați găsit vreo cauză a scăderii apetitului de a citi în rândul românilor?

Nu s-a moștenit din familie obiceiul de a citi de plăcere și nici școala nu ne stârnește prea mult interesul.

– Dați-ne câteva nume dintre cele mai citite, căutate cărți din ultima perioadă de la bibliotecă?

Matilda de Roald Dahl, Hoțul de cărți de Markus Zusak, cărțile Agathei Christie, cărți de dezvoltare personală (Atitudinea este totul sau Antrenează-ți creierul, de Jeff Keller). Iar la cărți românești amintesc cele polițiste de Leonida Neamțu, Rodica Ojog-Brașoveanu sau Irina Binder.

A consemnat Ciprian Traian STURZU