Agresiunea ilegală şi neprovocată a Ucrainei împotriva României mai are puţin şi – dacă tot a bubuit în Delta Dunării – pare a intra în faza de băltire. Racordarea la prezentarea Dosarului Bâstroe a celebrelor UM-uri din presa de partid, stat şi neosecuritate odioasă a creat iluzia unei împotriviri naţionale şi a unui grandios contraatac. Nici vorbă de aşa ceva! De fapt, intervenţia lor a fost una comandată de stăpânire. A aglomerat dinadins spaţiul public de exprimare şi a acoperit dispariţia din peisaj a celebrelor ONG-uri dedicate Mediului. În alte ocazii erau de-a dreptul asurzitor de vocale, ba şi violente. Acum au tăcut mâlc! Ceea ce ne îndreptăţeşte să îmbrăţişăm acuzaţiile că, în ansamblul lor, ar evolua sub steag străin şi că sunt exclusiv la comanda intereselor finanţatorilor reali din exterior.
În alte ocazii, pe lângă varii forme de protest, pretinzând că ele şi numai ele sunt societatea civilă, nimereau repede drumul spre tribunal. E riscant să le nominalizezi, că te dau în judecată şi te plimbă prin instanţe de faci turul României. Eventual pe autostrăzile blocate sau deturnate de aceşti ecoterorişti.
În cazul de faţă, unul de o complexitate aparte, a trebuit să intervină avocatul şi profesorul Gheorghe Piperea, să semnaleze că societatea civilă reală poate exercita o presiune pozitivă asupra Statului român, iar numai (dez)onor Statul poate declanşa demersuri internaţionale pentru apărarea intereslor României. Spune domnul Piperea:
„România, dacă ar avea o reală societate civilă și o clasă politică responsabilă și cu coloană vertebrală, ar trebui să reacționeze urgent, internațional și regional, inclusiv prin apel la Curtea Internațională de Justiție de la Haga (aceeași Curte care a soluționat și litigiul referitor la Insula Șerpilor, prin cedarea acesteia către Ucraina, în schimbul unei părți din platoul continental al insulei).
Curtea face parte din sistemul ONU și, deci, nu este ceva necunoscut Ucrainei sau UE. Este destinată litigiilor și medierii disputelor între cele 193 de state membre ONU, inclusiv cele între vecini. Curtea ar putea fi solicitată, printr-o procedură de urgență, să dispună suspendarea lucrărilor efectuate semi-clandestin de partea ucraineană la canalul Bâstroe, sub camuflajul eforturilor de război (eforturi la care și România este parte, dar despre care ucrainenii uită cam des)”.
Probabil că tot o personalitate de calibrul său trebuie să umble prin cele arhive extinse spre a le da stingerea panaramelor din interior care ne conduc, la braţ cu cele care ne-au condus, scoţând la iveală şi expunând la scară naţională documente oficiale edificatoare. Un exemplu straşnic vine taman din Ucraina.
Coperta documentaţiei de 59 de pagini, din ianuarie 2016, grăieşte de la sine: Studiu asupra situației actuale și dezvoltării probabile a Canalului Bâstroe și brațului Chilia. Proiectul e finanţat de Uniunea Europeană! Te pomeneşti c-o fi necunoscut în România. Pariind că nu se grăbeşte nimeni să îl traducă ori să scoată în piaţa publică o eventuală versiune deja existentă în limba română, reţineţi că e doar un exemplu. Şi mai reţineţi că la acea vreme prezidentul Iohannis era în culmea fericirii, doar abia se instalase Guvernul Cioloş.
Ce să mai spui? Să crezi în parada oficială cu scrisori, interpelări sau convocarea ambasadorului Ucrainei pentru a da explicaţii obraznice? Să te indigneze tupeul unui oficial de la Kiev, care latră la România şi ne dă peste ochi cu priorităţile lor de război? Să iei act de delirul altuia care afirmă că într-o bună zi „tancurile Ucrainei vor fi parcate în Piața Roșie din Moscova”? Sau să te miri că zile la rând, în Dosarul Bâstroe, nu s-a pronunţat numele Adinei Vălean, ditai Comisarul european pe Transporturi din partea României? (Dacă aţi uitat, pentru numirea ei a fost dat jos Guvernul Dăncilă.) Mai simplu şi 100% românesc e să îi laşi pe toţi în plata Domnului şi te rogi aceluiaşi Domn şi Cerului să nu fim aruncaţi de jure în război, căci de facto suntem.
Printre picături, cu gândul la multiplele alegeri de anul viitor – care alegeri nu ştim dacă şi cum se vor ţine – e sănătos să ţii seama la realităţile tot mai crude din ţară. O contribuţie importantă la blocarea dezvoltării ţării au avut-o şi o au exact ONG-urile care acum tac profund. Probe groaznice ale verităţii blocajului sunt şi şantierele hidrocentralelor care nu se vor finaliza înainte de ieşirea noastră din UE sau de desfiinţarea Uniunii. Şantierele aproape că strigă singure şi nu se-aude. Mărturie stă actualitatea articolului ”Fracturare și facturare energetică” publicat de Mesagerul de Neamţ în 2021 pe care îl vom relua cât de curând.
La nivel judeţean, din altă direcţie de abordare sonoră, nu am auzit gură de neguvernamental de-ăsta să articuleze ceva despre scandalul monstru cu gestionarea deşeurilor sau despre pârâtul proiect cu apa potabilă şi canalizarea, pentru a nu mai aminti de inepuizabila resursă de prosperitate (pentru cine are protecţia necesară) asigurată de exploatarea fără cap şi peste capul legii a agregatelor minerale. Dacă îi întrebi însă de râme zburătoare şi gândaci cantautori, imediat debordează toţi de competenţă şi preocupare…
Viorel COSMA
Un comentariu
Bravo Viorel, ești cel mai inteligent și cel mai cinstit într-o țară măcinată de corupție.