Zile şi zile la rând, prin primărie s-a căutat fără spor sau s-a mimat căutarea protocolului de înfrăţire al municipiului cu oraşul Kiryat Malachi (Kiriat Malahi) din Israel. Justificarea solicitării documentului e simplă: pe fondul priorităţilor bine cunoscute şi bine înjurate, partea locală a uitat de celebrarea a 30 de ani de la înfrăţirea cu „Oraşul Îngerilor”. O eroare impardonabilă, nu altceva, mai ales în condiţiile în care ai noştri au făcut praf un proiect de toată cinstea şi lauda născut pe la 2018-2019. Pentru cine n-a ştiut sau a uitat, se convenise cât se poate de oficial ca municipalitatea să sprijine punerea în valoare a cimitirelor evreieşti, cu accent pe cel istoric din spatele spitalului judeţean. Partea israeliană, animată de influenţii veteranii Shlomo Abramovici şi Shimon Moshe „Shimi”, era hotărâtă să le înscrie într-un veritabil circuit de pelerinaj, împreună cu Sinagoga de lemn Baal Şem Tov. Sinagoga noastră, considerată cea mai veche din România, este un loc sfânt al evreilor. Construcţia datează din 1766 şi s-a ridicat pe locul uneia care exista înainte de 1497.
Încă două sublinieri sunt importante, în context. Shlomo e de loc din Focşani, soţia din Suceava, dar de 30 de ani sunt îndrăgostiţi iremediabil de Piatra-Neamţ. Iar Shimi, pe lângă faptul că este pietrean cu sânge de rareşist, a fost o vreme chiar primar la Kiryat Malachi.
La un moment dat, la începutul acestei săptămâni, s-a găsit proclamaţia de înfrăţire semnată în Israel, pe 26 noiembrie 1992, de primarii Gheorghe Ocneanu şi Yossef Vanunu.
Inutil de comentat în acest moment, în termeni cât de cât civilizaţi, situaţia ruşinoasă în care a fost pus oraşul nostru. Dar, ruşinea poate fi spălată. Pentru că, în 1993, înfrăţirea a fost confirmată printr-un protocol semnat la Piatra-Neamţ, cu ocazia vizitei oficiale a unei delegaţii conduse de primarul Vanunu.
Întrucât şi acest document părea de negăsit, am apelat direct la secretarul general al oraşului, Oana Catzaiti (foto medalion). Primele încercări, prin centrala telefonică a primăriei, au fost sortite eşecului, dintr-un motiv ca la Piatra-Neamţ – nu funcţionează telefonul din biroul secretarului general.
În urma insistenţelor, s-a oferit o explicaţie din cale afară de ridicolă. Cică linia e stricată din cauza trăsnetului istoric din 22 august, anul trecut. Într-un final, după ce Oana Catzaiti a sunat la redacţia Mesagerul de Neamţ de pe telefonul mobil şi a primit lămuririle de rigoare, s-a găsit protocolul din 30 martie 1993.
Dintr-o arhivă personală am selectat două fotografii de la semnarea protocolului şi una de la şedinţa festivă de consiliu.
Până în martie este timp pentru a organiza o ceremonie reparatorie. Câţiva dintre păstrătorii relaţiilor directe cu Israelul sunt dispuşi să ajute administraţia locală. Iar până în decembrie 2024, când se împlinesc 30 de ani de la parafarea înfrăţirii cu oraşul Lod, tot din Israel, avem şi o rundă de alegeri locale.
Viorel COSMA
Mesagerul Bacău Ziua Crucii: tradiții, post și obiceiuri de Cârstov, sărbătoarea care vestește toamna 
ZCH Sărbătoarea creștină a Înălțării Sfintei Cruci 
NewsEdge Cât costă montarea unui sistem de alarmă în casă? Prețurile pornesc de la 320 de lei pentru un kit fără montaj și monitorizare 
BusinessEdge Cum poate Canada să intre în Uniunea Europeană. Formula găsită este aceea de „membru asociat” 
Un comentariu
Ori cu ei ori fara ei,bieții evrei,tot aia e…