Se spunea că ziua poate fi ținută pentru nepoți, frați, surori, nurori, ca nu cumva să li se întâmple lor ceva. În Calendarul popular, ziua Sf. Vlasie marca întoarcerea păsărilor la cuibul lor. Această sărbătoare mai era cunoscută sub numele de Vlașii ochilor, deoarece se spunea că cine lucrează în această zi, orbește”

În data de 11 februarie este praznicul Sf. Mc. Vlasie. Acest sfânt a viețuit în veacurile III-IV d.H. Sf. Vlasie s-a retras din calea prigonitorilor creștinilor, viețuind într-o peșteră, departe de lume. În Tradiție a rămas cunoscut ca sfântul care hrănea animalele sălbatice, ca sfântul care viețuia împreună cu fiarele pădurii. El vindeca animalele bolnave, se ruga pentru ca acestea să găsească hrană, găsea apă cu ajutorul Sfântului Duh. În Calendarul popular, pe 11 februarie este consemnat praznicul Sf. Sf. Mc. Vlasie. Sf. Vlasie este considerat vindecător al bolilor de gât și de laringe. Tradiția amintește un miracol al Sf. Vlasie care a vindecat un copil căruia i-a rămas un os de pește în gât. Această sărbătoare este asociată în calendarul popular cu întoarcerea păsărilor la cuiburile lor părăsite din toamnă sau la începutul iernii. Venirea păsărilor, însemna pentru țăranul agricultor protejarea semințelor de pe ogoare. În acest sens, țăranii și-au format o serie de credințe, superstiții, dublate de ritualuri mai mult sau mai puțin hazlii.

Sfinții protectori ai ogoarelor

În această zi, despre care tradiția spune că este prevestitoare a primăverii, se crede că Vlasie dezleagă pliscul și graiul păsărilor, care încep să ciripească. Prin multe sate, Vlăsiile era ținută de țărani ce aveau credința că sfântul le va proteja recoltele de stricăciunile pe care le-ar putea provoca păsările. Tradiția ne amintește că Sf. Trifon și Sf. Vlasie erau considerați protectorii semănăturilor, cei care protejau oamenii, animalele și arăturile de insectele dăunătoare. Se spunea că, dacă nu îi erau respectate dorințele, Sf. Vlasie putea trimite viermi care produc orbirea sau surzenia. Se spunea că cine se roagă de Sf. Vlasie, acela niciodată nu rămâne fără o para în pungă. Sf. Vlasie se ținea și pentru a fi ferit de pagube. Asemeni Sf. Mc. Mina, Sf. Vlasie îndeplinește rugăciunile celor care au pierdut ceva și nu mai găsesc. Mulți țărani nu își lăsau copiii în ziua lui Vlasie să umble mâncând prin casă, crezând că și păsările le vor mânca semănăturile. În această zi nu se lucra nimic, pentru a nu se naște copii sau animale monstruoase.

Superstiții în Ziua lui Vlasie

Oamenii numeau această zi Vlăsii și credeau că sfântul se adăpostește în Codrii Vlăsiei, în scorbura unui stejar uriaș, el primind de ziua lui toate sălbăticiunile pădurii. Acestea ar fi venit să fie binecuvântate și miruite de el.

Se mai credea că este bine ca măcar în această zi se cuvine a vorbi frumos cu vitele, pentru că, în caz că vitele sunt lovite sau sacrificate, se supără Sf. Vlasie și omul nesocotit va fi pedepsit cu recolte sărace în vară și toamnă, iar animalele vor rămâne sterpe și se vor îmbolnăvi. Se credea că, în această zi, păsările care nu pleacă spre alte țări se întorc la cuiburile lor. Era considerată o zi deosebit de primejdioasă și, ca să nu cadă vreun necaz pe capul lor, femeile nu lucrau nimic. Exista teama că nu doar păsările le vor stricau ogoarele, dar le pot pândi și alte mari pericole. Se credea că, dacă un câine din gospodăria celui bolnav latră, urlă, noaptea, sub fereastra bolnavului, şi dacă ţine capul în jos, mai ales în ziua Vlașilor, se credea că vesteşte moartea celui ce „boleşte”. Iar dacă latră sau urlă cu capul în sus, anunța un incendiu.