Dragnea și Arsene, sacul și petecul

Este imposibil să vorbești despre ascensiunea politică a lui Ionel Arsene fără să pomeneşti de Liviu Dragnea. Primul a ajuns pe culmi inimaginabile ale puterii pentru un pui de grumăzeștean, fără sclipiri deosebite în școală, dar de mic cu școala vieții învățată și cu o capacitatea deosebită de a face bani din orice. Plus capacitatea de a-și face relații și a le folosi la maxim. Al doilea a pus mâna pe un partid mare și temeinic așezat în structuri pe care nici măcar luptele violente interne nu le pot distruge. Și din momentul în care a luat partidul pe persoană fizică, l-a condus cu mână de fier folosindu-se de câteva personaje pe care le știa obediente și dornice să parvină cu orice preț, dornice de putere și influență, banii devenind doar un accesoriu necesar și folositor. Nume cunoscute, Codrin Ștefănescu, Șerban Nicolae și Arsene, care au fost în cercul din imediata apropiere a lui Dragnea, sfătuitor și executant în același timp.

Parcursul lor politic este asemănător până la identitate uneori, au pornit de jos, cu afaceri mărunte, au pus mâna inițial pe un județ, l-au subordonat din toate punctele de vedere, după care au pus mâna pe guvernare, pe țară în mare măsură, după care au sfârșit condamnați. Culmea, nu pentru faptele care meritau pedepsite cu vârf și îndesat, s-au folosit pretexte minore, cacealmaua cu salariile unor oameni de la partid date unor activiști la Dragnea, în cazul lui Arsene niște mizilicuri de șmecherie, cu o școală și o tentativă de trafic de influență care, o știe toată lumea, se practică în mod curent în toate zonele puterii, până la cel mai înalt nivel.

Omul lui Dragnea. Doar al lui?

Ionel Arsene a ajuns până la un nivel al influenței la Liviu Dragnea încât a putut aproape să o impună – a recunoscut ultimul – pe Viorica Dăncilă în poziția de prim-ministru. Cum a fost posibil acest lucru, cunoscută fiind grija lui Dragnea în a-și alege colaboratorii doar dintre oamenii pe care-i cunoștea foarte bine. Cum a putut un proprietar de fabrică de termopane să se agațe de omul care la un moment dat putea face cam tot ce voia în România? Este fezabilă aserțiunea că i-a câștigat încrederea doar prin devotament și rezultatele obținute pe plan politic în Neamț? Greu de crezut.

Gradul de cunoștințe politice ale lui Arsene, lipsa relațiilor politice la nivel înalt spun altceva, fostul șef al PSD-ului din Neamț a fost ghidat de forțe oculte extrem de puternice, care l-au ajutat să se lipească lângă butoanele puterii adevărate. Cei care l-au folosit au știut să-l pregătească, să-l protejeze când a fost cazul și i-au exploatat la maxim toate calitățile. Pentru că Arsene are meritele sale, a învățat repede să profite de orice oportunitate, să ia de la cei de lângă el orice i se oferea și a devenit rapid un mic tiran local, apoi unul cu pretenții naționale.

Dacă încercăm o concluzie, Ionel Arsene a ajuns unde a ajuns pentru că a fost ajutat de forțe aparent oculte. De oameni din structuri de forță, care i-au folosit trecutul și slăbiciunile și i-au oferit ceea ce-și dorea cel mai mult, accesul la putere și bani. Iar acei oameni făceau parte dintr-un alt grup decât cei care îi sprijineau și-i foloseau pe dușmanii locali ai lui Arsene. Ei l-au protejat după scandalul sexual în care a fost implicat, după eșecurile diverselor investiții, după nenorocirile de la Spitalul Județean sau nebunia cu spitalul de la Lețcani. Dacă nu era sprijinit, ar fi fost ridicat imediat și dus la zdup. Doar să ne amintim ce a pățit Adomniței de la Iași care și-a pierdut poziția similară cu a lui Arsene pentru niște amărâte de pliante.

Pentru publicul larg sunt mai puțin cunoscute personajele care l-au introdus în lumea bună a politicii, cum a ajuns să poată apela la miniștri, ambasadori sau să-și întrețină un adevărat serviciu de protecție informativă.

Tătucul Dragnea, modelul tătucului Arsene

Dragnea a fost, cum spuneam, un model pentru tânărul politician de la Neamț. A pus Dragnea pe cine a vrut el ministru, lista e lungă, de la Florin Iordache, Ana Birchall, Sorina Pintea, Răzvan Cuc, Ilan Laufer, ultimii doi trimiși în aventuri politice și în Neamț sau prim-ministru? Așa a procedat și Arsene și nu ne referim doar la cazul cunoscut deja a lui Dănuț Andrușcă. Primul mai mima cât de cât democrația, la nivel național erau și alți lideri de care trebuia să țină seama, iar cine se opunea era trecut imediat în plan secund. În Neamț nu a fost acceptată nici un fel de concurență pentru cel venit de la Grumăzești în politică. Doar două exemple, Ioan Chelaru și Ioan Munteanu au fost îndepărtați, chiar dacă ultimul a fost folosit și stors ca o lămâie de prezumtivele voturi. Este drept că Munteanu și-a impus băiatul pe lista deputaților, dar și din cauză de dosar a făcut un pas mare în spate. Încet, încet. Încet, dar sigur, vechea gardă a PSD Neamț a fost trecută în plan secund și oameni noi promovați.

Ca orice baron provincial, și-a dorit și a ajuns să dețină putere absolută pe moșia lui. Pasul următor, de baron neîncoronat decât de presă, Ionel Arsene și-a dorit castelul, curtea domnească și iobagii lui, cărora să le impună biruri și care să-l aplaude la ordin. Așa că și-a luat județul și Consiliul Județean pe persoană fizică, și-a luat curteni unul și unul, pe care i-a rezolvat pe fiecare după nevoi, și-a luat cântăreți de curte și călăi, care să-i slăvească faptele sale nemuritoare sau să-i execute pe cei care nu-i cântau în strună. Pe măsură ce ambițiile sale depășeau granița moșiei, și-a transmis atribuțiile către alți îndrăgostiți de putere și funcții bugetare din plin. Așa au ajuns unii amploiați să dicteze ce este bine și ce nu în județ, funcționari importanți să decidă cine poate câștiga și cine nu o lucrare, care oameni pot intra și care nu în incinta Consiliului Județean, cine poate avea acces la informații și cine nu.

Arsene și-a copiat idolul politic în toate. În privința alianțelor politice, sau mai bine zis a alianței, a ales combinația PSD+ALDE. Dragnea își avea aliatul în Tăriceanu iar Arsene în Ion Asaftei. Pe care l-a și lăsat la butoane în locul lui, ca om de încredere, mai de încredere decât orice alt pesedist.

Retorica lor a fost foarte identică, dacă unii pesediști de frunte au avut un mesaj mai nuanțat, Arsene a mers pe mâna șefului. Lupta împotriva „statului paralel” și atitudinea de „singuri împotriva tuturor” au caracterizat discursul politic al celor doi, plus populism la nivel declarativ coroborat cu o urmărire meticuloasă a interesului personal. Ambii oameni politici au avut începuturi destul de modeste, dar implicarea în politică i-a ajutat să agonisească averi consistente. Și dacă n-au putut face asta în nume propriu, au avut grijă să-și căpătuiască urmașii și apropiații.

Lecțiile trecutului, semne în viitor

Având în vedere toate aceste similitudini, este atât de neașteptat ca sfârșitul politic al celor doi foști aliați să fie similar? Dragnea a ajuns la pușcărie, a executat pedeapsa și a încercat să renască politic, cu șanse extrem de mici. Arsene a fost condamnat, a fugit de executarea pedepsei, nu se știe exact unde. Dragnea a pierdut partidul, și deși se spune că Arsene va conduce în continuare județul cât și partidul, este greu de crezut că acest lucru se va și întâmpla. Cum Ciolacu, membru al clubului celor mai apropiați de Dragnea, l-a executat fără remușcări pe fostul șef, este de așteptat ca acest lucru să se întâmple mai repede decât cred chiar și cei mai optimiști. Arsene a încercat să aranjeze lucrurile cum a crezut că este mai bine pentru el. Mutarea Ion Asaftei în locul Mădălinei Ciubotaru pe post de vicepreședinte la județ demonstrează că Arsene și ai lui știau exact ce se va întâmpla. Problema este că oricine va prelua partidul va trebui să lucreze cu conducerea centrală care nu va accepta ”arsenisme”, mai ales din partea unui șef fără conexiuni la vârf. Iar Ciolacu și ai lui vor evita total să se mai raporteze la un fugar și vor cere același lucru de la „succesor”, fie el Harpa sau Ciprian Șerban. Dacă aceștia nu vor înțelege, vom asista la desantul unui șef în calitate de interimar cu atribuții de deratizator pentru eliminarea oricăror urme rămase după Arsene.

Dar, dacă numele unui succesor este mai greu de anticipat, schimbarea politică din interiorul PSD Neamț la nivel de mesaj este mult mai ușor de prezis. Discursul de „singuri împotriva tuturor” va fi probabil abandonat. Războiul local dintre PSD și PNL ar putea avea o altă direcție acum. Când Dragnea conducea PSD o alianță cu PNL-ul era imposibilă, când a venit Ciolacu, a părut aproape inevitabilă. Atacurile din partea opoziției nemțene la adresa lui Ionel Arsene vor curge acum și, având în vedere condamnarea definitivă și, mai ales, faptul că a fugit din țară, va exista o distanțare a partidului, măcar de dragul imaginii. Oricine va veni la conducerea PSD Neamț va avea un discurs mai moderat decât Ionel Arsene. Va ține cont mai mult de alianța națională dintre cele două forțe politice. Bineînțeles că nu va fi niciodată pace, dar e posibil să vedem înțelegere. Electorală și pe proiecte profitabile. Normal că pentru populație, ce credeați?

Vlad BĂLĂNESCU