Realități și culise la Spitalul Județean Neamț (XI) / Cu dr. Petronela Cerasela Lujinschi, șefa secției ORL

“Mesagerul de Neamț” își propune să prezinte săptămânal câte o secție a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț. Demersul vine în ideea în care considerăm că este momentul unei apropieri între cei care produc actul medical și beneficiari. Se vorbește foarte mult despre spital, dar de multe ori doar la nivelul instituției sau al Consiliului Județean. De aceea vrem, în măsura în care există deschidere, un dialog cu șefii de secție, cei care gestionează direct activitatea medicală. Secția ORL este una nu foarte mare, are doar 25 de paturi, dar este una din cele care lunar depășește contractul cu CAS. Asta înseamnă mai mulți bani pentru spital și implicit pentru secție. Dr. Petronela Cerasela Lujinschi este medic șef din 2017, atunci interimar și din 2021 în urma concursului. Nu a avut contracandidat, dar și-a asumat responsabilitatea, una complexă, ca și cazurile rezolvate împreună cu echipa secției.

– Sunteți medic la spitalul județean de 22 de ani, medic șef din ianuarie 2017, după pensionarea dr. Ioan Lazăr, ați dat și concurs între timp, de ce ați acceptat funcția?

Să știți că nu am vrut funcția! În 2017 manager era domnul Liviu Negelschi, nu voia nimeni să fie medic șef și el mi-a explicat că trebuie o schimbare la ORL, că dr. Lazăr fusese șef vreo 25 de ani. Nici acum, în 2021 și nici atunci nu cred că voia cineva, fiindcă sunt atribuții și responsabilități. Dar pe mine nu mă sperie. Singura dată când m-am speriat a fost la alegerea specialității. Prima oară am vrut Pneumologie, dar am renunțat fiindcă mi-au zis că trebuie să fiu voinică, că voi lucra cu bolnavi de tuberculoză și sunt riscuri, eu sunt cam micuță. Dar iată că acum avem mulți bolnavi cu TBC la ORL. Am făcut un an pneumologie, mi-a plăcut, dar am renunțat și am ales ORL. Mi-a plăcut fiindcă nasul, gâtul și urechile comunică între ele și practic ai 3 boli, dar tratezi una și le rezolvi și pe celelalte. Asta m-a atras, faptul că sunt trei organe care comunică între ele.

– ORL-ul și-a revenit foarte rapid după pandemie și a ajuns una din cele mai profitabile secții, care este situația personalului?

Suntem 6 medici, dar înainte erau 5 posturi în schemă. Dar în 2011 s-a desființat Spitalul Bicaz și postul dr. Ion Uleia a fost transferat la noi. Consider că suntem suficienți medici, medici bine pregătiți, suntem 4 medici primari și 2 specialiști. Îl mai avem și pe dr. Dragoș Bularda, de la Târgu Neamț, care are contract de gărzi la noi. La compartimentul de chirurgie oro-maxilo-facială avem 5 paturi și două doctorițe – Cristina Horodniceanu, medic primar și Ioana Cernat, medic specialist. Asistenta șefă a secției este Ecaterina Vilichi. La personalul mediu nu stăm prea bine. Avem 16 asistente, dar la infirmiere și îngrijitoare suntem în mare deficit, fata care lucra la OMF s-a pensionat și a trebuit să ne reorganizăm, fiindcă s-au blocat angajările. Suntem nevoiți să ne descurcăm cu 5 din 6 infirmiere, pentru că o infirmieră este în concediu medical de lungă durată. Sper să reușim să transferăm două fete, dacă nu putem angaja.

– Care este dotarea secției? Cred că putem vorbi deschis, mai ales că acreditarea bate la ușă.

Pot spune că avem dotări de nivel mediu, iar câteva echipamente s-au stricat. Așteptăm acum achiziția unui videofibroscop, suntem în fruntea listei de dotări pe 2023. Ne-ar mai trebui vreo 2-3 videofibroscoape. Rata de utilizare este foarte mare și, prin urmare, rata de uzură este foarte mare, plus că sunt și multe mâini care-l folosesc, fiindcă avem doar unul. Acest aparat ne este de mare ajutor, putem vizualiza tractul respirator până la tractul digestiv, pentru diagnostice precise. Am avut două și unul s-a stricat, iar cel disponibil e cam slăbuț, deci suntem pe avarie. Mai vrem să modernizăm cabinetul de audiometrie, avem nevoie de ceva aparatură. Mă refer la un videonistagmograf necesar la investigațiile urechii, în diagnosticarea tulburărilor de echilibru. Ne-ar mai trebui un timpanometru, un audiometru mai nou, cel pe care-l avem a fost achiziționat de dr. Lazăr, când era el șef. Tehnica evoluează foarte repede în domeniul nostru, ceea ce avem noi funcționează, dar vrem să ne mai actualizăm dotările. Vrem și pe patologia copiilor să facem mai mult! Deocamdată suntem cam limitați, medici anesteziști pentru copii nu sunt, nu avem nici UPU pediatric. Pentru copiii mai mici e foarte greu, cei cu vârste de până în 5 ani sau care au o greutate de sub 20 kg, suntem nevoiți, cu câteva excepții, să-i trimitem la clinici din țară. Dar am putea aici să rezolvăm câteva intervenții: amigdale, polipi. Colegii noștri din ATI ne ajută cât pot, dar sunt anumite tipuri de ventilatoare, de aparate de anestezie pentru copii, pe care ei nu le au. Înainte făceam intervenții și la copiii mici, dar cu anestezie locală, însă acum nu prea mai putem, fiindcă părinții vor cu anestezie generală. În plus, nici nu ne mai încadrăm în protocoalele anului 2023, ne trebuie echipă formată! Sunt foarte puțini medici specialiști pentru copii, în general, e foarte dificil, stresant și mulți preferă specializările de adulți.

– Cu toate aceste limitări pe parte de personal, aparatură, cum reușește secția ORL să fie printre cele mai eficiente?

Suntem o secție cu adresabilitate mare și patologii complexe. Este foarte important și faptul că suntem o echipă tânără, că ne armonizăm, că ne place să muncim. Avem și multe cazuri complexe, dar nici nu suntem orgolioși, ne ajutăm între noi și colaborăm. Contează, cred, și atitudinea noastră, cred că omul sfințește locul și, în plus, personalul din ORL este respectuos și răbdător. Poate și perioada de Covid, când am tratat pacienți gravi, complecși, ne-a schimbat profesional și am devenit mai empatici, ne-am extins viziunea asupra cazurilor care ajung la noi. Totuși, ORL-ul este și o specialitate chirurgicală greoaie.

– Sunt probleme cu medicamentele?

Au fost sincope, dar acum stăm bine. Avem o farmacistă șefă foarte activă și implicată, e suficient să-i spui că ai nevoie de ceva și imediat caută, aduce sau prepară. Imediat ce primește medicamente sau donații, ne și anunță.

– Sunteți pregătiți de acreditare?

Sunt foarte multe documente de făcut, statistici și muncim toți. Cert este că ne pune în fața unei noi perspective, vedem aspecte pe care până acum nu le dădeam atenție, detalii organizatorice noi. De pildă, medicina se orientează acum spre rezolvarea cazurilor mai puțin intervențional, pacientul să stea mai puțin în spital și să se recupereze mai rapid, în perspectiva dezvoltării nanotehnologiei. Noi facem operații endoscopice, dar mai avem mult de lucru.

– Care este cea mai mare realizare și cea mai mare dezamăgire?

Nu este profesională, dar cea mai mare realizare a mea este copilul meu. Ștefan este acum medic rezident nefrolog la Fundeni, în anul I. El și-a ales specialitatea, fără vreo influență din partea noastră, a părinților. Și a ales clinica datorită muncii lui, a fost al 19-lea pe țară, vă dați seama. Despre mine, ca medic, pot spune că mă străduiesc. Nu sunt nici regina chirurgiei, nici regina ORL-ului, dar mai sunt și boli simple care trebuie tratate. Nu suntem toți în centre universitare. Pacienții au nevoie să știe că-și găsesc medici care să-i rezolve. Dacă noi nu putem, îi îndrumăm mai departe, fiindcă avem competențe limitate, posibilități limitate și e bine să admiți cât poți face. Dacă apar complicații, altfel se poate interveni într-o clinică universitară, de pildă, decât într-un spital județean. Dar ceea ce știu este că majoritatea pacienților secției ORL Piatra-Neamț sunt mulțumiți de personal, în timp au căpătat încredere. Contează să fii un medic bun, dar și să pui suflet în ceea ce faci, pacientul simte. Timpul nostru este limitat, totuși, dar cu toții, personal superior și personal mediu, reușim să comunicăm și să interacționăm cu pacienții, toți știm cât de mult contează pentru bolnavi o vorbă bună. Neîmpliniri profesionale am multe, fiindcă sunt multe limitări. Dar fac 54 de ani acuși, o vârstă la care nu mai pot decât să mă perfecționez. În meseria asta lucrez cu oameni, depinde și de terenul profesional și uman al fiecăruia. Sper să-i pot ajuta pe cei tineri, care vin acum din urmă, se schimbă generația. Îmi mai doresc ca și pacienții să fie mai responsabili. Ei trebuie să înțeleagă că, odată boala instalată, trebuie să se îngrijească mai mult, e efort comun cu echipa medicală. Ne vin foarte mulți pacienți neoplazici, mulți în ultimul stadiu. Pe de o parte, nici nu se face depistarea precoce, pe de altă parte nici nu se face medicină de prevenție. Oamenii se neglijează, iar unii pur și simplu nu au șansă, oricât de preocupați sunt! Dar, în genere, sunt mult mai mulți bolnavi ca înainte de 2020. Populația este tot mai bolnavă, cred că și din cauza stresului. Prea alergăm ca să rezolvăm partea financiară a vieții.

A consemnat Cristina IORDACHE