„Măcinicii” sau „sfinţişorii” se împart împreună cu 40 de pahare de vin pentru sufletele răposaţilor şi sporul casei. Odinioară, cea mai importantă activitate ce debuta fie şi simbolic la 9 martie, era „Pornitul plugului”, un an nou al agricultorilor. Această zi era serbată și de toți oamenii care nu au nume de sfânt. Se spunea că Sărbătoarea Sfinților 40 de mucenici era serbată de toți oamenii care n-au nume de sfânt, iar prin unele zone era cunoscută și ca „Ziua iubirii”.

Timpul era măsurat de străbunii noștri după mai multe calendare. Se poate vorbi despre calendarul civil care măsoară anul nou, ce începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie. Avem un calendar bisericesc, care măsoară timpul între 1 septembrie şi 31 august, în preajma zilei de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Exista un calendar pentru anul agrar, împărţit în două anotimpuri – vara, ce ținea de la 9 martie (Măcinicii, Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia) până 14 septembrie (Ziua Crucii sau Înălţarea Sfintei Cruci, popular, Cârtovul viilor). Ziua de 9 martie marchează în calendarul creștin-ortodox praznicul Sf. 40 de mucenici din Sevastia, respectiv Moșii de primăvară. În amintirea martiriului acestor sfinți, dar și pentru că această sărbătoare religioasă s-a suprapus peste un străvechi cult al morților, femeile din aproape toată zona Balcanilor pregătesc, de secole, diferite bunătăți din făină de grâu, asemănătoare cu trupul omului.

Tradiții la început de an agricol

Oamenii de altădată credeau că tot ce fac de Măcinici are valoare deosebită și îi va ajuta în tot restul anului la muncile agricole. Astfel, în zilele de dinaintea „pornitului plugului”, bărbaţii păstrau o desăvârşită curăţenie sufletească şi trupească, iar în zorii zilei se primeneau cu cele mai alese haine de sărbătoare. Rosteau o rugăciune, trăgeau prima brazdă în bătătura casei, apoi porneau spre ţarină, în hotarele satului. Se scoteau întâi plugurile la câmp, cu preot, care făcea agheasmă și rugăciuni. Se puneau doi colaci în coarnele boilor, pe care îi rupeau cei care mânau boii și îi împărțeau la toți să guste.

Măcinicii, ziua uitată a iubirii

Plugarii, după ce beau 40 de lingurițe de vin, plecau la plug. Prin alte zone, bărbații făceau o plimbare la vie, cu o sticlă de vin. În unele cazuri dezgropau vreo damigeană ascunsă în vie cu un an în urmă și nu se lăsau până nu o terminau. În acest timp, mai tăiau câteva corzi de viță, ca via să simtă dorința de rod bogat. De Mucenici exista și o sărbătoare a stupilor. Aceștia se scoteau, se retezau și se bea rachiu cu miere. Curățau stupii de fagurii uscați, iar prin unele zone se ungeau cu rachiu de drojdie și zeamă de mucenici, pentru ca să se înmulțească albinele și mierea. Se dădea de pomană miere de stup pe la vecini și pâine. Se spunea că Mucenicii te scapă de patruzeci și sute și mii de necazuri. Pentru a primi ajutorul lor, țăranii de altădată făceau câte 40 de mătănii de fiecare în seara sărbătorii. Animalele erau protejate de strigoi prin legarea coarnelor cu o „strămătură” roşie, sare descântată, pelin şi iarba-vântului. Ziua Sfinților 40 de mucenici era cunoscută și ca o sărbătoare a iubirii. Prin sate se spunea că e bine „să faci dragoste astăzi, căci toată vara îți merge bine”, scria etnologul Th. Sperația.

Viața Sf. 40 de Mucenici din Sevastia

În calendarul creștin-ortodox, 9 martie este ziua praznicului Sfinților 40 de mucenici. Acești mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324 d.H.), prigonitor al creștinilor. Sfinții 40 de Mucenici erau soldați creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a romană din Armenia. Aflând despre credința lor, Agricola i-a chinuit pe acești soldați ai lui Hristos până la moarte. Tradiția consemnează mai multe miracole realizate de aceștia. Au topit cu puterea rugăciunii apa lacului înghețat în care au fost supuși la cazne, pietrele care erau aruncate spre ei se întorceau la cei care le aruncau, rănindu-i, iar martorii au putut vedea cum cei 40 de mucenici au primit recunoașterea Sfintei Treimi prin cununile luminoase ce au coborât pe capetele lor.

Tradiții de Măcinici

Colăceii făcuți în formă de păsări, albine sau oameni reprezentau întâmpinarea primăverii și a păsărilor care se întorc la cuiburile lor, sărbătoare a albinelor, ce marca deschiderea anului apicol, dar și o sărbătoare a morților, a pomenirii celor uitați. Astăzi se oferea și se mai oferă de pomană 40 de pahare de vin, 40 de colaci, 40 de pești, etc. La 40 de mucenici se făceau mai multe feluri de copturi, care se împărțeau întru amintirea celor 40 de mucenici. Se coceau colaci în formă de om cu cap, care se ungeau cu miere și erau presărați cu nuci pisate. Acești colaci se numeau brânduși, brândușei, bradoși, sfinți și sfințișori, mucenici. De asemenea, gospodinele mai coceau un colac mai mare în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb, și care nu avea nume. Acesta se făcea întru pomenirea morților care în timpul anului ar fi fost uitați, nepomeniți. În unele părți, prezența turtițelor unse cu miere semnifica viață lungă și sănătate pentru stupi. Se făcea un fel de colaci în forma albinei, se ungeau cu miere și se împărțeau pe la copii. Prin unele sate se cocea o turtă, iar pe ea făceau cu țeava atâtea semne, ca fagurii de miere, câți stupi avea gospodarul. Se ungea apoi cu miere și se dădea de pomană, ca să roiască stupii. Mai era obiceiul ca la 40 de sfinți făceau femeile turte, câte una de fiecare sfânt. Turtele erau niște plăcintuțe de făină de grâu nedospite, sărate, unse pe deasupra cu jertfă, care era din zamă pregătită din turtoiul de sâmburi de bostan. Nici boabele de cânepă, atât de dorite pentru efectul lor, nu erau uitate. Prin unele sate se coceau colaci în care se puneau boabe de cânepă. Apoi, aceștia se frângeau în coarnele plugului și se aruncau, strigând că atât să se facă bucatele la vară. Apoi se mâncau. Mucenicii, indiferent de forma lor, se ofereau de pomană, după ce au fost sfințiți la biserică, pentru sufletul morților și pentru a avea parte de ploi la vreme și rodire de belșug roadelor.

40 de păhărele tradiționale

De 40 de mucenici, după amiaza, bătrânii ieșeau în plaiul viilor, tăiau trei vițe de la un buștean și udau bușteanul cu vin, pentru ca Dumnezeu să dea rod bun în vara viitoare la vii. Se zicea că atât vin cât bea cineva la mucenici, atâta sânge va adăuga peste an, de aceea se credea că e bine ca fiecare să bea în acea zi câte 40 de pahare cu vin.

Superstiții de Măcinici

În lumea străbunicilor noștri, deschiderea sezonului agricol, apicol, pastoral venea „la pachet” și cu diferite practici magice, având rol protector. Se spunea că e bine ca fiecare să bea sau să dea de pomană 40 de pahare de vin sau de rachiu. Se credea că la fiecare pahar se „ciritisesc, felicitează unii pe alții”. De aceea, acestei sărbători i se mai zicea și Dragostițele, a scris etnologul Th. Speranția. Prin majoritatea satelor se aprindeau focuri ca să fugă gerul. Bătrânii spuneau că în această zi căldura iese din pământ de la o adâncime de nouă stânjeni. Se spune că în dimineața acelei zile se aleg 40 de sfinți de o parte și 40 de alta. Unii băteau cu ciomăgele în pământ să intre gerul, iar alții să scoată căldura afară.