Pentru copiii și tineri din Piatra-Neamț pasionați de lumea roboților, există de câțiva ani un loc unde se întâlnesc, își adună ideile și le ies lucruri extraordinare. Pe lângă cluburile de robotică din licee și unde acești copii activează, sunt și câțiva care vor mai mult decât programare. Asociația „Eu codez”, înființată de soții Cornel și Cristina Ciurezu, le oferă posibilitatea de a crea într-un mediu relaxat. Practic, așa a și început ceea ce apoi a devenit clubul privat de robotică: cu tabere de vară pentru elevii informaticieni care doreau să socializeze, cu jocuri și activități în natură menite a-i scoate măcar puțin din lumea virtuală. Între timp clubul a crescut și anul acesta a participat cu două echipe de la Colegiul Național de Informatică Piatra-Neamț – ”Cybergods” și ”Eu codez” – la cea mai mare competiție de gen – First Tech Challenge. Echipa „Eu codez” a reușit să se califice pe locul 25 în ierarhia națională, concurând cu cele mai puternice 80 de echipe din țară. Dar Cornel și Cristina fac mai mult decât a lua copii gata instruiți din punct de vedere teoretic și a-i duce la competiții.

Din joc și tabără, la club de robotică

Ideea de a se ocupa de robotică le-a venit soților Ciurezu datorită propriilor copii. „Amândoi băieții, Tudor și Bogdan, au învățat la Colegiul Național de Informatică. Doamna profesoară Diana Bejan i-a cooptat în niște proiecte mai speciale, apoi ne-au cooptat și pe noi. Și fiindcă la noi în oraș nu se întâmpla nimic în sensul ăsta, ne-am gândit să facem ceva. Era club de robotică, dar doar la liceu. În rest, copiii mai micuți din oraș nu aveau unde. Iar acum copiii mici cu care am început au crescut, dar tot la noi au rămas. Ideea era să le oferim ocazia să facă și ceva practic. Pe ei îi impresionează foarte tare să învețe și imediat să pună în practică. Altfel și țin minte, altfel și înțeleg. Inițial, ideea era să facem doar tabără. Ne uitam la băieții noștri, și ei pasionați de informatică și robotică, și am zis că acești copii petrec prea mult timp în fața calculatorului. Și-atunci ne-am dorit să le arătăm ce fain e să te joci afară, să petreci timp cu prietenii, să interacționezi cu cei asemeni ție. Când erau băieții noștri mici, făceam grup cu părinți și copii și mergeam pe Ceahlău sau cu cortul. Și am zis să extindem, fiindcă aveam și chimia asta cu copiii. Apoi am găsit aceste concursuri de robotică, altfel nu cred că ne-am fi înhămat. E acest concurs First Tech Challenge (FTC) din America, inițial era First Lego League (FLL) pentru cei mici și după au făcut și competiția pentru liceenii de peste 16 ani. Asta ne-a plăcut la aceste competiții, că-i învață pe copii și puțină mecanică, și puțină electronică, matematică, fizică, la modul practic”.

Așa a apărut Asociația „Eu codez” și clubul de robotică unde vin copii cu aceleași pasiuni. Abonamentul este acceptabil și, în plus, sunt tot felul de surprize pregătite de soții Ciurezu. Cum era coșul plin cu mere de vineri, ce-i aștepta pe copiii cu vârste de până în 16 ani (cei mici, sic!) ce se pregăteau pentru concursul de duminică.

„Cu cei mici, adică sunt copii de la 8 la 16 ani, facem o oră și jumătate, cu cei mari două ore. Cu banii din abonamente se cumpără componentele pentru roboțeii pe care îi fac cei mici. Cei mari, care merg în competiții, au tarif redus la abonament pentru că ne-am propus să nu-i ajutăm. Ei trebuie să-și conceapă și să-și monteze singuri robotul. Și au idei! Vedeți că robotul lor și l-au făcut cu fir telefonic, cu o glisieră de sertar, cu magneți de la mobilă. Când nu prea ai bani, devii creativ. Eu chiar am fost foarte încântată de ei, nu s-au plâns că n-au bani cu ce să-și procure ce au nevoie sau că echipele celelalte au piese scumpe și au căutat soluții. La campionatul național FTC de la București, din perioada 1-4 martie, au și fost premiați pentru design-ul robotului, pentru creativitate: exact pentru acest braț realizat din ce au avut la îndemână. Dar, când ești în competiții, una e să te sprijine 30 de oameni și alta 3 oameni”, spune Cristina.

„Abilitatea pe care trebuie s-o deprindă este să-și caute sponsori, să atragă și să învețe. Plus că tot ce au nevoie pentru robot trebuie procurat cu sprijinul sponsorilor, așa e și regulamentul concursului FTC. În plus, unul din țeluri este ca toți concurenții să se cunoască, să socializeze, să lege prietenii”, detaliază Cornel.

“Pot avea acces la facultățile politehnice fără admitere”

Chiar și fără răsplătă financiară, tinerii programatori nu și-au pierdut entuziasmul, fiindcă și-au făcut prieteni. Cum a fost și în luna ianuarie, când au participat la demo-ul organizat de Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Târgu Neamț și s-au întâlnit cu colegi din Bacău, Iași, Vaslui. Soții Ciurezu spun că răsplata vine altfel.

„Tinerii care merg în competiții – First Tech Challange, First Lego League – primesc doar diplome. Pentru că este competiție recunoscută de Ministerul Educației, liceenii premiați pot avea acces la facultățile politehnice fără admitere”, argumentează Cornel.

Periodic, el și soția le organizează diverse concursuri, mai ales celor mici, pentru a-i ține în priză și pentru o părere neutră. Așa a fost duminică, 12 martie, când Cristina a ales să-și petreacă aniversarea alături de cei mici la prima lor competiție din acest an organizată de asociație.

„Este un concurs organizat în fiecare an, așteptat de cei mici care și-au lucrat roboții și au ocazia să arate progresele acumulate. Anul acesta din juriul concursului fac parte un inginer mecanic și un inginer electric din Piatra-Neamț, fiindcă tema a fost energia. Vrem să-i jurizeze altcineva, fiindcă eu știu ce și cât au muncit”, adaugă Cornel.

„Robotica îi ajută pe tineri să aibă acces la cunoaștere în moduri practice. Fiecare ediție anuală a World Robot Olympiad – Olimpiada Internațională de Robotică – are câte o temă, iar cea de anul ăsta, care va fi în noiembrie, în Panama, este energia. Copiii trebuie să aibă un proiect de inovare, să facă cercetare, nu doar roboțelul. Avem 5 echipe cu care ne pregătim pentru concursul ăsta și fiecare copil a studiat. Am fost la Hidrocentrala Stejaru, la firma Volta ca să aflăm despre panouri voltaice, am documentat pe net. După ce ne-am adunat datele, fiecare echipă și-a ales o problemă din viața reală, la care să găsească o soluție. La concurs ei explică tot ce au făcut. Mie mi se pare o competiție complexă!”, explică Cristina și continuă despre avantaje. „În plus, copiii au de făcut și evenimente în care să promoveze valorile Fundației FTC. Cel mai mare premiu pe care-l poți obține este Inspire, adică i-ai inspirat pe alții cu profesionalismul tău, cu echipa ta, cu tot ce ai făcut pe parcursul sezonului. Cel care a câștigat anul acesta premiul cel mare și care va merge în America, la internațională, este o echipă din București care nu a fost cea mai bună tehnic, dar a fost cea mai bună la toate aspectele care sunt punctate”.

Colaborarea cu CNI a venit oarecum firesc, spune Cornel. „Noi, fiind club privat, nu ne puteam înscrie. Organizatorii de la Nație prin Educație ne-au spus că dacă putem găsi un liceu, putem participa. Cum la noi 6 din cei 9 tineri sunt de la Informatică, i-am propus doamnei director Daniela Neamțu să ne unim forțele și am mers cu ambele echipe”.

Ea medic, el inginer și o singură pasiune

Cornel este din Piatra-Neamț, absolvent de „Petru Rareș”, profil mate-fizică, olimpic la ambele materii, a fost admis în 1993, după liceu, la Facultatea de Automatică din cadrul Universității Politehnice București, absolvită în 1998. Pe 19 martie împlinește 48 de ani. Cristina este pietreancă, pe 12 martie a împlinit 46 de ani, este tot rareșiștă, tot mate-fizică, dar după liceu, în 1995, la insistența părinților a dat la Medicină, la Cluj.

„Medicina a fost alegerea părinților mei și chiar dacă bâzâiam că nu-i de mine, au spus s-o termin, că o să-mi placă. După licență am spus gata! Între timp m-am cunoscut cu soțul meu, eram în anul III și în același an ne-am căsătorit. Am avut o firmă de publicitate, am început prin 1998, dar prin 2018 devenise foarte greu să găsim oameni, aveam comenzi și nu reușeam să le onorăm la timp. Eu mă ocupam cu design-ul. Ne-a plăcut foarte mult ce am făcut în acei 20 de ani în firmă, eram foarte entuziasmați când mergeam prin oraș și ne vedeam lucrările peste tot”, își amintește Cristina.

„Dar a devenit greu, nu ne mai duceam cu plăcere la serviciu. Ideea ne-a venit în noiembrie 2018, am înființat asociația, am început cu tabăra Eu codez și acum am mers cu copiii la cel mai mare concurs de robotică, unde ne-am clasat pe un excelent loc 25”, explică Cornel.

„Eu sunt autodidact, după cum vedeți. Am învățat cam tot ce știu despre calculatoare și roboți de la soțul meu”, adaugă Cristina.

Fiii lor le-au călcat pe urme: Teodor, 24 de ani, a terminat Logistică în cadrul Facultății de Economie în Olanda și Bogdan, 22 de ani, a absolvit informatică-matematică la o facultate americană din Germania. Ambii au avut burse în timpul studiilor, iar acum Teodor lucrează în Olanda și Bogdan în București.

Cum sezonul competițional este la început, soții Ciurezu vorbesc despre următoarele obiective: regionala de FLL din 25 martie de la București unde vor merge cu 3 echipe, naționala va fi pe 2 aprilie la București, apoi World Robot Olympiad cu etapa locală unde vor merge 3 echipe și cine se califică merge la etapa națională din 10 iunie de la București, urmată de faza internațională din Panama, din perioada 7-9 noiembrie.

„Mai avem două proiecte: un joc video cu tematică românească și un robot care să colecteze selectiv. Ce ne dorim foarte mult este să creăm o conexiune între copiii aceștia, care au aceeași pasiune. Îi mutăm din grupe în fiecare an tocmai ca să se cunoască între ei, merg și în tabere. Toate acestea i-au ajutat să socializeze, fiindcă altfel ei rămân singuri acasă, cu laptopul și preocupările lor legate de roboți, dar fără prieteni”.

Cristina IORDACHE