Am amânat intenționat la sfârșit de săptămână comentariile legate de a XVII-a ediției a Galei Premiilor Gopo, care s-a ținut pe 25 aprilie în sala „Ion Caramitru” a Teatrului Național „I. L. Caragiale” București. Speram ca măcar de leac, cum se zice, să auzim o voce locală vie și fermă din zona culturii, a administrației culturale sau a administrației publice care să salute recunoașterea acordată directorului de imagine Tudor Vladimir Panduru, actorului Vasile Muraru și actriței Ioana Chițu. N-a fost cazul. Și asta în condițiile în care, atunci când e de ciupit o poză de album alături de rareșistul pur-sânge originar din Dochia, Vasile Muraru, Cetățean de Onoare al municipiului Piatra-Neamț, se calcă VIP-urile în picioare.
Ce-i drept, transmisiunea în direct a fost direcționată pe o platformă preferențială pe care Grupul PRO o „împinge” enervant pe piață. Rezumatul galei l-au difuzat joi noaptea, în condiții greu de acceptat, de la ora 23, pe PRO Cinema. Ceea ce, totuși, nu scuză lipsa de atenție, de reacție a „grupărilor” locale anterior pomenite.
Premiilor Gopo, organizate de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, li se mai spune „Oscarurile românești” și celebrează performanțele din industria noastră cinematografică, așa cum e ea. Remarcabil, cedează în fața publicului consumator de film, premiind și filmul cu cei mai mulți spectatori și cele mai mari încasări, în ciuda vociferărilor „coriferilor”, așa cum a fost cazul la această ediție cu un film cinstit, de uriaș succes, „Teambuilding”.
Într-un elan nefericit, mare parte a mass-media, sub semnături și voci enervant de plictisitoare și manipulatoare de care nu mai scăpăm, a exagerat cu superlativele, începând din etapa nominalizărilor. Pentru inventar, filmul „Metronom”, în regia lui Alexandru Belc, a primit 11 nominalizări, fiind urmat de „Imaculat” (regia Monica Stan și George Chiper–Lillmark) și „Oameni de treabă” (Paul Negoescu) – câte 10 nominalizări, „Miracol” (Bogdan George Apetri) – 9, „Crai nou” (Alina Grigore) – 8, „Pentru mine ești Ceaușescu” (Sebastian Mihăilescu) și filmul documentar „Spioni de ocazie” (Oana Bujgoi Giurgiu) – câte 5, potrivit Agerpres. Dând frâu liber extazului, făcătorii și răspândacii de evaluări, cronici și comentarii forțau și stricau succesul muncit al filmului cu oameni de treabă, câștigător a 6 trofee, cu cel mai bun film în vârf de zestre.
Trecut-au 5 ani de când, în Mesagerul de Neamț, în urma triumfului de la Premiile Gopo 2018, îl proclamam drept „Noul Prinț al filmului românesc” pe regizorul pietrean Daniel Sandu cu a sa capodoperă de debut în lungmetraj „Un pas în urma serafimilor” (amănunte relevante, aici și aici . Pe-atunci, gala era transmisă în direct la TVR2.
La rigoare, performanța Cetățeanului de Onoare Daniel Sandu îi întrece pe toți. A avut 15 nominalizări, iar 15 e întotdeauna mai mare ca 11, cum și 8 mai mare ca 6. A câștigat Gopo la 8 categorii, obţinând cele mai importante premii, respectiv pentru cel mai bun film (i-a revenit producătoarei Ada Solomon), cea mai bună regie şi cel mai bun scenariu (lui însuși) şi cel mai bun actor în rol principal (Vlad Ivanov). S-au adăugat premiile pentru cea mai bună imagine (George Dăscălescu), cel mai bun actor în rol secundar (Ali Amir), pentru tânără speranţă (Ştefan Iancu) şi un al treilea trofeu al galei în palmaresul lui său, pentru cel mai bun debut în lungmetraj 
Aceste amintiri și trimiteri nu pun în umbră sub nicio formă strălucirea galei 2023 și a palmaresului. „Oameni de treabă” este un film mare. S-a bucurat de o promovare adecvată din partea săptămânalului Mesagerul de Neamț, în calitate de partener media. (Amănunte, aici , aici și aici. Câștigător al Premiul Gopo pentru Cel mai bun actor în rol principal, Iulian Postelnicu ne-a acordat un interviu puternic cu ceva timp înaintea proiecției speciale a filmului, la Cinema Mon Amour, de pe 30 noiembrie, anul trecut (vezi aici . Interpretul personajului Ilie nu și-a ridicat personal trofeul, cum nici regizorul Paul Negoescu, amândoi fiind plecați tocmai în China, la Beijing, la un festival de film.
Pe linia Gopo, Postelnicu a mai câștigat un premiu pentru rol principal cu „Arest” (2020) și unul pentru scenariu cu „Neidentificat” (2022), premiu împărțit cu pietreanul de la New York, Bogdan George Apetri, care l-a rândul lui a fost nominalizat în acest an pentru scenariul de la „Miracol” și are un Gopo pentru debut din 2012 cu „Periferic”.
În schimb, Vasile Muraru, câștigătorul trofeului pentru Cel mai bun actor în rol secundar, a fost prezent. În stilu-i exuberant inconfundabil, sâmbătă seară, cu puțin timp înaintea unui spectacol de teatru, interpretul primarului Costică i-a salutat încă o dată pe toți nemțenii, începând cu cei care n-au uitat să-l felicite.
În contul său, inconfundabil rămâne și interviul în exclusivitate pe care ni l-a acordat anul trecut, echipat fiind în jacheta oficială a rareșiștilor, când a vorbit despre un film-film, devenit reper al ceea am început să numim „Noul-nou-nou val filmului românesc”.
Înainte de a ajunge la starul imaginii de film Tudor Vladimir Panduru, se cuvine o subliniere pentru o pietreancă în bună regulă, deși născută la București. E Alina Grigore, nominalizată cu „Crai nou” la Cel mai bun film de debut. Sublinierea cu tânăra actriță, scenaristă și regizoare e perfect naturală pentru a marca un ghinion și a face o introducere. Ghinionul e al lui Mircea Postelnicu de la TT, care – cu rolul din „Crai nou” – a concurat cu Iulian Postelnicu. Introducerea o aduce în față pe pietreanca Ioana Chițu, câștigătoarea trofeului Gopo 2023 la categoria Tânără speranță, pentru rolul Irina din același „Crai nou”.
Cât îl privește pe tânărul Tudor Vladimir Panduru (n. 1989), cu ale sale două premii pentru imagine (Gopo și RSC – Romanian Society of Cinematographers) în contul „Metronom”, bucuria de pe scena galei a consumat-o Alexandru Belc, regizorul filmului. Panduru, care mai are un Gopo pentru Tânără speranță din 2014 (cu „Brigada neagră”) și unul din 2022 („Manor House”/ „Malmkrog”), a absentat motivat fiindcă se află încă în Mexic. Bucuria regizorului au resimțit-o în special cei care nu uită ce echipă faină au făcut cei doi la „Cinema Mon Amour” (2015).
Dincolo de premii, proba valorii sale stă în imaginea multor filme incontestabil succes și recunoaștere, evocate (și) pe mesagerulneamt.ro, de exemplu aici și aici . Anul trecut în iunie, după proiecția de gală cu „R.M.N.”, ne-a vizitat la redacție împreună cu scenaristul și regizorul filmului, Cristian Mungiu, cu care a lucrat și la „Bacalaureat” (2016). A rezultat un interviu de colecție.
Dezvoltarea conexiunilor ce pornesc de la toți nemțenii prezentați până aici ar risca să întreacă răbdarea cititorilor. Una însă e din cale afară de emoționantă. Secțiunea in-memoriam, proiectată pe fondul unei mișcătoare cântări de jale interpretată de Sofia Vicoveanca, pe lângă Valentin Uritescu, Alexandru Lulescu și Traian Stănescu, figuri de patrimoniu al TT-ului pe stil vechi, l-a amintit și pe Ioan Onisei. E rezonabil de bănuit că publicul larg știe despre cine e vorba.
Ediția din acest an galei a fost dedicată special memoriei lui Ion Popescu Gopo. Luni, 1 mai, se împlinesc 100 de ani de la nașterea renumitului cineast.
Întregul palmares al Premiilor Gopo 2023 poate fi parcurs ușor pe hotnews.ro sau adevărul.ro .
Viorel COSMA
Notă: Surse foto: arhiva mesagerulneamt.ro, Facebook/PremiileGopo.
