Opinia Mesagerului/Bio și de post, ca la Dragnea acasă!

Tehnic, plonjăm în săptămâna din anticamera sărbătorilor pascale, care ar trebui să ne guverneze sub auspiciile rugăciunii, smereniei și încrederii în sfințenia zilelor ce ne aduc aminte anual de sacrificiul suprem al Fiului Domnului. Moral și de bun simț ar fi ca preocuparea față de cele lumești să fie dată deoparte, îngrijirea pentru cele apropiate sufletului să ne anime toate acțiunile, că nu avem de trăit cât ciorile, ca să repetăm secvența evlavioasă în alte spații socio‐politice. Astfel în contextul agitației regionale, a rotativei ce stă să se prăvălească peste toate socotelile alianței, care dă ora exactă și al nesfârșitelor șicane dintre cei ce salvează România și cei ce vor să mai facă câte ceva, în peisajul mediatic, relativ discret, al social media, apare… Liviu Dragnea. Fără cravată, bodyguarzi și companie, în cămașă și șorț, în spatele unui pupitru pentru prestații culinare, cu mai multe vase și o plită cu inducție. Asemeni miilor de spectatori ce au început vizionarea materialului, frecatul ochilor a venit, practic, instantaneu, fără vreo deschidere pompoasă ori promo senzațional. După câteva zoom‐uri am concluzionat: e Dragnea. Liviu Dragnea.

Dacă nu mergem după fentă (și sigur nu mergem!) apariția, sau mai bine zis, reapariția lui Dragnea a fost gândită pe fondul unor măsurători de piață și al unor analize (și cu Ana și cu Liza) în vederea alegerii celui mai accesibil moment pentru o descălecare în mentalul colectiv, care să nu fie ostentativă, să nu bată la ochi (sic!) și să cucerească simpatia celor ce l‐ar orna cu sintagma: „… uite, ce băiat de treabă! Cum gătește el și cum explică, mai mare dragul!“. Și uite așa, în plinul Postului Mare, cu puțin mai devreme de Săptămâna la fel de mare, pregătirea unui preparat ortodox corect merge mănușă, mai cu seamă dacă este pigmentată cu îndemnuri pentru achiziții din piața mioritică (mama lor de corporatiști!). O rețetă ce nu rupe gura târgului, dar care făcută și de Liviu Dragnea, pare a fi destul de simplă, cam ca mesajul discret transmis cu această ocazie: „Daddy is back!“.

Ideea că pomenitul s‐ar fi lepădat de Satana, cum și‐ar dori să credem, este cât se poate de sălcie. Ar trebui remarcată și calitatea materialului video, care depășește cu puțin registrul amatoristic (cel ce a făcut montajul ar trebui reciclat) precum și încropeala „studioului“ cu un tapet kitsch 100% în vreun spațiu de serviciu de la etaj, că se vedea o fereastră sub limita brăcinarilor. E limpede că nu s‐a dorit o expunere cât de cât profesională (lesne de obținut) pentru a nu căsca prăpastia dintre protagonist și public, ceea ce politic nu este deloc bine primit. Un lucru e limpede. Am asistat la începerea campaniei de reabilitare publică a fostului lider politic, în condițiile ascensiunii în măsurători a unor preferințe politice aproape îndoielnice, dar naționale. Ideea unui partid nou‐nouț care să‐l aibă la timonă pe Dragnea nu‐i de neglijat, mai cu seamă că mai sunt apostoli ai părerii „dom`le, a furat, dar a și făcut!“, asta peste frica oricărui partid cu pretenții, de a‐și atârna la panoplie ținta piept numărul 6 pentru ședințele de tragere ale unei prese obediente, aflată oricând în joc de gleznă, asemenea unui pitbull ținut în frâu de o mână sfioasă.

Dacă era să mă întrebe pe mine, i‐aș fi recomandat tâmplăria. Un tutorial cu meșteșugul acesta, care se lasă cu suflecat de mâneci, șters sudoare și desfăcut de nasturi fiind potențial răvășitor în piața preferințelor pentru lucru bine făcut. Asta dacă este cu ce. Nu vă gândiți la ce nu e voie zilele astea. Sărbători cu bine și… pe mai încolo. (GD Patraucean)