În noaptea din Ajunul Ispasului, fetele culegeau flori de alun, având credința că sunt de leac și pentru dragoste. Bălțatele este sărbătoarea populară din Ajunul Ispasului. Unul dintre obiceiuri consta în aranjarea leușteanului pe la geamuri, porți, uși, pentru ca gospodăria să fie protejată împotriva strigoilor.
În noaptea din Ajunul Ispasului, fetele culegeau flori de alun, având credința că sunt de leac și pentru dragoste. Bălțatele este sărbătoarea populară din Ajunul Ispasului. Unul dintre obiceiuri consta în aranjarea leușteanului pe la geamuri, porți, uși, pentru ca gospodăria să fie protejată împotriva strigoilor.Înălțarea Domnului este o sărbătoare care marchează înălțarea lui Isus Hristos la ceruri, la 40 de zile după Înviere. Anul acesta Înălțarea Domnului sau Ispasul este sărbătorită pe 25 mai. Cu o zi înainte, pe 24, Calendarul popular consemnează sărbătoarea Ajunul Ispasului, o zi plină de obiceiuri și mister în lumea străbunicilor noștri.
Bălțatele – sărbătoarea care te ferește de primejdii
Semnificația acestei sărbători s-a pierdut în negura timpurilor. Unii bătrâni își mai amintesc că Bălțatele era o sărbătoare diferită de celelalte sărbători. Adică, era ținută diferit de la o casă la altă, chiar de la un sat la altul. Ce a rămas este faptul că această sărbătoare era ținută jumătate de zi: unii o țineau până la amiază, alții după amiază. Era în general ținută pentru ca oamenii să fie feriți de primejdii, Prin alte sate, Bălțatele se țineau în două zile diferite. Se muncea în prima zi până la prânz, iar restul zilei se sărbătorea. A doua zi se făcea invers, dimineața se sărbătorea, iar după masă se muncea, consemna etnologul Th. Speranția. Oamenii mai superstițioși povesteau despre o femeie care a lucrat într-o zi din Bălțate și i s-a îmbolnăvit copila și a murit. Astfel că această sărbătoare era ținută și pentru ca să fie feriți de boli. Această sărbătoare era ținută și pentru ca gospodăriile să fie ferite de strigoi. Pentru aceasta, femeile tăiau leuștean care se punea prin case, pe la porți și pe la ferestre, contra strigoilor. Casele erau împodobite cu flori, iar vacile se băteau cu leuștean și li se dădea să mănânce anumite flori, ca să nu le atace strigoile, scria etnologul Mușlea-Bârlea. Este una dintre rarele sărbători în care se sufla în bucium, crezându-se că sunetul buciumului este magic și alungă duhurile rele.
Sfinții Constantin și Elena
În ziua premergătoare bătăliei cu Maxențiu, în anul 312 d.Hr., împăratul Constantin a trăit un moment deosebit. În timpul unei viziuni, el a văzut o cruce luminoasă pe cer și a auzit cuvintele „In hoc signum vinces” (prin acest semn vei birui). Inspirat de acest semn divin, Constantin a decis să însemneze toate steagurile armatei sale cu crucea, pregătindu-se pentru luptă. Astfel, în ziua următoare, bătălia a avut loc, iar Maxențiu a fost învins și se îneca în râul Tibru. Constantin a intrat triumfător în Roma, iar acest eveniment a marcat o schimbare majoră în istoria creștinismului. La câteva luni după această victorie, în anul 313 d.H., Împăratul Constantin emite Edictul de la Milan, care pune capăt persecuțiilor, garantând libertatea credinței creștinilor.
Obiceiuri și tradiții de Sf. Constantin și Elena
Sfinții Constantin și Elena sunt considerați în Calendarul popular, părinți ai sfintei cruci. În această zi, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și se roagă pentru iertarea păcatelor. Se spunea că vara începe la Sfinții Constantin și Elena. În această zi păsările de pădure își învață puii să zboare. Cei care doreau să lucreze în această zi erau avertizați că li se vor arde bucatele la câmp. Sărbătoarea mai era ținută pentru a preîntâmpina distrugerea holdelor și a strugurilor de către păsările cerului. Prin unele sate, gospodinele țineau ziua pentru ca uliul să nu le mănânce puii. Tot prin tradițiile transmise de la o generație la alta, păstorii hotărăsc în această zi, a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cine va fi baci şi unde vor fi făcute stânele. Totodată, laptele de la oile fiecăruia era măsurat şi cantitatea era însemnată pe răboj. Pe la unele stâne se fac ritualuri specifice pentru apărarea stânelor şi ciobanilor de forţe malefice, prin aprinderea „Focului Viu”, iar alungarea vrăjitoarelor care fură soporul laptelui se făcea prin strigăte şi zgomote puternice. Se mai spunea, de asemenea, că pentru a avea sorţi de izbândă în orice încercare este bine să împarți cruciuliţe tuturor cunoscuților.
Tradițiile nunții la români
Nunta face parte din modul de viață tradițional al românilor. Este un eveniment deosebit, marcat de tradiții și obiceiuri vechi. Este o sărbătoare în care se adună familia, prietenii și comunitatea pentru a celebra dragostea dintre două persoane.
Superstițiile și credințele fac parte din obiceiurile de veacuri ale poporului român. Se spunea că soția va avea mai multă autoritate în casă dacă în biserică la cununie, mireasa pe nebăgate de seamă pune un picior peste al ginerelui, ca să fie mai mare şi mai cu autoritate în casă. În urmă cu un secol românii credeau că, dacă naşa e însărcinată, mireasa nu va mai putea face copii. Se credea că, dacă mireasa putea ridica soacra în braţe, urma să aibă autoritate în casă. Existau şi superstiţii legate de durata de viaţă a soţilor: ”La câteva zile după nuntă, mirii pleacă la un târg de unde cumpără două scule de mătase: unul roşu pentru mire şi unul alb pentru mireasă. Acasă măsoară acele scule şi al cui va fi mai lung, acela va trăi mai mult”.
