Matematica și desenul sunt două discipline dragi, din care Ana Denisa Cazacu, cea mai bună elevă a acestei promoții de la Școala Gimnazială Piatra Șoimului, a făcut o pasiune. A investit multe timp în pregătire, mai întâi documentându-se în tehnicile desenului și învățând singură. Matematica i-a plăcut de la început, a participat la câteva concursuri doar pentru a se evalua, iar acum s-a pregătit puțin și pentru evaluarea națională.

– Ești cel mai bun absolvent din această promoție al Școlii Gimnaziale Piatra Șoimului, cu ce medii?

În cei patru ani de gimnaziu am avut mediile 9,96 în clasa a V-a, 9,97 apoi și media 10 anul trecut și anul acesta. Doar în clasa a V-a nu am avut coroniță. Mi-a plăcut să învăț de mică datorită doamnei învățătoare Mihaela Mihăilescu. Cred că și datorită felul ei de a fi, foarte implicată, calmă, ne-a ajutat să ne descoperim pasiunile și ne-a transformat într-o comunitate unită.

– Apropo de pasiuni, înțeleg de la prof. Narcisa Patriche, diriginta ta, că tu ești o bună matematiciană și foarte talentată la desen.

Desenez de mică. Părinții mei au observat că-mi place mult și m-au susținut, mi-au cumpărat într-una materiale, cărți de colorat. Credeau că poate e doar ceva temporar, o joacă de copil. Prin clasa a IV-a am început să desenez la modul mai serios. Am realizat că asta îmi place să fac de fapt și mă definește, că îmi pot exprima sentimentele și imaginația. Desenam și mă eliberam! Uitam de toate, intram în universul meu! A fost un început greu, bineînțeles, lipsit de talent. Însă, părinții mei, văzând că asta e ceea ce îmi place să fac, m-au susținut și m-au încurajat să continui. La fel și prietenii, colegii. Și doamna învățătoare, căreia i-am făcut un portret, mi-a spus să continui. De atunci au trecut 5 ani și am evoluat foarte mult. Am învățat de una singură, m-am documentat și am lucrat foarte mult astfel încât să-mi îmbunătățesc abilitățile.

– La tine, în școală, se știe deja că vrei să fii arhitect. Pregătirea e grea, facultatea nu-i tocmai ușoară, dar este o profesie frumoasă. Nu te sperie faptul că o să calculezi proporții, unghiuri, perspective, toată viața?

Da, vreau arhitectură. M-am gândit că așa pot combina matematica și desenul. Deja mi-am făcut un plan și cât timp sunt la liceu o să fac pregătire cu profesori. Am luat niște lecții în ultimul timp, dar a fost pandemia… Dacă vreau arhitectură, singurul lucru la care mă gândesc este că nu voi putea s-o fac foarte bine. Cum atunci când eram mai mică îmi făceam gânduri că nu voi putea ajunge la performanța aceasta și apoi, încetul cu încetul, am realizat că pot avea încredere în mine și că pot să fac asta. Va fi mult de muncă și sunt conștientă de asta, însă sunt dispusă să lucrez cât mai mult, astfel încât să fac față așteptărilor. Sunt genul perfecționist din punct de vedere academic. Nu au fost părinții care au pus presiune pe mine, pentru note. Mereu mi-au zis că e ok să iei și o notă mică atâta timp cât ești fericită, dar să fie ok, să nu ignori școala. Eu sunt ambițioasă și am vrut să iau notele perfecte. Părinții mă felicită indiferent ce notă iau, însă eu sunt supărată dacă nu iau 10. Am această ambiție de a fi prima, de a fi cea mai bună. Și asta mă ajută atunci când sunt în concurență cu cineva, dau ce-i mai bun în mine ca să fiu pe primul loc. Cea mai mică notă pe care am luat-o a fost un 7, la un test la matematică. Am luat 65 de puncte, doar că a fost cea mai mare notă din clasă. Mi se pare că era fix după pandemie, în clasa a VII-a. Nu a fost un test mai greu, era la geometrie. Am fost prima persoană căreia profesorul i-a spus nota și domnul profesor avea așteptări de la mine, eram distrusă crezând că restul a luat o notă mare. Pe de o parte, m-am simțit prost că a fost cea mai mare notă, dar mică și în același timp mă simțeam bine că nu a fost nici o persoană care să știe mai mult decât știam eu, fiindcă am avut cea mai mare notă.

– Faci și pregătire pentru evaluare, în particular?

Fac de la începutul clasei a VIII-a la matematică, fiindcă am simțit că încă mai am anumite lipsuri și am zis că dacă tot vreau să merg pe matematică-informatică, măcar să am matematica pusă la punct și să mă perfecționez în domeniul ăsta. Am fost și la olimpiadă anul acesta, la etapa județeană, nu am întâmpinat probleme, consider că mă descurc. La română e bine, am scris foarte multe compuneri pe parcurs, la gramatică stau bine, am lucrat foarte mult la ore.

– Este vreo materie care ți-a dat bătăi de cap?

Fizica, deoare în clasa a VI-a am avut o profesoară care urma să iasă la pensie și nu s-a implicat foarte mult. În clasa a VII-a am făcut fizica cu domnul de matematică, deoarece nu s-a mai găsit profesor, iar dumnealui ne-a zis că nu-i place să predea fizica. Ne mai dădea lecții la videoproiector, însă nu puteam învăța din ele, abia când făceam exerciții mai înțelegeam. Și s-a dus și clasa a VII-a, unde materia era cam cea mai importantă. Am avut noroc anul acesta, deoarece a venit o profesoară nouă, care a fost dispusă să-și ia din timp pentru a ne învăța toată materia din clasa a VII-a, făceam ore suplimentare. A înțeles că nu am făcut mare lucru și ne-a luat încet, până ne-a echilibrat materia, am și făcut foarte multe activități practice ca să înțelegem cât mai bine. Nu-mi place mie fizica și mi-e greu să învăț, însă doamna chiar a depus multe eforturi.

– Acum nu mai contează media din gimnaziu pentru admiterea la liceu, e primul an când nu se mai ia în calcul.

Îmi aduce încredere în mine și sunt fericită să văd că am putut ajunge aici și că pot face și restul, ce urmează. Am fost la concursuri și olimpiade la engleză, română, matematică, chimie, dar doar la faza județeană. Însă am vrut experiența, ca să aflu ce nivel de pregătire am. Dar și pentru că mă pregătește foarte mult pentru examen, intru într-un anumit ritm. Îmi plăcea foarte mult și competiția pe care o aveam cu colegii, deoarece lucram împreună și vedeam cine s-a descurcat mai bine. Mi-au dezvoltat și imaginația, citind atât de multe texte și lucrând atât de mult. M-am pregătit și pentru olimpiada de istorie, anul acesta, doar că a picat în aceeași zi cu cea de engleză și a trebuit să fac o alegere.

– Acum, după 8 ani de școală, care este părerea ta, înveți doar lucruri utile pentru viitor?

Sunt bineînțeles și multe lucruri pe care le consider destul de inutile. Sunt foarte multe noțiuni de la materii pe care nu le folosești decât dacă vrei să continui în acel domeniu. Este prea mult și prea detaliat. Depinde foarte mult și de profesori, de modul în care ei predau și modul în care comunică cu noi, deoarece sunt unii care doar predau și nu vorbesc cu noi. Sunt și profesori la materii, tot așa mai dificile, care sunt conștienți că nu toate lucrurile acelea ne folosesc în viață, că până la urmă fiecare se duce pe drumul lui și are nevoie să învețe ceea ce îi place. Dar, ei trebuie să predea pentru că este o programă și își fac treaba. Însă sunt materii prea stufoase, cum e biologia, care are foarte multe denumiri științifice și dacă nu te duci pe medicină, cu ce te ajută?

– Cum ți se pare că ai fost notată și ce crezi despre admiterea la liceu doar pe baza notelor de la evaluare națională?

Consider că ne-ar fi ajutat mai mult dacă s-ar fi luat în considerare doar media din gimnaziu la română și matematică. Pe de altă parte, restul materiilor ajută foarte mult cultura generală, doar că-s cam stufoase. Mai sunt și profesori care au elevi preferați. Eu consider că am profesori care mă percep ca pe un elev care învață mai mult. Deși uneori m-am simțit și eu favorizată. A fost plăcut, pe moment, însă apoi m-am simțit prost pentru colegi, deoarece știam cum e să fii un coleg de genul și încercam să fac astfel încât profesorul să înțeleagă că toți suntem egali. Eu, oricum, mereu m-am străduit să fiu un elev silitor, deoarece consider că dacă profesorii văd că sunt interesată de materie și că vreau să învăț, vor explica mult mai atenți și cu mai multe detalii ajutătoare.

– Dacă ar fi să definești în trei cuvinte drumul tău de până aici, dacă ar fi să-i spui unui copil mai mic ca tine – uite, dacă vrei să reușești, trebuie să fii așa sau să faci așa, ce i-ai spune?

Muncă, răbdare și ambiție. Prima munca! Apoi trebuie să ai răbdare să vezi cum evoluezi, cum progresezi și dacă nu-ți iese ceva din prima, să nu abandonezi. Și să nu te dai bătut, ci să încerci mereu să devii mai bun, să ai această ambiție.

A consemnat Cristina IORDACHE

Parteneri

Mesagerul Bacău Cinci pompieri de la ISU Bacău reprezintă România la Campionatul European din Cehia ZCH Violența domestică în Neamț. Peste 3300 de intervenții în primele 7 luni ale anului NewsEdge Ministerul Energiei clarifică notificările primite de marii consumatori: „Nu înseamnă deconectarea industriei” BusinessEdge Necesarul de recapitalizare al firmelor a ajuns la 160,5 miliarde de lei. Datoriile comerciale depășesc finanțarea bancară