Nici nu s‐au uscat bine cernelurile despre turiștii frăgeziți cu aplicație de jandarmii litoralului mioritic, că pe același colț de plai, un alt eveniment zguduie opinia publică și spațiul de liberă exprimare, lumea fiind realmente răvășită de cum a putut face așa ceva un român de 19 ani, să intre cu mașina în oameni, el fiind cu creierii glod de la un tras pe nară și ceva alcool. Dăm la o parte opiniile experte din lumea celor ce umblă bezmetici și ar trebui să nu mai cădem pe spate la un astfel de fapt. Teoretic, putem afirma că suntem căliți. Un precedent cu un final la fel de fatal l‐a avut protagonist pe feciorul lui Gino Iorgulescu, care nici în ziua de azi nu știe cât de lung e borșul din Jilava, el fiind bine merci în peninsulă, la tratament. Ne mai transmite că‐i pare rău … și cam atât.
Întorcând foaia, dacă un alt eveniment cu magnitudine națională, respectiv scandalul azilelor, a lăsat executivul mai sărac cu doi miniștri, actualul nu dă semne de clocot. Doar nu vă așteptați ca Predoiu să facă patrulă rutieră și să pescuiască netrebnicii cu praf în nară aflați la volan. Ministrul nu, dar cei plătiți pentru asta, da, Și apare postura, deloc plăcută, în care echipajele ce l‐au oprit pe individul despre care vorbește lumea și‐au cam făcut treaba cu picioarele din spate. Aspecte flagrante dezvăluite după eveniment ne conduc la afirmația făcută. Evident, acestea nu au fost verificate, dar pentru a da greutate evenimentului, acestea merg mănușă cu opinia generală despre lipsa polițiștilor din câmpul social, aspect care ar trebui să ocupe niște pagini din agenda celui din fruntea afacerilor interne.
Cu dotări de ultimă generație sau mai corect, de penultimă generație, apărătorii ordinii și ai legilor în vigoare, tot sunt prețioși la vedere. BMW‐urile care trebuiau să‐i facă geloși pe o seamă de contemporani, generic denumiți bombardieri, stau în garaje, pentru că cei ce‐ar trebui să țină în frâu caii putere nu au… atestate pentru așa ceva. Așa că, mai durează până ce o primă generație de bmw‐iști va fi trecut cu FB examenul de absolvire și ulterior vor invada câmpul vizual al retrovizoarelor, cu semnale luminoase și acustice, adică exact așa cum scrie la regulament. Vrem, nu vrem, prezența celor de la rutieră în traficul de zi cu zi este o necesitate. Un echipaj aflat în patrulare coboară acul vitezometrului celor din proximitate și nu numai, spre valori sensibil apropiate de limita siguranței, majoritatea nefiind dornică de un contact face to face cu un agent instruit să se prezinte respectuos și ferm: Sunt agentul cutare, vă rog să‐mi prezentați actele… etc. Trecem peste faptul că o seamă dintre ei ar putea avea probleme la o rafală mai cumsecade de vânt, dar în spatele volanului nu se văd bicepșii, tricepșii și restul de -pșii care ar trebui să impună dialogul la persoana a doua plural. Revenind, cei de la Rutieră sunt bântuiți de un sindrom de suficiență, simpla pândă cu radarul și mai o expunere la vreo paradă nu‐i face mai breji. Norocul lor este că cei ce susțin a fi societatea civilă arată cu degetul cel mai adesea în direcția opusă, vinovații pentru proasta dirijare a traficului de la podul din Horia, de exemplu, când s‐au schimbat rosturile de dilatare, fiind cei de la drumuri, care erau beneficiarii execuției respectivei lucrări. Frigiderele celor cu epoleți, care trebuiau umplute cu expresia plăcuțelor suedeze, erau pline ochi cu altceva, mai la vedere, mai în spatele vreunui recipient mai gras. Ori nu este chiar corect.
Prin urmare, stimați domni, purtători ai unor uniforme destul de ochioase, am dori să vă vedem mai des, proaspeți, fercheși, înfipți în vorbă și stat, mai ales acum, când proporția celor ce nu știu la ce folosește maneta din stânga volanului este pe un vârf de grafic. Circulăm printre iresponsabili, indolenți și nesimțiți pe care e mai bine să‐i ocolești. Bun, bun, dar pe unde? Dar asta‐i altă problemă. Să trăiți! Pe mai încolo!
GD Patraucean
